Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Ne inspaimanta moartea sau…ne place? Post-scriptum la spanzurarea lui Saddam

De 6 zile incoace articolul nostru despre spanzurarea lui Saddam, scris la vreo 4-5 ore de la actul in sine, a fost vazut de peste 800 de persoane. Majoritatea cautau imaginile video. Nu le-am pus pe blog, dar le am descarcate de pe Demonoid, dupa ce le vazusem si eu la colegii de platforma, adica aici, pe wordpress. com.

Imaginile au produs victime, au creeat tensiuni, copiii aceia s-au spanzurat ca sa vada cum e sau ca sa elogieze moartea lui. Articolele din presa au fost elogiatoare, am cunoscut o biografie pe scurt a lui, intr-o tara musulamana i se va ridica statuie…

Moartea lui ne-a aratat ca fascinatia mortii e vie in noi, ca filmele si jocurile PC cu morti, cu mii de morti, cu morti in lant nu sunt numai povesti de adormit copiii ci o parte din noi. Moartea nu e numai curiozitate elementara sau nu am cautat numai ca sa ne informam, ci am aratat ca e in noi mai degraba o fascinatie bolnavicioasa, demonica, de a vedea cum e interzisul.

Cum e sa mori? Mai mult: cum e sa omori pe altul? Eliminarea altuia staruie in mintea noastra, in fiinta noastra, pentru ca altfel nu stiu de ce toti am cautat acelasi lucru, in mod obsesiv, in aceste zile.

Pentru ca ne e frica sa vorbim despre propria noastra moarte sau sa ne gandim la moarte ca la pragul de trecere spre viata vesnica, ne uitam la moartea altuia. Cei care s-au raliat cu Saddam in inima lor s-au vazut in moartea lui, in umilirea lui. Fascinatia mortii lui are morbiditate dar are si multa frica in subsidiarul ei.

Ne frica sa vorbim de moarte, sa ne gadim la moarte ( asa cum ne-o cer Sfintii nostri Parinti, ca sa nu mai pacatuim spre moarte, spre moartea vesnica) dar ne place moartea altuia. E o bucurie satanica de moartea, de suferinta altuia, de denigrarea altuia. In loc sa ne doara de ceea ce vedem ni se pare ca totul e un film, ca e ceva ireal.

Placerea de imaginile cu moartea lui Saddam ne spun ca nu mai avem prea mult simtul realitatii vietii. Pentru ca informatia ne vine prea repede si ne pierdem prea mult timpul cu realitati livrate la cald, dar pentru care nu trebuie sa ne zbatem prea mult, credem ca totul e foarte usor, e foarte facil, ca moartea lui Saddam pana la urma nu era decat o iluzie, un vis al nostru, pe care l-am trait uitandu-ne la televizor sau pe net.

Frica noastra de moarte ne arata ca moartea nu e numai in Saddam, ca moartea e in noi. Ca moartea se lucreaza in noi, ca noi stim ca nu ne apartinem vesnic, daca nu trecem prin moarte.

Si totusi, nu pot sa cred ca toti cei care s-au uitat la spanzurarea lui Saddam ( care nu a fost o eroare judiciara, ci cel care a filmat a filmat cu libera voie) s-au uitat ca delectare si nu, si ca orore fata de o astfel de moarte prin spanzurare.

Am sentimentul profund ca nu noi am manipulat imaginile cu Saddam, ci ele ne-au vazut pe noi, ele ne-au condus mentalul, inima in aceste zile. Binele acestor imagini vazute a fost acela ca moartea prin spanzurare nu este o solutie, nu ne reprezinta si nu trebuie sa se mai repete.

Daca privim cu intelepciune moartea invatam cum sa ne traim frumos viata. Numai sa nu credem moartea un vis si nici o realitate care nu ne priveste.

Pentru mine, ca preot ortodox, moartea e trecere spre viata, spre bucuria cu Hristosul meu, spre fericirea vesnica. Moartea e o trambulina spre Rai, daca ne traim frumos viata, duhovniceste. Poate ca trebuie sa revedem in noi filmul cu Saddam si sa ne gadim ca acum e momentul sa ne pregatim de moarte, de moartea care duce la viata.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.

Did you like this? Share it:

Previous

Jurnalismul politic romanesc online

Next

Sfantul Rafael de Brooklyn

2 Comments

  1. Cu ajutorul dv., astazi am ajuns pe locul patru in ierarhia celor mai bune bloguri romanesti de pe wordpress.com. Va multumim tuturor!

  2. La moarte se gândesc toţi numai că aici este vorba de intensitate şi intenţii. Atât viaţa cât şi moartea au sens numai una cu ajutorul celeilalte!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén