Zi: 14 decembrie 2006

C.T. Popescu si Emil Hurezeanu, cand am devenit turta dulce (14 decembrie 2006)

Se vor desparti cei doi: Cristian Tudor Popescu si Emil Hurezeanu. Vom pierde alt talk-show extraordinar.
In loc sa se bata astazi, Basescu si Tariceanu ne-au facut turta dulce la UE.
Vom scrie cu litere mici.
cei doi consuma cherosenul degeaba, presedintele si premierul.
cei doi nu au devenit tablouri.

nu s-a schimbat dar Basescu s-a schimbat la coafura
Nu sunt nici nostalgic si nici cinic, ci ma uit cu detasare, cu racela, la basescu de atunci,
spune popescu

Ce am vazut?
Basescu nu a demonstrat nimic
Basescu nu a raspuns la intrebarea de ce s-a retras Stolojan.
a mintit cu tupeu
ne-a livrat o serie de referinte la atacurile psd, unele reale, dar altele discutabile
nu stim daca stenogramele au fost adevarate, demonstrate, demonstrabile

Popescu a fost inginer, iar Basescu nu a fost logic
basescu, cu tehnicitate, cu talent de tehnician a eludat si eludeaza logica
a mizat pe orizontul de asteptare negativ la adresa psd
el a livrat acuze si a castigat impotriva psd

popescu a primit 500 de postari la ziar ca l-a atacat pe basescu
dar el nu facuse nimic lui basescu

basescu e un animal politic eficient, castiga peste tot, dar nu demonstreaza si in realitate talentul sau pentru politica
se promoveaza excesiv de mult, poate castiga si in 2009 alegerile, dar nu da raspunsuri esentiale
nu are arme logice

politica nu are morala
politicienii au o morala a efectelor si nu a intentiilor
B
asescu l-a inlocuit pe Stolojan, a folosit ocazia, poate ca l-a santajat,
dar adevarul nu l-am aflat

Popescu nu renunta la hobbyul de a gandi

un autor francez: criminalul ucide pe cine are de ucis, realizeaza crima, sterge urmele si se blocheaza in lift. Politia nu il prinde, pentru ca se petrec alte crime. Insa e arestat pentru crime nefacute de el.

basescu a castigat fara logica impotriva lui nastase
nici prin logica si nici prin corectitudine a castigat alegerile basescu

e o victorie ca a iesit basescu?
mijloacele victoriei lui basescu nu sunt utile pentru romania

basescu nu a devenit presedinte al tuturor romanilor. el este presedintele unora

{publicitate}.

Discutia este despre cei doi ani de guvernare basesciana si despre modul cum si-a mintit alegatorii

tensiuni in coalitie mai mult decat intre coalitie si opozitie
marii conducatori ai istoriei si-au castigat cum au putut coroana, dar…au castigat-o omorand si mintind

chiar daca basescu a fost un razboinic singuratic la inceput, autentic, chiar s-a baturu cu psd, dar dupa castig nu a uitat ca a fost razboinic

basescu a fost razboinic fara sa fie constructor

el trebuia sa isi foloseasca forta pentru opozitie, nu pentru coalitie

vadim e flancat de becali, geoana e soft pentru basescu, tariceanu e anti luptator si in pragul unui esec
lumea e pe placul lui basescu si mananca turta dulce la bruxelles

nu ne place turta dulce ci plecam afara

tinerii pleaca din romania si dupa aderare vom pleca si mai multi

am criticat mereu pe geoana dar acum se antreneaza bine politic
geoana dovedeste ca politica e meserie

insa geoana trebuie sa dovedeasca ca castiga
geoana face un efort european
a inceput sa devina un politician european domnul geoana

geoana nu s-a mai bazat pe instinct, deschisul pulovarului, cu pusul picioarelor pe masa, ci a devenit european
geoana se indreapta spre occident

popescu e reactionar. i-a spus lui tuca ca lupta pentru capitalism
intalnire de gradul 3, al lui spildberg

schimbare de subtext

popescu nu stie unde e acasa, in afara de acasa…

iarasi…publicitate}

stim sa avem sarm? stim sa avem minte pentru oameni cu stil?
stim sa fim de persil?

capitalismul o sa vina si la noi
dam mana peste turta dulce

de ce turta dulce?
de ce zambim?
de ce nu mai vrem in europa?
e un accident stupid, cu doi baieti inapti?

turta era dinainte

basescu nu mananca turta dulce, ci o apara

vom lupta pana la unul, pentru ca la unu e masa: expresie comunista

popescu candideaza la presedentie? Nu>>>
popescu intreaba: nu mancati din romania, domnule basescu, dar beti din romania?

momentul virtual
ati fost santajat?
popescu rade si ar fi vrut o bucata de turta dulce
nu mai prind frazele la masa

o stire mai buna:cei care au migrat au dat raspunsuri afaceriste. cei care nu au fost in afara nu si-ar risca banii intr-o investitie

17 ani, tot ce am vazut, toate pedederismele anterioare au trecut
frica a ramas in urma
politicienii ne-au tinut pe loc 17 ani
am fost vulnerabili la demagogie
puneam botul la liniste si la pacifismul de tabla

regimurilor anterioare…malformatii…

sa incercam sa fim tot la fel de curajosi ca cei plecati in afara, sa luptam cu propriile mijloace
francezul stie germana…glume
popescu multumeste  ca este intre primii 10 jurnalisti votati de punlic si cititori
nu va veni in semn de protest
la multi ani
un craciun linistit si zile senine
va veni Holl in loc de popescu
noapte buna

trebuie sa stii cate cuvinte trebuie sa spui pentru adevar.
la OTV e domnul Becali si IPS Pimen…

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian

Despre ecumenism. Un alt raspuns privat pentru un masterand romano-catolic

Acest subiect e tratat cu multa ferocitate de catre multi din crestinii nostri. Adesea se pune semnul egal intre ecumenism si abdicare de la Ortodoxie, pentru ca e vazut ca o adevarata apostazie.

Multi dintre parintii nostri vad in rugaciunile unor ierarhi ai nostri cu ereticii, adica si cu BC, o cadere a lor din har. Insa multi dintre profesorii nostrii universitari si dintre teologi sunt de acord cu ecumenismul si considera ca si in B. Catolica sunt Sfinti si Sfinte Taine.

Acum depinde pe cine intrebi, ca sa iti dea un raspuns. Insa intrarea noastra in Consiliul mondial al Bisericilor, a produs un simtitor relativism dogmatic si moral intre crestinii nostri. Postmodernitatea in ansamblu este un cadru care provoaca diluarea dogmelor si a invataturilor divine.

Insa se observa, cu tot ecumenismul tuturora, o duplicitate in cadrul sedintelor inter-religioase. Cand se vorbeste despre unirea Bisericilor se vorbeste despre teoria ramurilor, creata pe sol protestant, unde fiecare Biserica tinde spre unitate, pentru ca nici una, zice teoria, nu ar fi deplina. Din cunostintele mele firave despre eclesiologia Bisericii dv (ma refer la faptul, ca nu am studii aprofundate asupra teologiei dogmatice catolice, domeniul in care ma specializez acum, nu ca nu stiu nimic din dogmele dv), stiu ca BC se considera singura Biserica deplina, cea adevarata a Mantuitorului Hristos si ca ecumenismul romano-catolic revendica revenirea la Biserica Romei, considerata drept mama a credintei. Cu alte cuvinte nu este decat o alta fateta a ceea ce cere B. Ortodoxa.

Actualul pontif militeaza pentru acest lucru: pentru intoarcerea tuturor la Biserica Romei si nu pe teoria Bisericilor surori propusa de fostul suveran.

Ecumenismul nu e privit cu ochi bun si din cauza ca e o lucrare a ierarhilor, a oamenilor cultivati si nu o lucrare a maselor. Nici noi, care facem teologie, nu stim prea bine toate intalnirile ecumenice dintre BO si BC. Ce sa mai ceri omului simplu, care s-a nascut asa si nu il intereseaza mai deloc unirea Bisericilor?

Exista multa ignoranta in tabara noastra. Doar foarte putini sunt miscati de o viziune ecumenica a Bisericii, adica de o viziune universalista a Bisericii mantuirii. Insa, va asiguram de asta, in ceea ce ne priveste, tratam cu multa atentie dezvoltarile teologice catolice, protestante, neoprotestante sau pagane si le dezbatem in lucrarile noastre teologice, care inca au caracter privat. Nu am editorii de care am nevoie.

Sunt un preot care nu se multumeste cu fictiuni, cu dulcegarii, ci merg la surse, multe dintre ele pastrate si oferite in editii critice superbe, de catre Biserica dv. Studiem pe textele biblice si patristice catolice si protestante si va suntem recunoascatori pentru asta.

Ne doare faptul, ca multe din Manastirile noastre de renume si dintre bibliotecile noastre ortodoxe, de marimi impresionabile, au surse deosebit de valoroase, pe care nu vor sa le faca publice. In munca stiintifica trebuie sa ne unim fortele si poate ca asa vom putea sa ne regandim sursele pe care le avem si sa recunoastem ce suntem si ce nu suntem.

Nu stiu ce va fi in viitor, ce ne va rezerva Dumnezeu tuturor. Ne rugam intotdeauna pentru pacea, mantuirea si sfintirea intregii lumi in rugaciunile noastre publice si private. Eu doresc sa ma impartasesc cu dv. daca ati fi ortodox, daca v-as simti cu totul fratele meu. In ceea ce ma priveste nu apar un punct de vedere personal.

Nu apar Biserica Ortodoxa pentru ca in ea m-am nascut si pentru ca sunt preotul ei si pentru ca aici nu ar fi nici un fel de neoranduiala la nivel uman. Nu. Vad multe care nu imi plac si pentru care ma rog. Insa cred si marturisesc credinta ortodoxa pentru ca sunt cu totul convins de sfintenia, deplinatatea si fidelitatea ei peste veacuri, pentru ca simt in mine harul si pacea Treimii care ma sfinteste.

Daca nu as simti si trai asta, nu as avea nici un curaj sa va vorbesc si m-as fi facut actor, scriitor sau avocat, dar nu preot. Insa cred acest lucru, pentru ca l-am verificat si m-am adancit in credinta Parintilor Bisericii din totdeauna si vad o netagaduita legatura interioara de la primul pana la ultimul dintre Sfinti. Nu sunt un preot si un cercetator al teologiei ortodoxe care se crede sfant, nici destept, nici macar unul care am cuprins 1% din bogatia pe care Biserica adevarului lui Dumnezeu mi-o ofera.

Insa acest lucru nu ma face sa vad in dv un dusman ci un frate, un confident, un prieten, ca in oricare om care cauta adevarul si e in stare sa moara pentru adevarul lui. De aceea, in preambulul discutiei noastre, v-am cerut sa ne marturisim fara frica si teama credinta proprie, fara gandul ca vom deranja pe celalalt, pentru ca numai asa intelegem ce crede celalalt despre sine si ce credem reciproc despre adevarurile Bisericii.

Reiterez insa intrebarea de ieri, care si pe mine ma intereseaza sa o aflu de la dv, si anume: cat de evanghelica si de patristica vi se pare Biserica Ortodoxa?
Va multumesc anticipat, domnule Claudiu, si eu, unul, m-am folosit de rapunsurile dv foarte prompte si echidistante.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian

Botez si Euharistie. O scrisoare privata catre un masterand romano-catolic

Va multumesc pentru promptitudinea cu care ne-ati raspuns si ati demarat dialogul nostru. Vom incepe raspunsul nostru cu Sfantul Botez.

1. Din punct de vedere oficial, e adevarat, noi recunoastem Botezul catolic ca unul valid, numai in masura in care fostul credincios catolic gaseste in Biserica Ortodoxa intreaga sfintenie, deplinatatea harului. El devine valid prin convertirea sa la Ortodoxie si prin primirea Tainei Sfintei Mirungeri si a Sfintei Impartsanii. In manualele noastre sau in scrieri teologice diverse, scrise cu tendinte ecumeniste, in care se dilueaza punctul de vedere ortodox, apare de multe ori afirmatia ca Botezul catolic este valid, ca e primit ca valid, si ca i se administreaza crestinului nou-convertit doar Mirungerea si Sfanta Euharistie.

Insa un preot traditionalist ca mine sau marea masa a crestinilor ortodocsi cu aplecare asupra evlaviei ortodoxe, gandeste primirea unui credincios catolic la Ortodoxie, ca o trecere de la erezie la adevarul deplin.Pana prin anii 60 ai secolului trecut, exista in Molitfelnicul ortodox o ierurgie, prin care cel care trecea de la catolicism la ortodoxie se lepada de ereziile gandirii teologice catolice, se dezbara de ele. In fata acelei ierurgii, fostul catolic aparea drept un catehumen si nu un credincios botezat valid. El o lua practic de la zero. Era o dezicere publica de catolicism, de care ii parea rau si recunostea ca a fost pana acum in necredinta.

Din cauza relatiilor ecumenice avansate cu Biserica Romano-Catolica insa, Biserica Ortodoxa Romana a renuntat la aceasta ierugie, a scos-o din uz, multi din preotii ortodocsi traditionalisti avand reactii vehemente la aceasta atitudine sinodala.

Asa ca in noile Molitfelnice nu mai exista aceasta slujba si noi administram Sfanta Mirungere si Sfanta Impartasanie celor care vin din catolicism fara ai reboteza. Multi parinti ortodocsi insa reboteaza pe fosti romano-catolici, nefiind de acord cu prevederea sinodala.

2. Cei doi parinti vizati au cunostinta despre cum se face Missa romana. Insa ei se pronunta ca aparatori ai credintei ortodoxe, a credintei lor, aparand o Sfanta Liturghie ( de fapt 3, dupa cum stiti), asa cum au ajuns pana la ei. Cand un ortodox nu accepta Liturghia catolica sau pe cea greco-catolica, nu se uita la forma pe care o are acum. Chiar daca ati adopta una, o Liturghie, care sa fie identica cu a noastra, nu vor accepta inter-comuniunea cu credinciosi romano-catolici, din cauza ca ortodocsi vad adevarata si deplina Biserica in Biserica Ortodoxa ecumenica.

Noi marturisim si credem ca Biserica Romao-Catolica a cazut din har, odata ce s-a despartit la 1054 de trupul Bisericii lui Hristos, fapt pentru care a cazut in erezii care mai de care mai grave. Dupa 1054 nu mai vedem in Biserica Catolica nici har, nici Sfinti, nici Sfinte Moaste, si nici mantuire. Asa se face ca Biserica romano-catolica nu ne accepta Sfintii de dupa schisma, stiti prea bine asta, si nici noi pe cei pe care ea ii declara sfinti.

Reticenta cu care un crestin ortodox luminat la minte, cunoscator al Sfintilor Parinti, o are fata de Biserica Catolica, este aidoma cu relatia deloc agreabila dintre Biserica Catolica si Bisericile Reformei si cele neoprotestante.

Si e normal sa nu acceptam reciproc pe cei care ii recunoastem ca Sfinti, atata timp cat ce spunea Sfantul Simeon Noul Teolog si Sfantul Grigorie Palama despre vederea lui Dumnezeu si harul necreat nu e acceptat de Toma de Aquino sau pozitia profund ortodoxa a Sfantului Marcu al Efesului fata de Sinodul fals-unionist de la Ferara-Florenta, contrasteaza cu pozitia romano-catolica despre primat, purgatoriu, mantuire, sfintenie, mariologie etc.

La o eventuala intoarcere a romano-catolicismului, prin pocainta, in Biserica lui Hristos, in Biserica Ortodoxa, Biserica, stransa sinodal, ar putea consfinti ca recepte Liturghiile romane, pentru ca ceea ce le valideaza este harul lui Dumnezeu si nu forma lor. Stiti desigur cat de simple erau Liturghiile crestine in mileniu 1 si cat de aproape este Liturghia romana actuala, pe care am vazut-o aici, la Baratia, langa noi, ca simplitate, de simplitatea liturgica a primului mileniu.

Liturghia ortodoxa s-a imbogatit continuu, pe cand Liturghia catolica postvaticaniana a devenit tot mai simpla. Gust simplitatea Liturghiei dv, simplitatea vesmintelor, tacerea oamenilor la rugaciune, insa simt duhovniceste, in inima mea, la Liturghiile dv. ca nu exista harul Sfantului Duh acolo, ci un mare gol, un gol plin de desfranare fina si cutezanta, de demonism si apostazie crunta.

Ma doare nespus de mult, domnule Claudiu, nu stiu daca pot fi crezut, lipsa de implinire duhovnicesca si lipsa de bucurie reala pe care nu am intalnit-o in slujbele dv si la oamenii dv pe care i-am intalnit. Si cred ca nu e o simpla parere, ci e o repercusiune a teologie dv rationaliste, simplificatoare, care nu mai are paradoxuri, dileme, cautarea ferventa a harului Dumnezeiesc, pentru ca nu mai simtiti harul lui Dumnezeu care sa va coboare in smerenie, in sfintenie.

Noi v-am dat un raspuns sincer, din experienta noastra si ca o chintesenta a ceea ce cred preotii si credinciosii constienti de ce crede Ortodoxia. Daca veti merge la nestiutorii nostri ortodocsi e jale mare, pentru ca ei nu vad o mare diferenta intre ortodocsi si catolici sau intre noi si pagani. E o harababura imensa in domeniul cunoasterii teologice, foarte multi sunt habotnici, rai, razbunatori pe dv, numai pentru ca nu sunteti ca ei, si probabil ca ati avut ocazia sa va indurereze in stil mare.

Si acum, prima mea intrebare: credeti ca pastreaza sau a mai pastrat ceva Biserica Ortodoxa din simplitatea evanghelica si medievala a Bisericii una?

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian

O parere restrictionista asupra Traditiei Bisericii

Ideea cum ca Sfintii Parinti ai Bisericii sunt numai cei din primele secole crestine, este un punct de vedere catolicizant. Tendentiozitatea acestei pareri vine de la faptul, ca Traditia e vazuta in mediul catolic drept un tezaur scriptic, o inventariere a cartilor patristice dupa norme de recept/non-recept si mai putin ca transmisie a unei invataturi curate si a harului sfintitor. Asa se face ca in mintea multor teologi ortodocsi planeaza inca ideea ca perioada, epoca Sfintilor Parinti s-a incheiat undeva la finele secolului al VIII-lea si restul Sfintilor care au scris, au produs o literatura minora, inferioara primilor.

Hula imensa a acestei afirmatii consta in aceea, ca restrictioneaza prezenta harului lui Dumnezeu in oameni pana la secolul al VIII-lea, imparte pe Sfinti in mai mari si mai mici, si mai ales, farama lantul de aur al Sfintilor, continuitatea sfinteniei in Biserica noastra pana astazi. Ultimul dintre Sfinti, care a scris teologie, este un Sfant Parinte al Bisericii fara nici un dubiu. Sfantul Siluan Athonitul, Fericitul Dumitru Staniloae sau Sfantul Justin Popovici sunt tot la fel de Sfinti Parinti ai Bisericii, de normativi, precum este Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul Atanasie cel Mare sau Sfantul Pavel.

Ceea ce ii leaga pe toti Sfintii este ca au scris si au trait intru Duhul. Daca este acelasi Duh, acelasi Hristos si acelasi Tata, adica aceeasi Preasfanta Treime, de ce sa nu fie si Sfintii lui Dumnezeu cu totii Parintii nostri, chiar daca au scris, chiar daca nu au scris teologie?
Sfanta Parascheva sau Sfantul Dimitrie Basarabov sunt Parinti ai Bisericii, sunt guri teologice ale Bisericii prin harul si luminarea pe care ne-o aduc, chiar daca nu au scris nici un rand sau nu ni s-au pastrat cuvintele lor.

Traditia Bisericii inseamna si modul in care trebuie sa facem slujbe, sa ne inchinam, sa credem, sa scriem teologie, dar si modul in care sa simtim pe Dumnezeu, sa Il iubim pe El, sa ne rastignim zilnic pentru El.

Cum trebuie sa ne raportam la Tezaurul Bisericii, de invatatura si sfintenie, adica la Sfanta Traditie, invatam la propriu, daca avem un Parinte Sfant, care sa traiasca langa noi si care sa ne transmita atat cuvantul credintei cat si sfintenia lui, modul sfant in care trebuie sa il intelegem.

Asa ca Traditia Bisericii cuprinde ( scolareste spus) tot ce nu sta scris in Scriptura, dar care se simte, se experiaza in Sfintele Taine, in Sfanta Liturghie, in rugaciune, in fapta buna, in lupta cu patimile. Traditia este prezenta Sfantului Duh in Biserica, in Sfinti, care ni se da si noua, in masura in care ne facem proprii, ne incopciem mintea in modul de a gandi al Bisericii, care urmeaza rastignirii de sine, a mintii si a poftelor noastre trupesti.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.

Si pe noi ne bucura gazda pe care am gasit-o

Parinte Eftimie,

si pe noi ne bucura gazda pe care am gasit-o, adica pe Prea Cuviosia voastra. Desi nu cred sa va fi vazut vreodata sau cine stie (Bucurestiul este atat de mic cand esti preot, si toti te vad, chiar daca nu iti spun ca te vad sau nu se bucura sa te vada), am fost foarte bine primiti, cu toate scuzele de rigoare. Personal, face in face, nu cunosc pe nimeni de pe acest forum.

Deci sunt extra-comunitar in fata dv. Insa, cu harul lui Dumnezeu, ne bucuram de aceeasi mare harisma a preotiei, pe care o purtam cum putem fiecare. Postarile noastre au fost vazute (au tot dreptul) de unii din fiii dv duhovnicesti (presupun ca multi sau unii sunt) cu animozitate. Ne-au comparat cu dv si nu am prea iesit, pentru unii, la cantar. Adica dv cantariti mai mult, aveti carate mai multe, sunteti un aur de mai multe carate iar noi suntem neavenitii care au batut la poarta, si pentru ca nu sunt bine cunoscuti, sunt pusi in rand cu ceilalti. Exista si o astfel de ospitalitate, care nu face diferente, ci e o aspitalitate cu duiumul. Imi aduc aminte cum marele Nifon al Constantinopolului, intorcandu-se din Tara Romaneasca, ca un mare facator de minuni, treces drept calugar de rand ,in fata celor care nu il cunosteau si intr-o Manastire,il pun sa duca animalele la pascut.

Nu insinuez acum sa imi dati dv vreo functie sau sa ma puneti in icoana pe perete. Insa constat, nimic mai mult, ca fiind comparat cu dv, nu imi permit sa fiu dv si nici nu vreau sa fiu dv. Nici dv nu trebuie sa vreti sa fii altceva sau altcineva decat sunteti.

Mi s-a cerut sa fiu smerit si sfant si bun ca dv. Din pacate nu pot sa fiu. Nici macar nu pot sa am barba ca dv, desi, si noi, purtam barba si par lung, cum nu prea poarta doctorii in Teologie de astazi. Intr-un cuvant nu pot sa fiu ca dv si nici nu vreau sa fiu. Insa oamenii care va iubesc de aici, va dau in fata mea drept exemplu( si bine fac, daca chiar sunteti) iar eu scriu la dv in casa, adica pe forum, ca un om atent si disciplinat. Nici mai mult si nici mai putin. Sunt atent, ca un duhovnic atent si scriu, fara sa vreau sa va fur galeria de fani. Da, se intampla ca noi sa gandim altfel decat dv in unele puncte ( si e normal sa fie asa) pentru ca noi, in Biserica, nu avem o invatatura standard, batuta in cuie( asa cum pretind manualele de Teologie ca este invatatura noastra de credinta), ci una formata din zeci de mii de carti, din care dv si eu nu avem decat 1% citite.

Fiecare parinte si teolog vorbeste din cat a cuprins, din cat a trait, din cate i s-au revelat de catre Dumnezeu. Daca dv stiti mai mult eu nu va invidiez, dar daca vi se pare ca stiu mai multe, sa nu imi cereti sa stiu mai putin. V-am citit cateva din postari( ma refer la punctele teologice) si mi-am dat seama ca profilul dv in ce priveste cunoasterea teologica e mai mult scolaresc, rudimentar, ca sunteti un om caruia ii plac mai mult chichitele sau cel putin, raspundeti adesea la ele.

Nu stiu ce biblioteca aveti, nu stiti cat de mult puteti sa ajungeti la surse si sa cititi pe Sfantul Dionisei Areopagitul in greaca si pe Dumnezeiescul Augustin al Hipponei in latina, spre exemplu, si nici nu imi pot da seama cati ani aveti. Ce stiti si cum spuneti ceea ce stiti este treaba dv si vorbiti in numele dv. Nu trebuie insa sa va para rau si nici sa opturati glasuri care spun ceva mai mult sau au o parere diferita, nu divergenta, total divergenta, cu a dv. E spre binele comunicarii, in care fiecare s-a angajat aici de unul singur, fara sa fie platit de statul roman sau de Biserica ortodoxa romana, ca sa discute principial. Din partea noastra, daca binevoiti a ne ingadui prezenta, veti avea discutii principiale, la masura noastra si cu vorbirea noastra.

Cu dragoste, nevrednicul preot Dorin,
fratele dv in Domnul.

Iubirea se exprima si prin cuvinte

Parintele Savatie nici nu isi doreste si nici nu trebuie sa isi doreasca sa se numeasca Fericit. Oamenii Sfinti plonjeaza in smerenie si nu in cuvinte mari despre ei insisi domnule/doamna draga.

Cum nu stiu ce inseamna altrix sau daca sunteti barbat sau femeie, mi-e cam greu sa ma descurc cu personalizarea dv. Fie si asa, trebuie sa va spun, ca cinstire inseamna iubire. A cinsti pe cineva inseamna ati spune ce ai in prisosul inimii fata de el. Daca dv spuneti un nume drag dv altcuiva, si daca celalalt nu il recepteaza cum se cuvine, va doare inima ca acest lucru nu s-a intamplat. Daca se intampla asta, inseamna ca va pasa de acel cineva pe care il iubiti dar si de numele pe care il pronuntati si care reprezinta pe cineva.

Numele nu este folosit in disparitate cu persoana. Numele indica persoana pe care o iubim si cum ne raportam la ea in cuvinte, tine de iubirea noastra. Nu putem sa venim la cineva iubit cu orice cuvinte. Trebuie sa stim sa ne punem iubirea in cuvinte, adica inima in cuvinte.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian

Despre iubirile amanate ale ortodocsilor

Frate Ciprian, (probabil ca Cip e o prescurtare de la Ciprian), raspunsul dv. e unul pseudo-clasic. Era unul din raspunsurile asteptate la o astfel de declaratie publica, de iubire si respect duhovnicesc catre un Parinte al Bisericii. Ca si dv. stiam acest raspuns. Numai ca iubirea noastra nu trebuie sa fie amanata dupa moarte, daca suntem incredintati de sfintenia si de harul lui Dumnezeu din cineva.

Daca dv aveti o sotie sau veti avea, o veti iubi acum sau dupa moarte? Raspunsul cel mai probabil este ca o iubiti acum si dupa moarte. Tot la fel trebuie sa stea treaba si cu iubirea noastra fata de cineva, cu respectul fata de cineva, cu recunostinta vie fata de cineva pe care il iubim. Numai ca, daca nu iubim un Sfant pe care il cunoastem si il recunoastem inca de acum, de cand e cu noi, il vom cinsti dupa moarte (daca il vom cinsti) dar nu vom avea cu el indrazneala pe care am fi avut-o, daca am fi fost intr-o mare intimitate cu el inca din viata asta.

Oamenii pot cadea. Oameni foarte sfinti se pot pierde. Stim asta. Dar frica de a nu cadea cineva nu are nimic de-a face cu noi. Dumnezeu Isi face Sfintii sa stea. Noi putem numai sa ii iubim si sa invatam de la ei.

E o grija eterodoxa, un gand demonic mai pe sleau, sa te temi sa iubesti sau sa cinsteti pe cineva, de frica sa nu devina altceva peste un timp si sa cazi tu de fraier. Eu cred ca trebuie sa ii iubim pe oamenii duhovnicesti ai zilelor noastre si sa le-o aratam in mod efectiv. Sa ii sprijinim prin iubirea, fidelitatea si cuvantul nostru, pentru ca ei sa nu se piarda si noi sa ne salvam din moartea pacatului.

Eu cred ca dv. aveti o problema cu iubirea. Or sunteti iubit prea putin, or credeti ca iubirea si respectul trebuie sa fie tacite, spuse in soapta sau dupa moarte. Daca iubiti pe cineva, spuneti-o acum dar si dupa moarte!

Nu lasati timpul pe langa dv, pentru ca sa aveti oameni care sa va iubeasca si pe dv. Aveti oameni care va iubesc dupa cum ii iubiti dv? Iubiti pe cineva mai mult decat pe dv? Sunt intrebari la care trebuie sa reflectam adanc.

Multumesc pentru apelul de primire si ne vom mai scrie, cu siguranta.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian