Democratia romaneasca a inceput cu …Martirii din decembrie 1989
Daca vedem acest semn
atunci stim ca el reprezinta cinstirea jertfelor din decembrie 1989.
Evenimentul dumnezeiesc din acea clipa l-am resimtit profund si a fost clipa convertirii mele la credinta. Pentru multi altii a insemnat acelasi lucru. Atunci am decupat din steagul nostru ceva care nu ne reprezenta, pentru ca am vrut sa stergem din noi o ideologie care nu ne facea deloc cinste.
Sunt tributar pe deplin acestui eveniment capital. Sunt tributar pe deplin Martirilor revolutiei romane si ma rog adesea pentru ei, ii pomenesc la Sfintele Liturghii pe care le slujesc ca pe niste pedagogi ai mei, ca pe niste initiatori ai mei in credinta, in curaj si in sentimentul plenar al libertatii interioare.
De fiecare data trebuie sa mai fie martirizat cineva ca sa te trezesti. Mai trebuie sa suferi pentru ca sa vezi adancul adevarului.
Tinerii care m-au insufletit prin moartea lor in decembrie 1989 nu au murit in zadar.
Ei au nascut inlocuitori, ne-au dat aripi si in acelasi timp ne-au facut sa fim cu capul pe umeri.
Sarbatoresc de fiecare data zilele revolutiei romane ca pe zile de sarbatoare ale natiunii mele si ale inimii mele, ca pe zile de renastere duhovniceasca.
Nu stiu nici pana la aceasta data cine au fost ucigasii lor, asa, nominal, un nume dupa altul. Poate ca nu-i vom stii niciodata, dar ceva e sigur: ca ei nu s-au revoltat in primul rand pentru mancare si o leafa mai buna, ci pentru credinta si libertate. Daca e sa acuzam pe cineva ca ne-a furat simtul libertatii, atunci nu numai pe Iliescu si ai lui ar trebui sa-i blamam, ci si pe toti aceia, care au transformat libertatea intr-un motiv de uitare a lor, a Martirilor.
Cei care uita ca stau pe oase binecuvantate de Dumnezeu, pe morti curate, si ca libertatea de a ne trai libertatea s-a castigat prin sange, traiesc indiferent aceste zile de sarbatoare nationala si crestineasca.
Dumnezeu sa va ierte si sa va aseze cu Sfintii, Bunii mei frati, care ne-ati facut sa vedem bine in decembrie 1989! Nu v-am uitat toti si nu cu totul. Cei care ne aducem aminte de voi si va purtam in inimi, va continuam dorul: o libertate inteleasa corect, ca iubire de Dumnezeu si de oameni, si de tara si traditiile noastre romanesti.
Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian