Teologie pentru azi

Va multumesc pentru promptitudinea cu care ne-ati raspuns si ati demarat dialogul nostru. Vom incepe raspunsul nostru cu Sfantul Botez.

1. Din punct de vedere oficial, e adevarat, noi recunoastem Botezul catolic ca unul valid, numai in masura in care fostul credincios catolic gaseste in Biserica Ortodoxa intreaga sfintenie, deplinatatea harului. El devine valid prin convertirea sa la Ortodoxie si prin primirea Tainei Sfintei Mirungeri si a Sfintei Impartsanii. In manualele noastre sau in scrieri teologice diverse, scrise cu tendinte ecumeniste, in care se dilueaza punctul de vedere ortodox, apare de multe ori afirmatia ca Botezul catolic este valid, ca e primit ca valid, si ca i se administreaza crestinului nou-convertit doar Mirungerea si Sfanta Euharistie.

Insa un preot traditionalist ca mine sau marea masa a crestinilor ortodocsi cu aplecare asupra evlaviei ortodoxe, gandeste primirea unui credincios catolic la Ortodoxie, ca o trecere de la erezie la adevarul deplin.Pana prin anii 60 ai secolului trecut, exista in Molitfelnicul ortodox o ierurgie, prin care cel care trecea de la catolicism la ortodoxie se lepada de ereziile gandirii teologice catolice, se dezbara de ele. In fata acelei ierurgii, fostul catolic aparea drept un catehumen si nu un credincios botezat valid. El o lua practic de la zero. Era o dezicere publica de catolicism, de care ii parea rau si recunostea ca a fost pana acum in necredinta.

Din cauza relatiilor ecumenice avansate cu Biserica Romano-Catolica insa, Biserica Ortodoxa Romana a renuntat la aceasta ierugie, a scos-o din uz, multi din preotii ortodocsi traditionalisti avand reactii vehemente la aceasta atitudine sinodala.

Asa ca in noile Molitfelnice nu mai exista aceasta slujba si noi administram Sfanta Mirungere si Sfanta Impartasanie celor care vin din catolicism fara ai reboteza. Multi parinti ortodocsi insa reboteaza pe fosti romano-catolici, nefiind de acord cu prevederea sinodala.

2. Cei doi parinti vizati au cunostinta despre cum se face Missa romana. Insa ei se pronunta ca aparatori ai credintei ortodoxe, a credintei lor, aparand o Sfanta Liturghie ( de fapt 3, dupa cum stiti), asa cum au ajuns pana la ei. Cand un ortodox nu accepta Liturghia catolica sau pe cea greco-catolica, nu se uita la forma pe care o are acum. Chiar daca ati adopta una, o Liturghie, care sa fie identica cu a noastra, nu vor accepta inter-comuniunea cu credinciosi romano-catolici, din cauza ca ortodocsi vad adevarata si deplina Biserica in Biserica Ortodoxa ecumenica.

Noi marturisim si credem ca Biserica Romao-Catolica a cazut din har, odata ce s-a despartit la 1054 de trupul Bisericii lui Hristos, fapt pentru care a cazut in erezii care mai de care mai grave. Dupa 1054 nu mai vedem in Biserica Catolica nici har, nici Sfinti, nici Sfinte Moaste, si nici mantuire. Asa se face ca Biserica romano-catolica nu ne accepta Sfintii de dupa schisma, stiti prea bine asta, si nici noi pe cei pe care ea ii declara sfinti.

Reticenta cu care un crestin ortodox luminat la minte, cunoscator al Sfintilor Parinti, o are fata de Biserica Catolica, este aidoma cu relatia deloc agreabila dintre Biserica Catolica si Bisericile Reformei si cele neoprotestante.

Si e normal sa nu acceptam reciproc pe cei care ii recunoastem ca Sfinti, atata timp cat ce spunea Sfantul Simeon Noul Teolog si Sfantul Grigorie Palama despre vederea lui Dumnezeu si harul necreat nu e acceptat de Toma de Aquino sau pozitia profund ortodoxa a Sfantului Marcu al Efesului fata de Sinodul fals-unionist de la Ferara-Florenta, contrasteaza cu pozitia romano-catolica despre primat, purgatoriu, mantuire, sfintenie, mariologie etc.

La o eventuala intoarcere a romano-catolicismului, prin pocainta, in Biserica lui Hristos, in Biserica Ortodoxa, Biserica, stransa sinodal, ar putea consfinti ca recepte Liturghiile romane, pentru ca ceea ce le valideaza este harul lui Dumnezeu si nu forma lor. Stiti desigur cat de simple erau Liturghiile crestine in mileniu 1 si cat de aproape este Liturghia romana actuala, pe care am vazut-o aici, la Baratia, langa noi, ca simplitate, de simplitatea liturgica a primului mileniu.

Liturghia ortodoxa s-a imbogatit continuu, pe cand Liturghia catolica postvaticaniana a devenit tot mai simpla. Gust simplitatea Liturghiei dv, simplitatea vesmintelor, tacerea oamenilor la rugaciune, insa simt duhovniceste, in inima mea, la Liturghiile dv. ca nu exista harul Sfantului Duh acolo, ci un mare gol, un gol plin de desfranare fina si cutezanta, de demonism si apostazie crunta.

Ma doare nespus de mult, domnule Claudiu, nu stiu daca pot fi crezut, lipsa de implinire duhovnicesca si lipsa de bucurie reala pe care nu am intalnit-o in slujbele dv si la oamenii dv pe care i-am intalnit. Si cred ca nu e o simpla parere, ci e o repercusiune a teologie dv rationaliste, simplificatoare, care nu mai are paradoxuri, dileme, cautarea ferventa a harului Dumnezeiesc, pentru ca nu mai simtiti harul lui Dumnezeu care sa va coboare in smerenie, in sfintenie.

Noi v-am dat un raspuns sincer, din experienta noastra si ca o chintesenta a ceea ce cred preotii si credinciosii constienti de ce crede Ortodoxia. Daca veti merge la nestiutorii nostri ortodocsi e jale mare, pentru ca ei nu vad o mare diferenta intre ortodocsi si catolici sau intre noi si pagani. E o harababura imensa in domeniul cunoasterii teologice, foarte multi sunt habotnici, rai, razbunatori pe dv, numai pentru ca nu sunteti ca ei, si probabil ca ati avut ocazia sa va indurereze in stil mare.

Si acum, prima mea intrebare: credeti ca pastreaza sau a mai pastrat ceva Biserica Ortodoxa din simplitatea evanghelica si medievala a Bisericii una?

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian

Parintele Savatie nici nu isi doreste si nici nu trebuie sa isi doreasca sa se numeasca Fericit. Oamenii Sfinti plonjeaza in smerenie si nu in cuvinte mari despre ei insisi domnule/doamna draga.

Cum nu stiu ce inseamna altrix sau daca sunteti barbat sau femeie, mi-e cam greu sa ma descurc cu personalizarea dv. Fie si asa, trebuie sa va spun, ca cinstire inseamna iubire. A cinsti pe cineva inseamna ati spune ce ai in prisosul inimii fata de el. Daca dv spuneti un nume drag dv altcuiva, si daca celalalt nu il recepteaza cum se cuvine, va doare inima ca acest lucru nu s-a intamplat. Daca se intampla asta, inseamna ca va pasa de acel cineva pe care il iubiti dar si de numele pe care il pronuntati si care reprezinta pe cineva.

Numele nu este folosit in disparitate cu persoana. Numele indica persoana pe care o iubim si cum ne raportam la ea in cuvinte, tine de iubirea noastra. Nu putem sa venim la cineva iubit cu orice cuvinte. Trebuie sa stim sa ne punem iubirea in cuvinte, adica inima in cuvinte.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian

Frate Ciprian, ( probabil ca Cip e o prescurtare de la Ciprian), raspunsul dv. e unul pseudo-clasic. Era unul din raspunsurile asteptate la o astfel de declaratie publica, de iubire si respect duhovnicesc catre un Parinte al Bisericii. Ca si dv. stiam acest raspuns. Numai ca iubirea noastra nu trebuie sa fie amanata dupa moarte, daca suntem incredintati de sfintenia si de harul lui Dumnezeu din cineva.

Daca dv aveti o sotie sau veti avea, o veti iubi acum sau dupa moarte? Raspunsul cel mai probabil este ca o iubiti acum si dupa moarte. Tot la fel trebuie sa stea treaba si cu iubirea noastra fata de cineva, cu respectul fata de cineva, cu recunostinta vie fata de cineva pe care il iubim. Numai ca, daca nu iubim un Sfant pe care il cunoastem si il recunoastem inca de acum, de cand e cu noi, il vom cinsti dupa moarte ( daca il vom cinsti) dar nu vom avea cu el indrazneala pe care am fi avut-o, daca am fi fost intr-o mare intimitate cu el inca din viata asta.

Oamenii pot cadea. Oameni foarte sfinti se pot pierde. Stim asta. Dar frica de a nu cadea cineva nu are nimic de-a face cu noi. Dumnezeu Isi face Sfintii sa stea. Noi putem numai sa ii iubim si sa invatam de la ei.

E o grija eterodoxa, un gand demonic mai pe sleau, sa te temi sa iubesti sau sa cinsteti pe cineva, de frica sa nu devina altceva peste un timp si sa cazi tu de fraier. Eu cred ca trebuie sa ii iubim pe oamenii duhovnicesti ai zilelor noastre si sa le-o aratam in mod efectiv. Sa ii sprijinim prin iubirea, fidelitatea si cuvantul nostru, pentru ca ei sa nu se piarda si noi sa ne salvam din moartea pacatului.

Eu cred ca dv. aveti o problema cu iubirea. Or sunteti iubit prea putin, or credeti ca iubirea si respectul trebuie sa fie tacite, spuse in soapta sau dupa moarte. Daca iubiti pe cineva, spuneti-o acum dar si dupa moarte!

Nu lasati timpul pe langa dv, pentru ca sa aveti oameni care sa va iubeasca si pe dv. Aveti oameni care va iubesc dupa cum ii iubiti dv? Iubiti pe cineva mai mult decat pe dv? Sunt intrebari la care trebuie sa reflectam adanc.

Multumesc pentru apelul de primire si ne vom mai scrie, cu siguranta.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian