Frica de aderare si Ortodoxia
Pe 31 decembrie 2006 domnul Florian Bichir scria in Evenimentul zilei articolul Va supravietui ortodoxia in UE?, unde incheia cu cuvintele : Cu o Biserica in genunchi, inchistata in teroarea trecutului si privind cu teama viitorul – transformata intr-o casta exclusivista, care aduce a sectarism – vom fi victime sigure intr-o Europa din ce in ce mai desacralizata. , cf. http://www.evenimentulzilei.ro/article.php?artid=286104
Nu imi place un astfel de temperament ortodox, o astfel de scriitura cand vorbim despre Biserica lui Dumnezeu.
Eu unul, membru al Bisericii, nu ma simt ingenunchiat de istorie si nici nu mi-e teama de trecut si nici de prezent. Nu cred ca sunt singurul in aceasta situatie. Nu impartasesc perspectiva alarmista asupra rolului si locului Bisericii Ortodoxe in cadrul istoriei sau al Uniunii.
Nici nu ma simt membrul unei caste exclusiviste, care ar face lucruri pe care altii nu le pot face. Nu cred ca vom fi victime si nici ca ne vom seculariza in vreun fel, ci ne vom asuma istoria si posibilitatile culturale, stiintifice, religioase diverse pentru a le induhovnici in fiinta noastra.
Cred ca undeva se greseste grav, adica tocmai in minimalizarea rolului lui Dumnezeu in Biserica si se exclude purtarea Sa de grija permanenta cu fiecare dintre noi. Daca consideram un regim politic sau economic mai presus de posibilitatea Bisericii de a rezista in istorie, atunci am uitat ca Biserica a trecut prin persecutii, ca abia ne-am dezis de comunism, si ca nu noi ajutam Biserica sa existe, ci Dumnezeu prin Biserica ne pastreaza in viata Duhului Sfant.
E o perspectiva intoarsa aici, la domnul Bichir, si parerea dumnealui nu e singulara. Tocmai de aceea am luat articolul sau ca paradigma a glasului multora. Cei care vad Biserica numai prin prisma la cat de indolenti sau pacatosi sau presupus pacatosi sunt unii sau altii si nu mai vad harul lui Dumnezeu care ne pastreaza in viata si ne anima, considera ca Biserica trece printr-o criza, printr-o decadere, printr-o involutie.
Insa Biserica lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu involutia si nu trebuie sa uitam ca in Biserica, dintotdeauna, marii pacatosi si eretici care au iesit din randurile ei au fost contemporani cu marii Sfinti ai Bisericii si ca pe acestia din urma nu i-au incomodat primii, in asa fel incat sa nu isi sfinteasca viata.
UE si democratia nu pot fi atat de rele ca jupuirile de piele din timpul lui Diocletian. Avem, e drept, o persecutare a mentalului si a inimii foarte mare in postmodernitate. Ni se scaneaza creierul, ni se buruiaza, suntem ascultati si timorati in chip si fel. Insa, sa fim seriosi, nimeni nu ne mai baga in inchisoare pentru ca suntem crestini ortodocsi iar daca guvernantii nostri sunt atei sau de alta religie asta nu ne afecteaza in mod coplesitor pe noi si nici Biserica, atata timp cat noi nu aparam in primul rand cladirile Bisericilor noastre, ci veridica si mantuitoarea noastra credinta.
Credinta din noi poate rezidi la loc Bisericile daca ele sunt distruse. Ea poate rescrie cartile daca e nevoie, daca Dumnezeu ar ingadui sa ni se ia totul. Insa nu putem fi o sleahta de fricosi si nici nu suntem, ca UE asta, ar fi mai rau decat orice altceva pe lume.
Biserica este netrecatoare, nu pentru ca vrem sau nu vrem noi, ci pentru ca fundamentul ei este Prea Sfanta Treime. Nu noi tinem in brate Biserica ci ea ne tine pe noi in brate. Pentru ca Dumnezeu ne tine in brate, nu stiu de ce ne-am putea permite sa ne infricosam sau sa ne tulburam, atata timp cat nimeni nu ne poate face nici un rau major.
Indemnam, in concluzie, la o minte teologica echilibrata, non-extremista, care vede duhovniceste viata si istoria, si care nu trebuie sa isi permita sa se tulbure, ci sa se bucure continuu.
Mesajul Bisericii in orice clipa este: Bucurati-va!
Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.