Gica Petrol, intre orele 12-13 ale anului curent a fost calcat frontal, fara derapaj, fara preaviz, fara coliziune, dar frontal, de catre un cuvant al scriitorului Marin Iarba Verde.

Panica l-a cuprins deodata cu exclamatia.

Impactul a fost asa de grabit si de inopinant, ca i-au venit o groaza de intrebari in cap, pe care nu si le mai putea retine.

Toate intrebarile parca venisera in capul lui si era nevoit, sa stea cu capul pe perna, pentru ca avea senzatia ( ciudata senzatie la intelectualii astia!) ca i se scurg ideile prin urechi daca sta drept sau ca o sa inceapa sa zboare, daca iese afara din casa.

Frematarea vietii lui era agravant de grava.

Era ca o revista cu de toate, plus o tona de mambucia sau de gringo-vringo ( habar am ce sunt alea!), ca ii venea sa faca traznai.

Insa nu din alea deocheate, ca tot omul ( ca el e intelectual, chiar daca il cheama Petrol; inainte il chmea Ardei, dar si-a schimbat numele, ca a zis ca e mai de gasca numele asta nou), ci de super-cultura.

Si prima idee pe care a si pus-o in practica a fost sa il dea in judecata pe scriitorul Marin Iarba Verde – de ce? – pentru ca l-a facut sa gandeasca atat de mult si asa de repede, de ii vine sa o ia razna, conform cantecului suntem toti razna .

El era inteletual, dar unul asezat, din popor.

Nu prea iesea in evidenta pana la data cu pricina.

Omul statea acasa si le facea, le gandea pe ascuns, ca sa nu il vada nimeni.

Cand scriitorul Marin Iarba Verde l-a accidentat frontal, dupa cum am zis,cu un cuvant, ( auziti si dv.: cu un cuvant!) si l-a capiat de cap, Gica Petrol si-a dat arama pe fata si ii venea sa nu mai gandeasca in ascuns ci in vazul lumii.

Tocmai de aia era atat de capiat.

Pentru ca oamenii il stiau de baiat modest, calculat, dragut, nepalavragist, si nu de orator, vere. Asta era drama lui: nu stia cum sa o mai dea, ce sa zica! Daca sa scoata flori pe gura sau sa tot taca malc, daca sa behaie si el ceva sau nu…

Era intr-o droaie de dubii.

Scriitorul Iarba Verde se prezenta la tribunal si lua act de plangerea lui nea Petrol; ca asa i se mai zice: nea Petrol. Unii, mai de-o dofta, au vrut sa ii spuna: maestru Gica Petrol, sau mestre Gica Petrol. Dar el nu a primit nicidecum. S-a lepadat de asemenea gargauni si a preferat tot apelativul sau genitivul sau vocativul sau abrazivul ( ce e asta), de: nea Petrol.

Iarba Verde a fost uimit, in definitv, de traznaia lui nea Petrol. El, care fusese invatat, ca toata viata lui sa fie un revolutionar al ideii, un geniu al exclamatiei, un cultivator neintrecut al punctului, virgulei, cratimei, al dinozaurilor, al hahalelelor si al crocombaurilor, adica al culturii, era vexat in sinea lui, ca a tamponat asa de bine pe nea Petrol, dar Petrol nu e multumitor deloc.

Iarba Verde se astepta la un premiu, la o insigna, la un grad de cavaler in retragere. Nici prin cap nu ii trecea, ca domn Petrol, care are si el o functie, un nume, de intelectual, sa fie frizat in demnitatea lui pentru ca a fost pus sa gandeasca, putin mai mult decat obicei.

Ca atunci cand a fost intrebat de procuroare, daca nu ii pare rau ca l-a facut de cacao pe domnul Petrol, el a raspuns, transpirat ca o margarina, ca da, il doare de facatura asta, dar nu ii pasa.

Cum domnule nu iti pasa?, il intreba procuroarea sau judecatoarea, care o mai fi fost acolo.

El se ridica transant, ca o fata de scriitor, puse ochii pe Petrol, care se facuse cat o margea de clestar si ii zise, dar nu ca pentru el, ci ca pentru ea: Acest domn trebuie sa imi multumeasca pentru ca l-am facut sa gandeasca mai mult. Inseamna ca si-a intrecut conditia lui de biet intelectual, si a trecut in faza de super-intelectual. Daca gandesti, vorba lui HPIJUYHGTR, atunci esti o fiinta solemna, bucuroasa si candida.

Aplauze furtunoase. Pana si scaunele saltau si ele in sus, deocheate de o asemenea diatriba, parca.

Domnul Petrol insa, nu se lasa intimidat si spuse, cu o deosebita abilitate in a potrivi cuvintele: Cu toate acestea, pentru ca am vrut sa spun printre altele…da, recunosc, nu o sa se mai intample…Cred ca a fost o eroare din partea mea….

Sala iarasi a tropotit.

Aceasta masa imensa de asasini platiti, de tiitoare si de logofeti a sarit in sus, arsa de emotia trepidanta, alchimica, sforaitoare a discursului sau.

Domnul Petrol, dupa ce ca mai fusese si calcat pe demnitatea lui de intelectual, dupa ce ca fusese facut mai putin ganditor decat se credea a fi, a trebuit sa plateasca si tribunalul si chiria si intretinerea si lu’ aia mica pantofii de scoala si a trebuit sa isi mai ia si un pachet de tigari ( nu spun marca) si un rachiu colea in colt, la terasa, ca nu o fi foc.

O viata are omul si tot o gandeste, o rasuceste, se duce dupa ea pe la tribunal, i-o impoziteaza aia de te doare creierul ( tot el) si apoi, cu ce te alegi?

Cu ce ma aleg eu din atata gandire, se gandea nea Petrol, cand trecuse si de a treia bere dupa doua pahare de tuica buna, sanatoasa, si uitase tun de Iarba Verde, scriitorul Marin Iarba Verde, steaua Romaneasca si mondiala a culturii noastre.

Fapt pentru care este sau concluzia nu sta in almanahuri ( nu in almanahe), nici in teroristi, nici in comunisti, nici in democrati spoliatori de nori ( are rima), ci in munca, in munca si cu capul, si cu sapa, si cu mistria, si cu umarul la treaba, si ca eu am ras astazi cu dv. dupa ce mi-am terminat treaba si nu inainte de asta.

Asa ca spor la munca si dupa ce terminati, mai stam la taclale!

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian

Did you like this? Share it: