Intre maioneza si datul in freza

Maioneza este boala din fostul regim. Cand se apropiau sarbatorile toti romanii faceau maioneza, prajituri etc. Nu ca maioneza n-ar fi buna, dar in capul celor mai in varsta decat mine ea era o cutuma, ceva peste care nu poti trece nici mort.

Apoi, vrei nu vrei trebuia sa te tunzi. Daca nu erai tuns nici nu puteai merge la scoala si nici la Biserica. Dupa ce te tundeai, iti intalneai colegii care doreau sa ti-o traga in freza , adica sa te bata. Bataile erau si ele niste cutume, ca si maioneza. Era si cutuma sa stai la coada sa iei branza, spre exemplu, cutuma sa nu stii daca mai vine lumina in noaptea respectiva, cutuma sa furi pe ascuns, pe indelete, ca tot era de la partid sau cutuma sa astepti citrice de sarbatori sau un brad acolo, mic, …ca sa ce? Ca sa nimic. Dupa ce dadeai o poala de bani, il tineai o saptamana in casa si ussss! cu el afara. Insa era frumos ca aveai brad si doua banane, undeva puse sus, si ca puteai sa te duci cu plugusorul ca sa castigi ceva lei, si ca…zapada era mai multa pe atunci. In comunism era mai multa zapada si multa asteptare.

Daca a venit libertatea pe care am primit-o prin sange, nu gratis, si ne-a adus alte tabieturi si astea sunt roze. De ce sa mai merg cu colindul, daca pot sa accesez imediat o colinda, o mie de colinde, si imi canta astia colinde de mi se acreste? Asa se gandeste agresorul la Traditie de astazi. Degeaba ii spui tu ca fiorul sfant al sarbatorii il simti cand canti, cand colinzi, nu cand stai in fata calculatorului. El stie numai sa stea.

Acum avem artificialitati cu care ne mintim frumos. Maioneza o cumparam la casoleta, pomul de craciun este o singura ramura, pe care o punem deasupra perdelei de la geam, beculetele sunt peste tot, mult sclipici daca iti place, mananci ca un spart toata noaptea de Craciun, si apoi suni 112, ca sa vina salvarea mai degraba.

Hipertensiunea arteriala, congestia cerebrala, tot felul de imabalonari sunt apanajul sarbatorilor de Nasterea Domnului, de Pasti, de Sfanta Maria etc.

Si daca ti se par prea putine sarbatorile ti le poti confectiona. Poti sa sarbatoresti te miri ce. Incepi cu ziua de nastere a ta, apoi ziua cand ti-ai cumparat primul pix, ziua cand te-ai indragostit prima data, ziua cand ti-a murit pisica pe care o iubeai, ziua cand ai rams repetent la matematica, ziua cand ti-ai luat prima rochie sau ziua cand ti-a cazut prima data palaria din cap. Dupa ce termini toate zilele astea poti sa incepi cu betie de ziua nationala, de ziua indragostitilor, de ziua medicinei, de ziua artileriei grele, de ziua eroilor patriei.

Inspiratia omului este debordanta. El stie sa se bucure si de fasole, si de o manea, si de o suta de mii la leafa mai mult, si de faptul ca a murit capra veciunului sau ca fiica mea e mai frumoasa si mai curtata decat a vecinului Minel de bloc.

Insa cu datul in freza e o problema de elocutie. Poti sa dai in freza cand te apuca damblaua si poti sa o iei in freza pe intuneric, cand nu te vede nimeni. Talhariile bucurestene se fac pe drumuri laturalnice, cu sange rece, dai scurt, repde si fugi, fara sa te controlezi prea bine. Cel pe care il semi-omori cade acolo, ramane acolo si nu il ia nimeni decat mort. Adica, cand gangsterul Vario ataca, nu e nimeni prin preajma, totul e bezna si viata iti curge printre degete.

Insa ce are gangsterul cu maioneza? La o prima vedere, ce are aerul pe care il respir cu mine? Sau ce are parul din cap cu degetele mele de la picioare? Pai are de-a face. Daca esti o maioneza la creieri, o halkalı eskort eskort halkalı halkalı eskort bayan dai in freza fara sa iti ceara cineva sau te apuca pandaliile din senin, desi nimeni nu ti-a cerut-o. Insa e bine, totusi, sa ai freza facuta. Doamna justitiei romanesti, spre exemplu, nu are freza, ci breton. Presedintele nu are nici el freza. Nici eu nu am freza. Insa unii au freza, si daca au, treaba lor. Ce atata frea si frizerie? Ce atata eufemism si efeminizare? Ce atata pedanterie si marlaneala? Daca nu ai maioneza, sa stiti ca e buna. E ea cam scumpa la kg, dar e buna. Aprovizionati-va pana nu se termina!

Pr. Drd. Dorin Octavian Piciorus