Notele luate în timpul citirii
O carte patristica sau teologica se citeste cu stiloul in mana sau cu un notpad sa un word deschis, ca sa iti notezi lucrurile ce trebuie retinute, pe care le poti folosi in orice alta imprejurare. Mai intai de toate trebuie sa scriem citatia completa a cartii. In susul primei pagini cu notite trebuie sa apara numele autorului, titlul cartii, traducatorul ei, editura care a publicat-o, orasul unde a fost publicata, formatul in care ai gasit-o sau o ai in casa sau in computer si numarul de pagini pe care il are. Daca ai toate acestea, o poti cita foarte bine si repede mai ales. Daca avem siteul cu un artciol sau carte, citam intreaga locatie web, adica http-ul din susul browserului.
Trebuie sa citim luand note brute, adic parti de text pe care sa le scriem identic ca in textul recept, pe care il citim, si la finalul textului punem intotdeauna pagina de unde l-am luat, dar putem sa citim mai multe pagini si sa le comentam succint, cu propriile cuvinte, specificand faptul, ca ne-am facut comentariile pe textele sau notele infrapaginale de la pagina cutare la pagina cutare.
Foile, caietul sau formatul electronic unde scriem trebuie sa poarte amprenta dv. Trebuie sa scrieti in asa fel, incat sa stiti de unde sa va luati textele cu pricina, atunci, cand peste noapte vi se cere un referat, o recenzie sau scrieti o carte cu ele. Daca nu puneti tot felul de forme, de hasurari, de indicii personale ca sa stiti de unde sa luati textele, nu ati citit si nici citat bine deloc.
O citire buna inseamna niste note pe care sa stii de unde sa le iei si cum sa le manipulezi mai bine.
Pe foaie, repetam, trebuie sa se vada citatul la sfarsitul lui, cu pagina de unde a fost luat sau comentariul la textele citite sau ideile care v-au venit in contact cu textul citat. Ideile noastre trebuie sa fie scrise intr-un alt fel, cu un alt format de text, ca sa stim sa le distingem de ale autorului pe care il citim. Conexiunile sunt indicate sau apar de la sine in capul nostru, atata timp cat citim mult si nu doar doua carti pe an sau niciuna.
Daca scriem pe foi A4 indicat este sa le rupem pe jumatate, ca sa avem jumatati de foi, mai usor de manipulat. Cu cat avem caiete mai mici in care scriem cu atat ne merge treaba mai bine cand le punem pe computer. Trebuie sa ne numerotam cu atentie foile la pagini si caietele, ca sa stim daca ni se ia vreo pagina sau daca pierdem sau imprastiem hartiile.
Cand se termina cartea si notele noastre odata cu ea, trebuie sa punem un sfarsit evident, pentru ca sa nu se incurce cu notele de la o alta carte.
Metoda pe care v-am prezentat-o este foarte utila intr-o munca de cercetare cu note infrapaginale si nu contextuale. Noi preferam metoda germana de critica textuala, in care notele apar in subsolul paginii, in asa fel incat, pot fi urmarit de cel care ma citeste. Dezavuez metoda in care mi se da doar bibliografia la finalul cartii, si o consider non-critica si non-academica si consider ca notele puse in text, fara subsol al paginii, ingreuneaza citirea si o face neproductiva.
Cunosc oameni care citesc o carte in tandem: citesc textul de deasupra liniei si apoi notele de sub linie. Altii citesc numai textul de sus si citesc notele de-a valma, de la un capat la altul, dupa ce citesc textul propriu-zis al cartii. Este enervant cand notele sunt la final si trebuie sa te uti ba in fata, ba la spatele cartii ca sa vezi sursa citata. E o ultragiere a nervilor nostri slabi, dupa un anumit timp, care nu mai au atata rabdare.
Indemnul meu e sa cititi mult, bine, si cat sa va dea sentimentul ca toate va depasesc. Daca cintind, aveti sentimentul ca sporiti in cunoastere, inseamna ca va amagiti. Citirea trebuie sa ne arate ca intotdeauna suntem la inceput de drum si ca drumul cunoasterii nu consta in tone de carti invatate pe de rost, ci in cresterea in cunoasterea de sine, in smerenie si in continua minunare de adancimile adevarului dumnezeiesc.
Pr. Drd. Dorin Octavian Picioruș