Zi: 13 decembrie 2006

Lumea sta in fotoliu si priveste duminica seara la Altfel. Domnul Plesu le zice cu stil, e incomodant pentru frugalizatorii mintii, pentru tabloidarzi, iar domnul Liiceanu ne duce in meandrele fine ale intelegerii. Daca nu ne plac inseamna ca ne vine sa cascam. Daca ne plac, inseamna ca nu mai vrem sa se termine emisiunea. Poate ca e de la sine inteles, ca imi plac si nu vreau ca Realitatea TV sa ii desfiinteze din februarie anul viitor, cand, sper sa nu fi inteles prost, expira contractul emisunii.

Ni se livreaza sentimente bune, fraze geniale, umor de mare calitate si discutii de inalta tinuta academica, adica omeneasca. Mai pe scurt: o emisiune traznet de buna!

Tot la fel de buna e si Cap si pajura, fiecare cu profilul ei, unde domnul Cristian Tudor Popescu exaspereaza pe ascultator cu gandirea pe loc, sfichuizanta, dura, categorica, aidoma lamei de barbierit cand vrei sa fugi si te tai de curge sange si domnul Emil Hurezeanu, bonom, cu zambet pus peste sare, care atata la melodia inimii si leaga frazele cu o claritate de te da afara din casa, daca nu iti place casa. Adica, tot de bine.

Dar mie imi plac si cei care nu prea plac sau imi plac oameni care sunt total diferiti unul de altul pentru ca fiecare are ceva al lui.

Daca domnul Gheorghe (Politica frate!), domnul Paler si domnul C.T. Popescu, mie, ca preot, nu imi plac la capitolul credintei, pentru ca sunt atei declarati si o spun cu durere, ca oameni taiosi, dintr-o bucata, cu un stil zdrobitor, imi plac la culme.

Prefer atata gandirea cat si credinta, vigoarea si delicatetea credintei domnului Patapievici, care starneste intotdeauna repulsie celor care nu pot fi elite culturale, pentru ca nu s-au construit deloc, in nici un fel sau nu au facut-o sistematic ca el. In Idei in dilaog se pune ultimul, pe pagina de final, cu un articol de fiecare data percutant si asta inseamna modestie.

Respect statul jos, pe scaun, de atatea ore al domnului Dan Diaconescu de la OTV si rabdarea lui cu fiecare invitat. Respect delicatetea si modestia doamnei Mociornita si discursul ei autentic feminin (nu feminist), care e o incantare. Respect discusrul inchegat si plin de miez, un regal, al istoricilor Alex Mihai Stoenescu si Adrian Cioroianu, locvacitatea domnului Pruteanu si a domnului Adrian Paunescu, discursul amplu si cu zeci de nume si date al domnului Vadim, dar si discursul mai rudimentar, dar plin de prospetime teologica de multe ori al domnului Becali sau tenacitatea domnului Vanghelie.

Respect, stimez, iubesc muti oratori, vorbitori, comentatori, scriitori, preoti, artisti, actori, pentru care ar trebui sa stau ore intregi, ca sa spun ce cred despre fiecare. Insa imi plac si ne plac oratorii autentici tocmai pentru ca ajung la inima noastra, ne dau detalii despre ei, despre viata, pentru ca in definitiv ne place autenticitatea vietii si a experientei.

Talk-showurile sunt gustate de mai toti pentru ca sunt life, pentru ca au o doza ridicata de imprevizibilitate, pentru ca asteptam spontaneitatea, neprevazutul. In video chatul de la Realitatea TV, unde internetistii fac impreuna cu moderatorul o emisiune privata, se vede rolul determinant al neprevazutului. Ei nu stiu cine ii vede si nici nu stiu ce vor fi intrebati. Insa intrebarile noastre si ale moderatorului fac emisiunea. Implicarea celor doua parti, a publicului privat si a moderatorului, scot din invitat intrebarile.

Astfel, daca oratorii ne stiu intrebarile, daca ni le intuiesc si vorbesc despre ele, daca ne dau niste raspunsuri, noi stam cu gura cascata la ei si ii ascultam.

Insa oratorii corecti cu noi si cu ei, care ne spun transant lucrurile, care se consuma pentru noi, aceia sunt iubitii publicului. Problema e ce facem noi pentru oratori?

Daca ii cinstim, daca ii elogiem, daca le facem viata mai usoara aratam ca suntem demni sa ne vorbeasca. Daca ne impartasesc experientele lor pe gratis iar noi beneficiem de ele, nu ar fi tot la fel de corect ca si noi sa le urmam exemplul?

Imi place sa felicit oamenii si sa le multumesc pentru binele pe care il fac altora. E normal sa fii recunoscator cu cei care te creeaza si iti sustin moralul.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian

Discutiile intre forumisti sufera cel mai adesea de intoleranta si culmea, noi, crestinii ortodocsi, suntem cei mai intoleranti cu cei care nu sunt ca noi sau nu sunt la nivelul nostru. Imediat ti se cere sa fii ca grupul lor. Ti se cere sa te conformezi si mai niciodata nu ti se face supriza de a se conforma tie.

Cum am putea sa fim la fel, daca nici nu ne cunoastem? Si chiar daca ne-am vedea fizic, cat ar trebui sa stam de vorba, ca sa ne cunoastem cat de cat?

Baiul vine de acolo, ca cel ce te citeste nu intelege ca tu faci un efort ca sa scrii, tu, oricare, si ca nu vrei in nici un caz sa fii deranjat interior de cel care te citeste. Eu citesc orice, pe oricine, fara sa pun conditii. E si normal sa fie asa. Cel care scrie scrie la nivelul lui, ce crede el, daca vrei il citesti, daca nu vrei nu il citesti. Iar daca nu il citesti, tu ai de pierdut si nu altul.

Insa a transforma cititul intr-o ideologie si a considera ca cine nu e ca noi e impotriva noastra, asta e o ingustime de minte. Daca tu ai o intelegere, un crez si crezi cu putere in anumite valori, vorbeste deschis despre ele si cine le vrea, sa se ralieze la ele in mod liber, fara sa ii impuna nimeni.

Ce are credinta in Dumnezeu cu forta sau cu lovirea peste gura, cu cuvantul, a celui care nu crede ca mine? Nimic! Daca credinta inseamna iubirea mea pentru Dumnezeu, care ma implineste, cum m-ar putea deranja in mod fundamental, atat de fundamental unul care nu crede si spune numai prosti, daca eu sunt absorbit de iubirea mea pentru Dumnezeu?

Insa intoleranta la parerea altuia arata ca nu vrem sa auzim pe celalalt, ci vrem sa-i anihilam personalitatea, crezurile, experienta. Daca nu toleram, daca nu admitem parerile sincere ale oamenilor, in care ei cred, nu facem altceva decat sa ii oprimam moral si afectiv si sa ne aratam niste tortionari ai spiritului.

Credinta ortodoxa nu admite lipsa de noblete sufleteasca, marlania, datul in barba la fiecare cuvant, strambatura fetei cand ne vedem cu cineva, impunsaturile de prost gust. Nu le admite pentru ca nu ii sunt proprii. Toleranta inseamna sa stii sa vezi pe altul si sa il accepti daca vrea sa vorbeasca sincer cu tine.

Intoleranta inseamna sa te crezi singurul posesor al intregului adevar in orice problema si sa nu vezi, ca tocmai iubirea si comunicarea te fac mult mai incapator pentru adevar, ca adevarul intra in sufletul tau pe masura ce vezi mult mai profund pe oameni si lumea in care traim.

Suntem intoleranti, in concluzie, pentru ca nu vedem frumosul din oameni, nu vedem micul frumos din marele urat sau marele frumos, care mai are si mici pete.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian