Ziarul Cotidianul a initiat un proiect interactiv numit Generatia expirata, in care ne propune nume si ne invita sa taxam persoane, pe care le dorim exterminate din prim-planul vietii din Romania. Exista o sectiune pentru Religie ( ea e prima), pentru Cultura, Politica, Sport etc. si nume, cateva nume sau zeci de nume, unde poti vota cine nu iti pasa. E o varianta ziaristica a lui Mari romani, la care, mai in gluma, mai in serios, ma asteptam sa apara, ca Mici romani sau Indizerabili romani. Primul pe lisa e PFP Teoctist. Astazi dimineata avea vreo 325 de voturi impotriva. IPS Teodosie 104, Dan Ciachir 76, IPS Andrei Andreicut 54 si parintele Iustin Marchis, 42. Erau decat 5 nume. Ziarul ne roaga sa mai punem alte nume care ni se par indezirabile.
Pozitia mea fata de proiectul ziarului Cotidianul este insa una principiala. Eu nu ii intreb pe dumnealor cine sunt si ce au facut in ultimii zeci de ani si nici nu acuz pe nimeni din lista Bisericii si nici pe cei care au facut lista. Eu nu stiu viata nimanui dintre ei: nici a superiorilor mei ierarhici si nici a ziaristilor. Daca e cineva care sa ne judece acela e Dumnezeu si asta se va intampla chiar daca vrem si chiar daca nu vrem noi.
Insa, ca si proiectul Mari romani, proiectul Generatia expirata are aceeasi hiba: sunt pozitii subiective fata de persoane pe care nu multi le-au ajuns sau le-au intrecut in maretie sau in capacitatea lor de a produce. Proiectul de care vorbim ataca personalitatile Romaniei din timpul comunismului care activeaza si astazi si e motivat de faptul ca acestia sunt cei care treneaza mersul dezvoltarii Romaniei. Personal, nu simt si nici nu as simti o oprire in dezvoltarea mea intelectuala sau duhovniceasca, daca as afla ca un ierah, un politician, un scriitor, un fotbalist au facut vreun rau anume.
Ar fi o mare nerozie sa cred, ca daca cineva a gresit cu ceva sau daca cineva a facut anumite socoteli de supravietuire cu regimul comunist sau cu oricare alt regim, asta m-ar putea opri din implinirea mea duhovniceasca, intelectuala, morala etc. Nu! Ce au facut marile personalitati (daca au facut ceva rau) ale Bisericii noastre, ale culturii, politicii etc. a Romaniei nu ma poate sminti si nici obtura vocatia mea (daca am una), ci as invata de la el ce sa nu fac. Daca cineva a gresit si se dovedeste ca a gresit eu nu cer sa i se faca nimic. Nu noi suntem, repet, cei care judecam oamenii.
Insa eu cer de la mine, in primul rand, si de la toti cei care traim astazi, de la generatia noastra, un singur lucru, pentru ca sa fim credibili: sa intrecem orice generatie de pana acum a Romaniei cu munca, duhovnicia si inteligenta noastra! Daca nu putem asta, macar sa ajungem perioadele infloritoare ale Romaniei si marile noastre personalitati si marii nostri Sfinti. DAR DACA NU DOVEDIM CA PUTEM SA FACEM CEVA, NU AVEM DREPTUL SA CEREM JUDECATA ALTORA. SI CHIAR CAND AM INTRECE CU MULT PE ALTII DINAINTEA NOASTRA, NU AVEM DREPTUL SA INCHIZITIONAM NISTE OAMENI PE CARE NU I-AM CUNOSCUT PROFUND SI NISTE SITUATII IN CARE NU AM TRAIT DELOC.
Cei care au suferit prigoana comunista nu cred ca vor sa fie razbunati. Nu ei cer razbunare, ci noi, cei fricosi si indrazneti in timp de pace, cerem asta. Pana cand nu traiesti teroarea, prigoana nu poti stii de ce esti in stare. E usor sa dai cu piatra si sa ceri razbunare, cand nu trebuie sa dai seama de cuvintele tale. Insa daca vrem sa o luam de la capat, sa o luam cu totul de la capat, imaginati-va ca nu mai exista nici o Biserica in Romania, pentru ca au fost distruse de regimul comunist. Alaturi de ele, imaginati-va ca nu mai avem nici Academie, nici scoli, nici institutii culturale, nici cimitire, nici limba romana, ci peste tot ar fi numai colective, fabrici si uzine, in care s-ar face numai suruburi, imbracaminte si mancare , dar nu stiinta, cultura si duhovnicie.
Si dupa ce ne imaginam toate astea, sa ne punem noi toti, generatia noastra de acord, ca sa le zidim pe toate la un loc, adica toate Bisericile, toate institutele de cultura si de cercetare care ar fi fost distruse de comunisti si sa ne gandim in cat timp si cu ce fonduri cream institutiile si oamenii de care avem nevoie si la care speram. Atunci ne vom da seama cat de greu e sa faci toate astea pe timp de pace, de non-agresiune si cat de greu le-a fost lor, celor pe care acum ii socotim expirati sa supravietuiasca.
DAR DACA NE DAM SEAMA CA SUNTEM MAI SLABI DECAT CEI PE CARE II CONSIDERAM EXPIRATI, ATUNCI CRED CA NOI, CEI CARE NU PUTEM SA DOVEDIM CA FACEM CEVA SUNTEM IREMEDIABILI AVORTONI.
Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian