Zicala de mai sus a zis-o Bonaparte sau Tutankamon, cine mai stie, ca la cati sunt nu le mai tii minte nici numele, si a gasit-o Sisu frate, scrisa pe un gard in Pantelimon. Cand a vazut-o Sisu (ca Puia e la parnaie dupa cum se stie) asta a facut-o vers pa zicala asta, de iau mers fulgii.

Cantecul anului a fost Geta e soru-mea, fraiere! S-a cam schimbat putin titlul, s-a cam schimbat asa, doar un cuvant, dar a fost marfa cand s-a cantat hitul asta, incat nici acum nu il stie nimeni.

Adica asta e un cantec ca lumea, d-ala de iti sparge fata, si populatia sta ca fraiera si nu il asculta. De ce nu il asculta, ma?! Ce e fudula??

Incepe cantecul cu putina percutie. Auzi cum canta semitonul in cantec, ca si cand ar cadea o avalansa peste Predeal.

Ce fulgi de nea, avalansa vere, potop de zapada. Si incep versurile… Versurile sunt cam multe, daca ma intelegeti. Te doare capul daca le memorezi. E mai bine sa nu te doara capul decat sa le memorezi.

Am auzit ca Sculman a invatat jumate de strofa si era sa aiba halucinatii. Cantecul e beton: produce putina stare de incordare, putin stress, e indecent pe la mijloc, curata muzica, frate, dar se termina asa…underground. E ca si cand ar fi pierdut Steaua cupa si ar fi luat-o FC Zimnicea.

Insa continutul a aratat cat de genial e Sisu, cum le zice, ca nu mai poti sa o dai la intors cu el. El cand canta canta, nu e ca sa zici ca nu stiu cum…

Geta e soru-mea, frate! (fiti pe faza! nu dam reluare)
E bucata care te da pe spate,
ea nu e ca fraierii din capitala,
ea nu e nici curva, nici banala,
ea este femeie care stie…aha,
cum se face cand se face,
care poate cand se stie,
este o bijuterie…

Pana aici a putut sa reziste Sculman. Era sa faca infarct de emotie. Sculman i-a spus lui Sisu cu prima ocazie, cand a iesit de la reanimare, ca e ca muzica lui Dali cantecul asta, ca Cehov.

Fugi ba’ d-aicea, asta e culoarea hip-hop-ului autohton, e ca vinul sangele ursului.
Eu i-am zis lui Sculman ca este o tautologie.
Insa nu mai conteaza ce este, atata timp cat cantecul este fredonat de toti si nimeni nu il stie pe de rost.

Adica e mai mult emotie decat tinere de minte.
E mai mult culoare decat pudoare, mai mult alifie decat razachie…

Insa a fost facut dupa o betie crita, de iti cadeau dintii din gura, desi era soare afara…sau te simteai ca la polul sud, desi erai la mare…la noi la mare.

-Auzi, ma, da tu ti-ai facut blog ca sa ne ridiculizezi pe noi?
-Nu, eu sunt preot si pentru voi…eu sunt preotul tuturor…

Sculman inchise muzica ce rasuna peste tot. I se facu putin rusine. Putin mai mult rusine. Pusy Bell imi zise sarut-mana mai mult la sto (sau cine stie) iar Vali iesi pe usa timorat sau cu coada intre picioare.

Muzica s-a terminat in tacere. Poate ca si tacerea are muzica ei, despre care o sa cante vreun hip-hoper cand s-or limpezi lucrurile in breasla.

Did you like this? Share it: