De ce sunt iubite femeile ( romanul de dupa roman)

…Paraschiv si-a dat seama in acea seara ca viata lui fara Ea este un minus pe perete, un fel de apartament spatios, luxos, dar din care lipseste bucuria. Bucuria insemna Ea, acea femeie indescriptibila cand nu mai e langa tine si atat de tulburatoare cand era cu tine. A inteles pe deplin ca numai cand pierzi intelegi ce nu trebuia sa faci ca Ea sa nu plece si cat de mult inseamna femeia pe care o iubesti atunci cand linistea te inunda.

Ea… Si-o aduce aminte ca pe o himera a vietii lui, ca pe o strafulgerare de contiinta, intre ce a fost si ce este Ea acum. Amintirile lui se confunda cu dorinta lui de a o vedea iarasi, poate pentru o clipa. Totul se masoara in clipe. Poate ca si clipele sunt prea lungi cand vorbeste de femeia pe care o iubeste, a iubit-o, o va iubi…

Era 3 dimineata si el se uita la fotografia ei, iar da drumul la televizor…iar mai se uita, stand in pat si vorbind cu Ea…vorbind cu el.

De ce el este el iar Ea este Ea? Pentru ca Ea ar fi mai importanta decat el?! Nu, ci pentru ca privim viata din punctul lui de vedere, al unui om indragostit tocmai cand iubirea ei s-a sfarsit sau care traieste in halucinatiile lui tocmai pentru ca viata cu ea era altfel, era tot ce era mai frumos.

Trecutul se topeste incet in amintire. Raman numai firisoarele cele mai entuziasmante de realitate, clipele de realism cotropitor, in care iubirea nu era un cuvant, nu era nici un sarut si nici imbratisare, ci tot ce atingeai, ce simteai, ce erai cand erai cu Ea.

Idealizarea clipei nu are nimic de-a face cu dragostea. Cand iubesti traiesti dragostea, o ai. Cand nu mai ai raspuns la dragostea ta, cand esti scos afara din cercul relatiei de iubire dintre tine si Ea, apare idealizarea, supradimensionarea persoanei femeii pe care ai iubit-o sau o iubesti.

Cand iei putin distanta de relatie, cand privesti din afara relatia de iubire, Ea devine ea, o straina. Ea care a devenit ea poate trece pe langa tine si nici nu o sesizezi, nici nu iti ramane ochii pe ea. Indragostirea trebuie sa devina dragoste ca sa te simti bine cu Ea, sa te simti ocrotit de iubirea ei si ea de a ta. Cand Ea este cu tine si se daruie tie iar tu ei, atunci stii ca dragostea exista, desi niciunul dintre noi nu o defineste. Poate ca nu stim sa o definim sau nu vrem sa o definim.

Dragostea e definibila dar numai intre cei care o au. Imbratisarile, saruturile, clipele de intimitate, cuvintele, scrisorile sunt intre cei doi. Ochii straini nu inteleg ce rost au toate aceste lucruri. Pentru ochii straini iubirea dintre cei doi poate fi comica, prostuta, non-eleganta.

Insa dragostea nu e niciodata prostuta, nici comica, nici neeleganta, nici parsiva. Dragostea adevarata e daruire totala, pe care nu o poti vinde decat daca vrei sa te dezgolesti de toata frumusetea pe care o ai in tine.

Paraschiv, in acea noapte nu se gandea la Delia, la Ea, pentru ca avea nevoie de ea, ci pentru ca nu putea sa nu aiba nevoie de ea. Atunci cand Delia a plecat in alt oras, ca sa il uite, ea a plecat tot cu chipul lui in ea.

Inconsistenta pe care ei o traiau era mai mult o toana. Eu i-as spune ca era o ispita demonica ( scanand realist situatia), pentru ca s-au despartit crezand, fiecare dintre ei, ca celalalt il iubeste mai putin pe celalalt. Din cauza joburilor diferite pe care le aveau( el, programator IT, ea avocat), se intalneau doar seara iar sms-ul sau un cuvant, doua pe net insemna relatie peste zi…

Nici munca si nici timpul nu fusesera un prilej de racire a relatiei intre ei. Ci poate tocmai marea dragoste dintre ei ii faceau sa se simta atat de bine, incat sa considere ca nu au iubire atat de mare ca la inceput.

Paraschiv astepta telefonul ei. Il presimtea. Ea astepta telefonul de la el. Il dorea. Intre atata departare trebuia sa se faca un pod, un drum direct catre ei amandoi.

-Sunt eu, a zis el de la capatul celalalt al firului.
Iar ei i-au dat lacrimile de bucurie…

Post scriptum:

Poate ca femeile sunt iubite sau acele femei sunt iubite care nu se pastreaza deloc pentru ele.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.