( Trimisa unui Forum ortodox)

Ca sa intelegem ceva, inevitabil, trebuie sa ne facem mintea mai mare. La fel si inima. Daca presupunem ca nu putem lega nici o discutie cu nimeni si ca nimeni nu ne poate intelege, e de la sine inteles ca noi suntem cei mai buni, adica cei mai singuri. Nu stiu cine, de ce, pana cand am fost si voi fi invitat alaturi de dv. Nu stiu nimic despre dv. si dv. nimic despre mine. La o prima vedere ar fi trebuit sa sterg mesajul de intampinare, daca as fi mers pe ideea, ca dv., grupul dv., din care fac acum parte, imi este ostil, chiar daca este unul crestin-ortodox.

Ca webmaster a mai multor forumuri, ca preot ortodox care are ce face acasa toata ziua, sau ca doctorand in Teologie, care citeste, scrie, traduce etc., n-ar fi trebuit sa intru,nu? Nu stiu cati din dv. o fac la invitatia altora. In sectiunea linkuri a dv. la dorinfather@yahoo.com este un link spre Teologie pentru azi, pe care o conduc. Nu stiu cati dintre dv. ma vor vizita. Dar eu am facut pasul spre dv., sa va bag inb seama, sa va cunosc, sa ma aproprii de dv.

Si ma aproprii de dv. desi este un supliciu, e o greutate, dupa cate am pe cap, sa mai stau si cu dv. de vorba. E un supliciu pe care mi-l asum. Conditiile de la intrarea in forumul dv. erau acelea sa fiu crestin ortodox si sa nu promovez ecumenismul.

Inteleg ca prima e de bine, dar a doua, nu. Adica, daca sunt preot ortodox, se pare ca ma aflu in aceasta oala a dv., dar daca promovez ecumenismul ( desi nu mi-a spus nimeni ce este ecumenismul din perspectiva dv.), se face ca e de rau.

Insa, dupa ce am raspuns si la exipolurile dv. si am vazut, pe ici pe colo ce scrieti, ar trebuie cumva sa va fac si eu observatii? Stiu ca la prima mea abatere, cand nu voi fi de acord cu dv, voi fi invitat afara fara jena, daca acum sunt primit intre randuri cu aplauze.

Observ din prima ca am de-a face cu o comunitate rigida, pe care eu trebuie sa mi-o asum, dar nu stiu cat ma asuma ea. Eu sunt nevoit, ca fiind unul, sa am rigoare pentru 400 de oameni cati sunteti dv., dar dv., s-ar putea, sa nu intrati niciunul sau prea putini, in rigorile mele. Ce sa facem atunci?!

Daca e sa facem ce trebuie sa facem, excluzand aventura, ar trebui sa imi vad de treaba mea. Dv. ati ramane cu totii ortodocsi, si fara mine, si cu asta basta. Dar dv. vreti sa fiu si eu aici, insa, iarasi zic, nu stiu pentru ce, din ce motiv si pentru cat timp.

Daca dv. puneti rigori inseamna ca nu ati avut suplicii adevarate, lupte cu dv., ca sa iesiti scaldati in bine din ele si sa va fie bine. Daca eu pun rigori pe care dv. nu le puteti accepta sau pe care nu vreti sa le acceptati, se numeste ca sunt sau as fi impertinent sau de ce nu, mai putin preot, pentru ca imi permit sa vorbesc astfel.

Insa, cu toate astea, ma risc. Dar ma risc pe nervii dv si pe timpul meu.

Daca imi respectati timpul alocat dv., va respect si eu.

Daca nu stiti sa imi respectati timpul si finetea obrazului, aceea de a da curs cererii dv., inseamna ca nu avem intentii seroase si mai bine ne apucam de altceva.

Va multumesc pentru atentie!

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian

Did you like this? Share it: