Despre ecumenism. Un alt raspuns privat pentru un masterand romano-catolic

Acest subiect e tratat cu multa ferocitate de catre multi din crestinii nostri. Adesea se pune semnul egal intre ecumenism si abdicare de la Ortodoxie, pentru ca e vazut ca o adevarata apostazie.

Multi dintre parintii nostri vad in rugaciunile unor ierarhi ai nostri cu ereticii, adica si cu BC, o cadere a lor din har. Insa multi dintre profesorii nostrii universitari si dintre teologi sunt de acord cu ecumenismul si considera ca si in B. Catolica sunt Sfinti si Sfinte Taine.

Acum depinde pe cine intrebi, ca sa iti dea un raspuns. Insa intrarea noastra in Consiliul mondial al Bisericilor, a produs un simtitor relativism dogmatic si moral intre crestinii nostri. Postmodernitatea in ansamblu este un cadru care provoaca diluarea dogmelor si a invataturilor divine.

Insa se observa, cu tot ecumenismul tuturora, o duplicitate in cadrul sedintelor inter-religioase. Cand se vorbeste despre unirea Bisericilor se vorbeste despre teoria ramurilor, creata pe sol protestant, unde fiecare Biserica tinde spre unitate, pentru ca nici una, zice teoria, nu ar fi deplina. Din cunostintele mele firave despre eclesiologia Bisericii dv (ma refer la faptul, ca nu am studii aprofundate asupra teologiei dogmatice catolice, domeniul in care ma specializez acum, nu ca nu stiu nimic din dogmele dv), stiu ca BC se considera singura Biserica deplina, cea adevarata a Mantuitorului Hristos si ca ecumenismul romano-catolic revendica revenirea la Biserica Romei, considerata drept mama a credintei. Cu alte cuvinte nu este decat o alta fateta a ceea ce cere B. Ortodoxa.

Actualul pontif militeaza pentru acest lucru: pentru intoarcerea tuturor la Biserica Romei si nu pe teoria Bisericilor surori propusa de fostul suveran.

Ecumenismul nu e privit cu ochi bun si din cauza ca e o lucrare a ierarhilor, a oamenilor cultivati si nu o lucrare a maselor. Nici noi, care facem teologie, nu stim prea bine toate intalnirile ecumenice dintre BO si BC. Ce sa mai ceri omului simplu, care s-a nascut asa si nu il intereseaza mai deloc unirea Bisericilor?

Exista multa ignoranta in tabara noastra. Doar foarte putini sunt miscati de o viziune ecumenica a Bisericii, adica de o viziune universalista a Bisericii mantuirii. Insa, va asiguram de asta, in ceea ce ne priveste, tratam cu multa atentie dezvoltarile teologice catolice, protestante, neoprotestante sau pagane si le dezbatem in lucrarile noastre teologice, care inca au caracter privat. Nu am editorii de care am nevoie.

Sunt un preot care nu se multumeste cu fictiuni, cu dulcegarii, ci merg la surse, multe dintre ele pastrate si oferite in editii critice superbe, de catre Biserica dv. Studiem pe textele biblice si patristice catolice si protestante si va suntem recunoascatori pentru asta.

Ne doare faptul, ca multe din Manastirile noastre de renume si dintre bibliotecile noastre ortodoxe, de marimi impresionabile, au surse deosebit de valoroase, pe care nu vor sa le faca publice. In munca stiintifica trebuie sa ne unim fortele si poate ca asa vom putea sa ne regandim sursele pe care le avem si sa recunoastem ce suntem si ce nu suntem.

Nu stiu ce va fi in viitor, ce ne va rezerva Dumnezeu tuturor. Ne rugam intotdeauna pentru pacea, mantuirea si sfintirea intregii lumi in rugaciunile noastre publice si private. Eu doresc sa ma impartasesc cu dv. daca ati fi ortodox, daca v-as simti cu totul fratele meu. In ceea ce ma priveste nu apar un punct de vedere personal.

Nu apar Biserica Ortodoxa pentru ca in ea m-am nascut si pentru ca sunt preotul ei si pentru ca aici nu ar fi nici un fel de neoranduiala la nivel uman. Nu. Vad multe care nu imi plac si pentru care ma rog. Insa cred si marturisesc credinta ortodoxa pentru ca sunt cu totul convins de sfintenia, deplinatatea si fidelitatea ei peste veacuri, pentru ca simt in mine harul si pacea Treimii care ma sfinteste.

Daca nu as simti si trai asta, nu as avea nici un curaj sa va vorbesc si m-as fi facut actor, scriitor sau avocat, dar nu preot. Insa cred acest lucru, pentru ca l-am verificat si m-am adancit in credinta Parintilor Bisericii din totdeauna si vad o netagaduita legatura interioara de la primul pana la ultimul dintre Sfinti. Nu sunt un preot si un cercetator al teologiei ortodoxe care se crede sfant, nici destept, nici macar unul care am cuprins 1% din bogatia pe care Biserica adevarului lui Dumnezeu mi-o ofera.

Insa acest lucru nu ma face sa vad in dv un dusman ci un frate, un confident, un prieten, ca in oricare om care cauta adevarul si e in stare sa moara pentru adevarul lui. De aceea, in preambulul discutiei noastre, v-am cerut sa ne marturisim fara frica si teama credinta proprie, fara gandul ca vom deranja pe celalalt, pentru ca numai asa intelegem ce crede celalalt despre sine si ce credem reciproc despre adevarurile Bisericii.

Reiterez insa intrebarea de ieri, care si pe mine ma intereseaza sa o aflu de la dv, si anume: cat de evanghelica si de patristica vi se pare Biserica Ortodoxa?
Va multumesc anticipat, domnule Claudiu, si eu, unul, m-am folosit de rapunsurile dv foarte prompte si echidistante.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian