Sa nu vorbim despre coincidente

Au fost doua milioane de pelerini la Mecca in aceasta luna iar in strainatate se estimeaza ca lucreaza 3 milioane de romani. Nu exista nicio legatura intre cele doua stiri, in afara de faptul ca e vorba de cifre de ordinul milioanelor.

Realitatea TV vorbea de faptul ca premiile sale date anul acesta au fost votate de 17 milioane de romani iar pensionari sunt 6 milioane. Daca suntem 21 de milioane de romani iar cu totii, am mai fi 18 milioane in tara, reclama de la Realitatea TV e mincinoasa, pentru ca ar fi trebuit sa voteze si sugarii si copiii si multi dintre noi, la care nu a ajuns ancheta acestei televiziuni.

De la UE se asteapta milioane de euro intr-o perioada de timp determinata.
Exista milioane de vise care se implinesc mai mult sau mai putin.
Exista o cifra a avorturilor de ordinul milioanelor.
Exista multe milioane de motive sa fii descumpanit.

Dar exista tot atatea milioane de ocazii, in care iti dai seama ca lucrurile au sens, ca exista legaturi foarte tainice intre oameni, evenimente, lucruri.

Eu nu cred in coincidente ci numai in minuni.
Ma bucur de minunile care se petrec in noi si in jurul nostru.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.

Alte pagini care merita citite din plin

In pagina de aici şi în cea de aici veti gasi alte 52 de articole ale mele si ale sotiei mele, articole care s-au constituit in plafonul de inceput al blogului.

Pentru ca toate aceste articole au fost puse doar in doua pagini si nu in pagini singulare, credem ca e o nedreptatire a lor sa fie trecute cu vederea de catre dv.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.

La Chicago, paznicul cimitirului este o romanca

La 27 de ani, subtire, curioasa, cu ochi amarui, Delia Ioanascu munceste cu jumatate de norma la cimitirul unui cartier din suburbia orasului Chicago, ca si… paznic de noapte! A ajuns in America acum 5 ani, pe vremea popularelor chemari, cu nici un gand de stabilire. Insa, ca si proaspata absolventa a Facultatii de Teologie Ortodoxa din Cluj-Napoca nu avea prea multe optiuni in fata. Asa ca o vizita prelungita la matusa din Chicago i-a parut sansa unei experiente interesante.

Rep: Delia, cum ai ajuns in slujba acesta atat de neobisnuita pentru o femeie?
D.I.: Pai, eu aveam nevoie urgenta de bani si persoana care ocupa postul se pensiona, am dat un interviu, niste teste psihologice si pentru aptitudini fizice, si gata!

Rep: Cum ti-ai gestionat superstitiile legate de apropierea aceasta efectiv fizica de moarte? N-ai avut temeri?
D.I.: Absolut nici una. In primul rand sunt linistita din punctul de vedere al organizarii conditiilor de munca, institutia este bine administrata. Cat priveste temerile, de astea n-am avut niciodata, si cred ca e foarte bine asa. M-au izolat de frica de esec, plus ca eu le consider concluzii limitative si pesimiste. Sigur, exista poate un stress mai aparte decat in alte meserii…

Rep: Ai avut de-a face cu profanari de morminte?
D.I.: Au fost ceva evenimente, care n-am crezut ca exista numai in filme sau carti. Mai ales in perioadele cu incarcatura religioasa, cum e si perioada Sarbatorilor crestine, ele sunt mai frecvente. Nu sunt niciodata singura pe tura, mai e un angajat aici cu mine. Acum trei nopti, un grup de adolescenti (doua fete si un baiat), au tinut langa o cripta mai laturalnica un ritual satanic. Dar a intervenit politia rapid. Cand au trecut pe langa mine, m-au socat ochii lor tineri, chiar asa incetosati de stupefiante. E trist, iar genul asta de evenimente nu sunt rare.

Rep: Se plateste bine un paznic de noapte la un cimitir in America?
D.I.: Decent, plus sporurile (de noapte, de periculozitate…). Imi permite si mult timp liber, sunt nopti in care nu se intampla nimic si atunci citesc pentru cursurile de la scoala. Dar, genul acesta de slujba, vrand-nevrand, ma face mai sensibila la subiectul moarte si, inevitabil, imi pun intrebari de genul gestionarea vietii, desertaciunea orgoliului si din altfel de intrebari de genul acesta. Azi-noapte, citeam intr-o carte si mi-au ramas in minte niste versuri: « Mama, tu ai fost odata mormantul meu/ De ce imi este asa de teama – mama – sa parasesc iar lumina? »

Rep: Adica, pana la urma totul tine de perspectiva personala?
D.I.: Eu am o strategie critica zic eu pentru supravietuire, in general in viata si pentru a ramane in joc cat mai mult timp. Slujba aceasta de paznic la cimitir m-a ajutat intr-un fel sa reflectez asupra reactiilor mele zilnice, asupra succeselor si esecurilor mele. M-a invatat sa fiu mai detasata, sa imi dispara incrancenarea in detalii. Asta mi-a dat alte indicatii despre persoana mea, mi-a revenit curajul, motivatia, sensul!

Rep: Un fel de resurectie personala in mijlocul mortii…
D.I.: Da, e ciudat spus asa. Tot timpul cat stau aici sunt obligata cumva sa realizez ca sunt efemera, nu-mi mai vine sa o ard aiurea. Devin mai constienta de viata si relationez mai eficient cu ceilalti oameni. Sunt mai vie. Inainte, mi-era groaza de batranete. Acuma sunt bucuroasa ca pot sa o fac.

Rep: Crezi ca oamenii au nevoie sa li se arate partea urata a lumii ca sa vibreze?
D.I.: Nu e vorba de asta, eu moartea nu o vad urata. E…stingerea tortei si atata. Eu zic ca e perfect legitim cand spun ca imi place sa muncesc si sa fac lucrurile bine. Chiar daca asta inseamna ca trebuie sa pazesc mortii. Mi-am spus ca daca altii au putut eu de ce n-as putea? Asta e educatia care am primit-o de acasa, ca trebuie sa-mi castig banii singura.

Rep: E interesant ce incarcatura a dobandit pentru tine slujba aceasta…
D.I.: Pai, nu slujba in sine, ca nu cred ca se infioara cineva de respect cand aude titulatura de paznic de cimitir… In tara nu m-as fi gandit niciodata ca o sa ajung sa fac si asta. Dar, in America, viata are alt ritm, alt entuziasm, alt respect pentru munca.

de Ioana Diana Runcan.

Vinderea de sine sau despre o traducere romaneasca a Bibliei Satanice

In prologul primei carti a Bibliei Satanice, La Vey spunea ca oamenii vor intelege, cat de curand, ca mantuirea lor inseamna sa se nege pe ei insisi. Mantuirea propusa de initiatorul Bisericii Satanei inseamna renuntarea la tot ce e bun in tine, pentru a-ti descoperi fondul malefic, demonic, care sa te faca sa prosperi social si sa te bucuri de toate placerile.

Pentru cel care traduce aceasta carte, Biblia Satanei e o suma de ineptii si de hule, alaturi de o suma de date foarte concrete despre lumea in care traim. LaVey pune semnul egal intre fericire si satisfactia erotica si avantul orgolios spre putere si faima personala.

Ideologia satanista merge mana in mana cu cea capitalista. Si pentru LaVey si pentru patronii marilor corporatii castigatorii sunt numai cei puternici. Cel care castiga este numai banul si cei slabi sunt exclusi.

Inchiderea in sine, bucuria de propria-ti mizerie interioara, orgoliul nemasurat, lupta cu Dumnezeu, cu orice instanta superioara face obiectul de analiza a diatribelor din Biblia Satanica.

Biblia Satanica ca si Codul lui da Vinci sunt niste falsuri ieftine, aparute din motive financiare si care dezorienteaza numai pe cei care nu au nici un fundament real.

Traduc Biblia Satanica si vad recurenta sintagmei flacarile Iadului spusa cu obstinatie. In aceasta carte fundamentala pentru intelegerea satanismului postmodern Hristos Dumnezeu e considerat un Dumnezeu al celor slabi, al sclavilor, este elogiata intelepciunea nepangarita a oamenilor (care consta in punerea in aplicare a sintagmei: Fa ce vrei!) si autorul indeamna mereu la renuntarea la orice dogma care ne subjuga si la orice traditie.

BS se inscrie in randul cartilor neo-pagane care proclama ruptura de trecut printr-o intoarcere la o utopica era intiala, primordiala, animalica, in care noi ne-am fi tras din animale si ne traiam viata animalic, adica demonic, pana sa fim subjugati de religie.

Mirajul cartilor oculte apare insa numai in mintea celor care nu inteleg rautatea pe care o produc acestea in interiorul celor care urmeaza astfel de carti. BS este o mostra de mentalitate parazitara juvenila unde poti sa spui ce iti trece prin cap, ca tot adevar este.

Insa voi traduce pana la capat aceasta carte ( in original are 100 de pagini in format pdf) si o voi comenta, pentru a intelege mult mai clar ce doare din crestinism, ce oftica atat de mult pe noii entuziasmati de paganism.

BS insa are doza ei de realism, atata timp cat societatea postmoderna si avatarurile ei electronice (printre care internetul e in topul preferintelor) folosesc ideologia satanista descrisa de LaVey la sfarsitul deceniului 7 al secolului trecut si o propaga cu lux de amanunte.

Pornografia este unul din principalele puncte ale ideologiei sataniste, pentru ca ea se inscrie in principiul adorarii trupului. Cand Anton Szandor LaVey a infiitat Biserica Satanei in 1966 (a se vedea mai multe in locatia http://www.churchofsatan.com) a avut drept scop sanctificarea trupului, adica adorarea trupului uman si folosirea lui in mod pervers.

Daca acum e plin internetul de pornografie trebuie sa intelegem, ca majoritatea imaginilor si a siteurilor pornografice nu sunt reclame pentru a cumpara materiale pentru adulti, ci unelte de cult, obiecte cultuale pentru satanisti. Ei se inchina trupului si perversiunilor sexuale iar in cadrul ritualurilor sexuale ale Bisericii Satanei sexul anal si orgiile sexuale reprezinta manifestari ale implinirii de sine si ale bucuriei vietii.

Manifestarile cultuale sataniste nu sunt insa noutati absolute in istoria omenirii. In locatia http://www.apollonius.net/erotica.html veti gasi mostre de sexualitate religioasa pagana, in care adorarea trupului uman si a sexualitatii (depravata sau mai putin depravata) erau norme comune de viata.

Inca nu ne-am intors deplin la era pagana, dupa cum se doreste. Insa planul de sexualizare al lumii vizeaza o intoarcere radicala spre cultul trupului, al virilitatii si al prosperitatii excesive, in detrimentul oricarei religii, a oricarui bun simt, a mediului ambiant sau a dreptului la a ne face viata cum dorim.

Pansexualizarea merge mana in mana cu robotizarea omului. Pornografia extirpeaza usor, dar sigur, sensibilitatea si normalitatea tinerei generatii de oameni, accesul la informatii este conturbat de marii latifundiari de informatii, serviciile secrete au rolul de a apara clica conducatoare de subversiunea maselor sau de cei care nu sunt integrati total (a se citi: care nu pactizeaza cu sistemul postmodern si post-uman), cipurile ne vor cronometra viata, viata privata va deveni tot mai mult viata publica, vom fi din ce in ce mai creduli si mai lipsiti de fundamentele vietii duhovnicesti, fapt pentru care vom pluti in aerul debusolarii generale propus de satanism.

Biserica Satanei insa a fost spoliata, furata de adevarurile ei intoarse de catre lumea capitalista. Capitalismul furibund prefera numai sloganurile satanismului, sloganuri neo-pagane, pentru a stoarce lumea de cati mai multi bani. Totul se reduce la o desantata lupta pentru putere economica.

Viitorul ne va arata daca vom prefera un sclavaj pe toate planurile, o indoctrinare cu rau in intreaga noastra fiinta sau vom incerca sa ne refacem viata, folosindu-ne cu masura de tehnologie, de noi si de lumea in care traim.

Citeam azi-noapte in Focul ascuns in piatra a lui Adrian Cioroianu o fraza pe care trebuie sa o redau aici si cu care vreau sa imi pregatesc finalul articolului meu: scufundarea vasului Titanic, in 15 aprilie 1912, reprezentase, la scara mondiala, transcriptia simbolica a esecului fatal al increderii netarmurite in avantul omnipotent al Stiintei – incredere atat de caracteristica…secolului al XIX-lea (cf. Adrian Cioroianu, Focul ascuns  în piatră, Ed. Polirom, Bucureşti,  2002, p. 67).

Cele doua razboaie mondiale, atentatul de la 11 septembrie, atentatele de la Londra ne-au invatat ca nu numai ca stiinta nu ofera masura omului, dar nici prosperitatea sau calitatea de mari puteri ale lumii nu te apara de violenta si de moarte.

Satanismul, ideologia satanista, poate pierde teren numai daca noi nu ne conformam unui mod de viata si de mentalitate secularizat, care uita trecutul si nu vede spre ce se indreapta prezentul. Cartile care nu au masura ne pot invata sa avem masura si reverenta in viata noastra.

Masura in felul cum traim si evlavie fata de adevaratul mod de vietuire, fata de viata inchinata in mod deplin lui Dumnezeu. BS este o carte fara viitor real. Ea, ca toate celelalte carti de acest gen, e o alterantiva puerila la Sfanta Scriptura, care nu poate sa convinga pe cei care vor adevarul deplin.

Insa fiecare astfel de carte trebuie sa fie recenzata la sange, pentru a i se intelege reprosurile si pentru a le folosi in dialogul cu postmodernitatea.

Pr. Drd.  Dorin Octavian Picioruş