In editia online a Libertatii de astazi, 12 decembrie 2006, aflam ca ieri, doamna Macovei a inaugurat noul sediu al Tribunalului Bucuresti, de langa Piata Unirii. E o cladire gigant, de fapt reamenajarea fostului magazin Junior si arata bine. Vezi fotografia infra.

 

4-bucuresti-tribunal_5245.jpg

Insa fata in fata cu Tribunalul stau ruinele ridicate si semnate pe frontispiciu cu 1989, a ceea ce trebuie sa fie Biblioteca Nationala a Romaniei, noul ei sediu. Desi deasupra cladirii troneaza o macara teapana iar in subsolul cladirii sunt mii de carti, depozitate in conditii foarte proaste, cladirea nu are geamuri, pana de curand era vandalizata de oricine sau populata de oameni fara locuinta.

Cam asa arata ruinele viitoarei Biblioteci Nationale
Pe afara

 

4-actualitate-3_5127.jpg

Pe dinauntru, stiva de carti din subsol

 Pentru detalii supplimentare cititi in Libertatea.

In Libertatea online, Nr. 3702, joi 19 septembrie 2002, gasim consemnat, ca Guvernul Romaniei nu mai vrea sa continuie lucrarile la noul sediul al Bibliotecii Nationale, citam, pentru ca ar solicita o mobilizare foarte mare de resurse financiare intr-o perioada care s-ar intinde pana in 2017.

La Bibllioteca s-ar lucra pana in 2017 iar Tribunalul, la care s-a muncit intens, a fost terminat in 2-3 ani si a costat, potrivit primei locatii citate (adica: Libertatea online, nr. 5245 – Marti 12 Decembrie 200) peste 15 milioane de euro.

Domnul presedinte Basescu a inceput un speach al sau inaugural, la una dintre universitatile noastre cu nesimtirea urmatoare: avem un invatamant mediocru. Dar daca aloci bani pentru Tribunal, mai mult decat pentru Cultura si Invatamant, iar cele doua cladiri puse fata in fata, fostul Junior, actualul Tribunal si neactuala viitoare Biblioteca ( speram ) erau tot la fel de daramate, iar tu construiesti numai una, nu inseamna ca vrem sa avem un invatamant mediocru si oameni nescoliti, usor manipulabili, daca nu le construim pe amandoua?

Insa neconstruirea Bibliotecii arata ca avem nevoie mai mult de puscariasi decat de oameni care sa munceasca pentru Romania. Daca nu ne place ca romanii sa mai locuiasca in Romania si vrem sa mutam Romania cu totul in Spania, in Italia sau in America, putem sa continuam pe acest ton.

Nu ne place Biblioteca Nationala dupa cum nu ne place Catedrala mantuirii neamului. Pe acestea doua le trecem in subsidiar si incurajam un nou sediu Conex, un nou sediu Orange, un nou sediu de banca, un nou sediu de partid. Romanii simt ca la putere nu sunt oameni onesti, ci interesati de o anumita strategie de marketing a economiei nationale.

Noile mega-companii aduc profituri Romaniei, dar pentru cat timp? Care este targhetul lor vizavi de viitorul nostru? Strategia noastra de dezvoltare este unidimensionala, pentru ca or incurajam armata si plecam te miri unde sa murim (stiu, asa cere NATO) sau suntem angjati in eforturi economice mai mult decat putem, pentru ca UE este o organizatie economica in primul rand si nu culturala sau religioasa.

Vrem numai Tribunal? Nu cred. Cultura nu se poate face numai in mod particular, personal, ci trebuie sa existe proiecte nationale de culturalizare a oamenilor. Pe cand noi nu avem un sediu proeminent al Bibliotecii, nu e o tampenie sa speri la o Biblioteca online a Romaniei, extrem de bogata, din care sa accesezi de acasa cartea care iti trebuie, fara sa platesti nici un ban?

De ce cartile sunt stocate undeva? De ce se tine cu dintii de ele? Mai ales de cartile rare? Pentru ca sa nu te luminezi la minte, sa nu vezi cat esti de manipulat, cat suntem de manipulati .

Informatia demonteaza unilateralitatea opiniei prezidentiale.

Cand ai informatie nu mai poti sa crezi in oficialisme.

Un blog transformat in agentie de stiri, ca Altermedia spre exemplu, care e pe un format wordpress, subliniaza tocmai acest lucru: ca exista stiri pe care am vrea sa le auzim si nu ni le spune nimeni, daca noi nu avem curajul sa ni le impartasim. De ce? Pentru ca ni se astupa urechile cu ceea ce vor anumite centre de putere sa stim.

Insa democratizarea reala a informatiei inseamna a prezenta o opinie, opinii, cum facem noi pe bloguri, si fiecare alege ce crede de cuviinta. Daca altii imi impun gandirea lor prin forta, cu forta, prin ce mai sunt eu o fiinta ganditoare, care pot gandi singur ce mi se transmite?

Brendul de la ziarul Gandul, sigla lor, aceea ca nimeni nu gandeste pentru tine, ne sugereaza tocmai faptul ca informatia nu trebuie ideologizata, nu trebuie partinizata unor interese, ci trebuie sa spui ce crezi tu ca e adevarat, dar sa il lasi pe om, sa creada si el ce este adevarat din ce crezi tu ca e adevarat.

Democratizarea ideilor inseamna tocmai libera intelegere a lor, liberul acces la ele si diversitatea opiniilor vizavi de ele. In munca mea teologica eu analizez tot felul de afirmatii ale unor oameni cat se poate de diversi, punandu-i pe toti la un loc. Si observ ca toate ideile, pro si contra, au un numitor comun: exprimarea unui crez propriu al fiecaruia. Un budist crede ca el are dreptate in problema reincarnarii, eu cred ca mantuirea este un dar al lui Dumnezeu printr-o asceza neintrerupta, un satanist crede ca nu exista ordine, un empirist vrea lucururi simple in viata lui si are o experienta numai la nivelul senzatiilor elementare etc. Daca eu le judec pe toate din punctul meu de vedere nu fac decat sa ma lupt de unul singur.

De ce? Pentru ca experienta mea de viata e alta decat a budistului sau a satanistului si noi nu gandim si nu traim la fel, nu ne raportam la fel la problema pe care o discutam, asa ca nu ne putem astepta sa ne unim peste noapte, dintr-un foc, daca toti tinem mortis ca ideea noastra e cea mai buna.

Raportarea onesta la celalalt e sa vezi de ce este important ceva pentru el si de ce i se pare adevarata afirmatia lui si sa masori gradul de implicare al acestuia in problema cu pricina.

In concluzie, Tribunalul e bun pentru Bucuresti, dar tot la fel de buna trebuia sa fie si Biblioteca Nationala, noul ei sediu, si Catedrala mantuirii neamului (pe care trebuie sa o facem cat mai repede, pentru ca abia facem fata in Bisericile noastre mici si mai trebuie sa mai construim o suta ca ea, ca tot Bucurestiul sa poata vedea slujba de Pasti dinauntrul Bisericilor si nu din afara lor), ne mai trebuie o multime de parcuri, cu iarba verde si canapele si aer curat, ne mai trebuie o mie de tone de civilizatie, de bun-simt, de cuviinta pe strada si acasa si sa discutam tot mai mult unii cu altii.

Paradigma Internet, cu toata manipularea si violarea informatiilor personale care se practica din plin, este una subversiva in bine, pentru ca faciliteaza comunicarea si cunoasterea reciproca a unor oameni cat se poate de diversi ca orientare culturala, sociala, economica, religioasa. Putem sa schimbam ceva prin munca noastra gratuita de pe siteuri, bloguri, platforme intermedia, atat in noi cat si in cei care ne citesc.

Omul ne citeste, vede cum gandim, ce simtim, si nu ii raman indiferente cuvintele noastre daca ele sunt realiste. Conteaza sa nu ne pierdem increderea. Sa scriem mai departe chiar daca nimeni ne ne citeste din prima, chiar daca nimeni nu e de acord cu ce spunem noi. Daca credem in ce scriem, oricat de aiurea ar parea pentru altii, atunci suntem castigati si castigam atentia celor care cauta, in mod onest, pareri personale.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian

Did you like this? Share it: