Suprematia decorativului si despre alienarea prin shopping

Orasul se imbraca in culori, in sclipici, isi pune beteala, dar miroase la fel. Caram cosurile prin supermarketuri cu viteza luminii, fugind de noi, dupa preturi noi sau mai mici, si ne cumparam odihna sarbatorilor. O odihna cumparata facil, daca ai bani si consumata in fata computerului sau a televizorului sau innotand in vise dulci si parazitare.

Sarbatorile sfinte ale Nasterii Domnului sunt un motiv in plus sa ne simtim singuri daca suntem singuri si sa ne plangem de mila daca nu are cine sa ne ureze de la multi ani sau sunt un zgomot al trecerii unui an in plus prin noi, care ne duce, fatalmente, spre moarte. Una din durerile innoirii fiecarui an este constiinta ca moartea o sa ne sugrume si mai repede, ca ea sta la usa noastra si ne cere demancare.

Si pentru ca noi stim asta, urgentam numarul pachetelor cumparate, a cadourilor facute noua insine, ne felicitam fiecare in capul nostru si ne uram de bine, desi bucuria nu face casa buna cu multi dintre noi. Tristete de bucurestean inclestat cu intretinerea, cu mizeria, cu incultura din jur, cu badarania sociala. Ups! Atatea adjective si substantive iti galgaie cand te gandesti la sclipici, ca iti vine sa iti mai iei inca un aspirator, chiar daca mai ai doua, inca doua combine muzicale sau boxe ( sa moara vecinii de ciuda!) si sa ne schimbam masina, pentru ca a luat mult la kilometri.

Marasmul este astupat cu beculete. Domnul primar ne-a dat beculete, o sa ne ridice multi copaci, brazi din aia cu globulete si o sa mareasca impozitele pe anul viitor, pentru ca sa isi scoata beculetele inapoi, adica consumul luminii electrice. E ca la reclama televizata: te enervezi vazand-o de zeci de ori pe zi iar cand cumperi produsul cu pricina, o mai si platesti inca odata, pentru ca un anumit cuantum din pret, la produsele cu reclama, se duce la promotorii TV ai produsului.

Decoratiile de iarna vorbesc de o stralucire umana, facuta din obiecte care nu contin in ele nimic luminos cu adevarat. Ele sunt o contrapondere la lumina aceea dumnezeiasca, ce a stralucit in jurul pastorilor de pe camp, cand Arhanghelul Gavriil vine si le vesteste ca S-a nascut Mesia, Cel Asteptat si pot sa-L vada asezat in iesle.

Ne facem lumina mai mare in oras, in magazine, pentru ca sa ne creasca bucuria mai mult in noi, dar nu ne creste. E frumos, cald si bine in magazine, dar cand iesi afara e frig si daca nu ai cu ce plati intretinerea e si mai frig in casa ta. e si mai frig in inima ta. De la nivelul privirii cersetorului, cu siguranta, se vede altcumava viata ca de la piscina acoperita a parlamentarului, pe care poate sa o foloseasca si de Craciun, pentru ca isi permite.

Daca iti permiti, poti sa arunci cu sclipici peste singuratatea ta, poti sa minti frumos singuratatea altora, te poti intrece in cumparaturi si in a da cadouri, sms-urile or sa curga, telefoanele or sa ne inunde, dupa care, ca al un facut, dupa ce intram in Uniunea, dupa ce ne dezmortim gatul cu ultimele picaturi de vin si de bere de la revelion, ne vom intoarce in lumea noastra fara sclipici, fara beculete, la bezna noastra de viata, la care ne e rusine sa privim prea bine, pentru ca sa nu ne disperam si sa ne luam gatul cu cutitul. Inteleg drama celor care se sinucid si le inteleg singuratatea. Nu incurajez pe nimeni ca sa se sinucida, cum nu incurajez pe nimeni sa se minta la infinit ca e fericit sau sa isi gaseasca fericirea in banalitati de duzina.

Insa chiar daca vreau eu sau nu vreau sau o mie de altii ca mine nu vor vrea sa se minta, vor fi deja prea multi care or sa o faca in continuare, care or sa o faca legal (vorba lu domnu Bodu), or sa se omoare sufleteste in mod legal, adica cautand lumina in paharul de vin, in sex, intr-o iarba de tras pe nas sau intr-o necredinta lucie, barbara, ingurgitabila pentru un om normal. Fiecare moare pe limba lui, vorba proverbului. Fiecare se minte in dreptul lui. Fiecare se prostitueaza pe sufletul lui si dupa ce se intampla asta, mai dai o fuga la shopping, ca sa iti mai ridici moralul (cand tu esti varza) sau mai te dai cu fite putin, te mai dai, de, ca tot nu te-ai dat.

Pentru cei care o fac legal, toate compatimirile mele! Adica toate compatimirile mele pentru cei care se mint pe ei insisi ca sunt fericiti si ca le e bine! Shoppingul nu o sa va scape de prostie, nici de nesimtire si nici de marlanie, dupa cum beculetele si petardele de mii de lei pe care le vom da in iarna asta, nu or sa ne faca mai civilizati, mai trendy si nici mai flendri. Vom ramane la fel dupa ce vom da cu pocnitoarea in aer, si dupa ce ne vom imbata crita vom fi la fel de magari in sufletul nostru si dupa ce nu mai stim cu cine ne-am culcat la the party, vom fi la fel de mitocani ca mai inainte, pentru ca ne place beteala.

Nu va mai cumparati beteala, ci cumparati-va liniste in suflet prin pocainta si cumintenie! Cumparati-va bun-simt, luati o tona daca puteti, luati cateva stive de prosoape ale smereniei, ca sa aveti sa va stergeti pe frunte, luativa un tren de fapte bune, de pe und eputeti, ca sa va tina de cald! Daca va luati doar globulete pictate frumos o sa aveti ce sa aruncati dupa marele show time. Fratii de la gunoiae or sa stie cat de prosti ati fost, dupa numarul de deseuri pe care le aruncati. Si prosti de aici inseamna cat de multi bani ati dat in vant, zalog de legamant, intaiul meu cuvant, de pionier…

Decorativul nu tine de foame. Alienarea, insingurarea noastra fata de noi insine nu se extirpeaza prin cumparaturi sau podoabe puse la gat, ci prin impacarea noastra cu Dumnezeu prin pocainta, fapte bune si smerenie. Beculetele, brazii, mancarea si bautura multa nu au decat rolul de a ne distrage atentia de la bucuria duhovniceasca, de la harul sarbatorilor, spre afacerile cu sarbatoarea, din care castiga marii comercianti.

Verva de sarbatori care ne-a cuprins ne este confiscata de marii magnati ai orasului si feeria falsa pe care ei ne-o creeaza, nu este ca frumusetea lui Dumnezeu, pe care ne-o aduce harul in noi, daca ne pregatim crestineste de Nasterea Mantuitorului nostru.

Acum Hristos Se naste in noi! Il primim pe El in noi! Si bucuria, lumina din noi este mai mare decat toate beculetele lui Videanu la un loc si decat toti brazii lui Basescu, pe care i-ar rupe din creasta muntilor si i-ar planta in mijlocul orasului, impodobiti boboc. Bucuriile sarbatorii ortodoxe nu sunt marketizate de nimeni. Numai sa nu te lasi pacalit de fatada si sa uiti ca fericirea sta inauntru, ca o mare minune personala.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian