Intre ora 16:00 si 17:41, astazi, 18 decembrie 2006, s-a petrecut un eveniment coplesitor, restaurator pentru natiunea romana: desolidarizarea cea de a doua de comunism. Era un eveniment necesar. Trebuia sa se petreaca asta si bucuria noastra a fost imensa. Mi-au dat lacrimile cand am auzit cum presedintele Basescu isi cere scuze in numele poporului roman, Martirilor si Eroilor suferintei anticomuniste, care au stiut sa rabde inchisoarea, exilul sau deportarea decat sa rabde minciuna.

Bineinteles ca ne-am bucurat in mijlocul unor acte incalificabile ale domnului Vadim, care si-a pierdut cu totul credibilitatea politica. Maretie in mijlocul circului, a debandadei, a huliganismului.

Revolutia romana din decembrie a fost tot la fel: o maretie in mijlocul gloantelor si a minciunii, a pustilor si a tancurilor intinse spre manifestanti, care nu cereau decat ceea ce li se furase.

Domnul CT Popescu, dupa tinerea discursului prezidential, cand i s-a luat un interviu, a spus ceva foarte prizabil, foarte adevarat: tinerii care nu au prins comunismul, care s-au nascut dupa, trebuia sa vada manifestarile huliganice, dementiale ale PRM-ului, ca sa inteleaga cum arata de fapt comunismul.

Si a continuat spunand: aparatul represiv comunist apela la diversiune, subversiune, atac la persoana, la dezghiocarea oricarui dialog politic real, intrand cu tancul in viata ta.

Atacul la parlament, cum caracteriza domnul Patapievici manifestarea PRM din timpul discursului a fost dizgratioasa, infioratoare prin barbarismul si josnicia sa. Am vazut pe viu pe domnul Vadim si pe doamna Buruiana insultand ca la usa cortului, dupa ce vazusem pe domnul Becali, vorbind ca la usa cortului cu ziaristii de la Antena 1.

Domnul Vadim l-a numit pe domnul Patapievici limbric nenorocit , doamna Buruiana l-a facut securist, escorta PRM-ista a vrut sa ii arunce de la balcon pe cei care erau cu el, pe domnul Basescu domnul Vadim l-a facut in toate felurile: alcoolic, hot, maimutoi, ia aratat puscaria unde va merge si alte lucruri de cel mai prost gust.

Domnul Vadim s-a sters singur de pe harta normala a politicii romanesti. Nu spune nimeni ca domnul Basescu este curat ca lacrima. Dar intr-un asemenea moment, cand trebuia sa palpitam frumos, cand tu vii si fluieri ca un descreierat, in fata a 150 de invitati speciali, si te dai in stampa in mod penibil, cine sa te mai crediteze ca nationalist si ca non-comunist, cant tu nu esti de acord cu stergerea comunismului din fiinta noastra?

PRM si PSD ne-au dovedit inca odata ca traiesc in trecut si ca nu au simtul prezentului.

Raportul ( l-am descarcat in seara asta) este erudit, scris bine, poate fi imbunatatit, cere lucruri normale si reale, presedintele a stiut sa fie ponderat, a fost echilibrat si iara a castigat ( chiar daca ne place sau nu ne place persoana lui) si nu ne-a stricat bucuria sarbatorilor Domnului.

Domnul Vadim ne-a ultragiat sensibilitatea, a facut tot posibilul sa ne inspaimante cu urmele de satanism ale comunismului pe care le scoate la iveala si cu o receptare, la care trebuie sa fim reticenti de aici incolo, a democratiei in viziunea PRM. Nu zic ca nu spune lucruri bune. Tocmai de aceea sunt consternat: pentru ca de multe ori ne-a aratat multe nereguli ale prezentului si ale trecutului ( ca si domnul Gusa sau domnul Pavelescu) si o capacitate formidabila de intelegere a realitatii si a istoriei.

Insa acum a gafat in mod surprinzator.

Mai bine statea acasa ca domnul Iliescu, care s-a declarat ultragiat de catre raportul Tismaneanu si nu a venit astazi la sedinta speciala a parlamentului.

Insa aducand banda aceea de fluieratori si manifestandu-se ca un huligan, tocmai acolo unde, pana mai ieri, el insusi milita pentru aceste adevaruri, a fost prea mult pentru noi.

Ne-a stricat, partial, acest eveniment unic in lume: ca suntem primii care ne separam de trecutul nostru comunist si ne dorim libertatea totala, manifesta.

Pacat ca o intreaga lume a asistat iarasi la penibilitatea care iese, ca din miasmele canalizarilor noastre, la suprafata si miroase destul de gretos.

Insa trebuie sa vedem frumusetea acestei clipe, cand s-a spus adevarul pe deplin, cand s-a adus in fata aportul multiplu al celor care au vrut sa o rupem cu comunismul si sa traim normal.

Trebuie sa invatam sa traim normal.

Astazi am trait normal, intr-o Romanie care vrea sa fie normala, sanatoasa sufleteste, chiar daca am avut parte si de accesul de tandrete PRM-ist, pentru o lume deja apusa. Faptul ca domnul Vacaroiu nu a inchis sedinta sau nu a suspendat prezenta membrilor PRM nu a fost un lucru rau in totalitate.

S-a vazut cum arata minoritatea galagioasa, care se sclambaie in fata unei majoritati cumpanite. S-a vazut in cadrul televizat, cum arata pozitia personala cand se transforma in dorinta de a ucide, de a sectiona pe celalalt, care nu iti admite ideile si de cata rabdare e nevoie in sanul unei generatii, ca sa isi pregateasca si sa isi traiasca eliberarea de cadavrul istoriei personale, cum spunea domnul Basescu.

Am trait un moment istoric, unul restaurator, in care Eroii si Martirii nostri s-au bucurat.

Nu am facut totul prin asta si nu am terminat ceea ce am inceput in decembrie 1989.

Dar am invatat ceva important astazi: ca adevarul e mai frumos decat o mie de minciuni spuse consecutiv, puse una langa alta ca bilele din numaratoare si ca te simti eliberat de minciuna numai cand iti marturisesti greselile facute sau cand recunosti deschis cum arata lumea de care vrei sa te desparti.

Raportul Tismaneanu este o lucrare istorica ce trebuie continuata si adancita in mod personal.

La fiecare problema majora a noastra, personal, trebuie sa facem cate o lucrare de cercetare cu noi si pentru noi.

Voi dormi mai bine in noaptea asta, cum spunea si presedintele, nu pentru ca a spus-o el sau pentru ca s-a dat o lege in acest sens, ci pentru ca simt, ca astazi, meritam ca bucuria rememorarii revolutiei sa fie dubla si ca astazi am facut un pas mai mult inspre a ne impaca cu trecutul nostru, prezentandu-l asa cum a fost.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian

Did you like this? Share it: