Despre iubirile amanate ale ortodocsilor

Frate Ciprian, (probabil ca Cip e o prescurtare de la Ciprian), raspunsul dv. e unul pseudo-clasic. Era unul din raspunsurile asteptate la o astfel de declaratie publica, de iubire si respect duhovnicesc catre un Parinte al Bisericii. Ca si dv. stiam acest raspuns. Numai ca iubirea noastra nu trebuie sa fie amanata dupa moarte, daca suntem incredintati de sfintenia si de harul lui Dumnezeu din cineva.

Daca dv aveti o sotie sau veti avea, o veti iubi acum sau dupa moarte? Raspunsul cel mai probabil este ca o iubiti acum si dupa moarte. Tot la fel trebuie sa stea treaba si cu iubirea noastra fata de cineva, cu respectul fata de cineva, cu recunostinta vie fata de cineva pe care il iubim. Numai ca, daca nu iubim un Sfant pe care il cunoastem si il recunoastem inca de acum, de cand e cu noi, il vom cinsti dupa moarte (daca il vom cinsti) dar nu vom avea cu el indrazneala pe care am fi avut-o, daca am fi fost intr-o mare intimitate cu el inca din viata asta.

Oamenii pot cadea. Oameni foarte sfinti se pot pierde. Stim asta. Dar frica de a nu cadea cineva nu are nimic de-a face cu noi. Dumnezeu Isi face Sfintii sa stea. Noi putem numai sa ii iubim si sa invatam de la ei.

E o grija eterodoxa, un gand demonic mai pe sleau, sa te temi sa iubesti sau sa cinsteti pe cineva, de frica sa nu devina altceva peste un timp si sa cazi tu de fraier. Eu cred ca trebuie sa ii iubim pe oamenii duhovnicesti ai zilelor noastre si sa le-o aratam in mod efectiv. Sa ii sprijinim prin iubirea, fidelitatea si cuvantul nostru, pentru ca ei sa nu se piarda si noi sa ne salvam din moartea pacatului.

Eu cred ca dv. aveti o problema cu iubirea. Or sunteti iubit prea putin, or credeti ca iubirea si respectul trebuie sa fie tacite, spuse in soapta sau dupa moarte. Daca iubiti pe cineva, spuneti-o acum dar si dupa moarte!

Nu lasati timpul pe langa dv, pentru ca sa aveti oameni care sa va iubeasca si pe dv. Aveti oameni care va iubesc dupa cum ii iubiti dv? Iubiti pe cineva mai mult decat pe dv? Sunt intrebari la care trebuie sa reflectam adanc.

Multumesc pentru apelul de primire si ne vom mai scrie, cu siguranta.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian