Cine nu suporta interioritatea Bisericii lui Dumnezeu?

In primul rand cei care au o abordare sociologica, culturala, filosofica sau economica a rolului Bisericii in societate. Sociologul se va uita la numarul de oameni pe care il formeaza corpul Bisericii, poporul lui Dumnezeu si impreuna cu economistul, vor fi interesati de banii pe care ii manipulam sau ii strangem din slujbe si cotizatii. Omul de cultura va fi interesat de cartile pe care le producem sau de tezaurul de carte teologica al trecutului, ca si de arhitectura dumnezeiasca a Bisericilor noastre, pe cand filosoful va incerca sa puna rational, sa cocoloseasca pe Dumnezeu, in limitele unei abordari rationaliste. Toti acestia vor vedea partial Bisrica sau ii vor intelege dintr-un anume unghi de vedere existenta.

Nu suporta Duhul Bisericii, se intelege,si am spune-o pe scurt, cel care nu este membru viu al Bisericii si care nu se umple in ea de darurile cele vesnice ale lui Dumnezeu. Adica nu inteleg adancimile vii ale Bisericii, cei care nu experiaza viata dumnezeiasca a Treimii in Biserica, adica insasi fundamentul si esenta Bisericii in lume.

Cei care nu inteleg Biserica au privirea blocata de tot felul de cortine de fier care le stau inainte. Mai intai de toate se tamponeaza cu cine stie ce pacat al unui membru al Bisericii. Apoi vad in Biserica o ordine pe care nu o inteleg, si nu cam le este proprie si spun ca nu avem nevoie de ea.

Abordarea gay, o abordare sociologica in primul rand, ca si abordarea feminista, doreste de la Biserica o aclimatizare a credintei crestine cu libertatile non-revelationale garantate de un stat democrat, fara culoare religioasa declarata. Penibilitatea acestor dorinte e maxima, atata timp cat nu Biserica le da dreptul la o sexulaitate alternativa sau dreptul de egalitate sociala intre femei si barbati, ci acestea sunt drepturi constitutionale, garantate de legislatia democrata.

Relatia Bisericii Ortodoxe Romane cu statul roman este una amiabila, insa statul roman nu are culoare religioasa, ci numai politica. Cand se dau libertati sau cand nu se garanteaza libertati traditionale, de sute de ani, cel care e in spatele lor este statul roman si directivele UE si Nato.

Eu unul nu ma mir deloc ca popularizarea sexualitatii alternative se grefeaza pe legile statale, dar incalca libertatile oamenilor credinciosi ( de orice factura ar fi ei), minoritatea discriminand astfel majoritatea, dupa cum nu ma mira nici faptul, ca minoritatea mass-media, care isi propune in mod constant sa isi bata joc de credinta, slujbele si Biserica noastra, o face in detrimentul majoritatii celor afiliati constant la viata Bisericii.

Pradele gay sunt acceptate constitutional de statul roman si primesc acordul municipalitatii. Din punct de vedere legal ele sunt realitati ce decurg din asumarea unui etos de viata alternativ, pe care statul le accepta.

Insa tot la fel de legale sunt si marsurile si manifestatiile publice ale celor credinciosi, care au dreptul legal de a-si manifesta credinta si aspiratiile religioase. Mult discutatul articol al noii Legi a Cultelor doreste interzicerea batjocoririi insemnelor religioase si luarea in deradere a ceea ce este sfant pentru cei credinciosi.

Pe cine enerveaza acest text de lege? Pe cei care isi sprijina mentalitatea, doctrina, aspiratiile sociale pe o traditie recenta de denigrare a Bisericii si a etosului ortodox. Pe net se replica dur impotriva noii Legi din partea multor anarhisti, satanisti, rokeri sau artisti postmoderni, tocmai pentru pentru ca mobilul actiunilor lor si al vietii lor este anti-crestin, in special anti-ortodox.

Daca vrem schimbari de mentalitate profunde si sa ne aliniem cu adevarat unei corecte respectari a drepturilor si libertatilor oamenilor, atunci crestinii ortodocsi trebuie sa termine cu atacurile homofobe, care vor eliminarea memebrilor gay care nu sunt ca noi, iar toti cei care au in plan atacuri de destabilizare a credintei ortodoxe, sa se invete cu o mentalitate europena si postmoderna si sa renunte la politica anti-crestina ce au dus-o pana acum.

Cu alte cuvinte, daca Bisericii Ortodoxe Romane, legile statului roman, directivele americane sau europene ii cer o amiabilitate fata de minoritatea gay si nediscriminarea ei, atunci minoritatea gay trebuie sa isi promoveze proiecte proprii, din care sa lipseasca prozelitismul pentru alte orientari sexuale si anti-clericalismul si anti-ortodoxismul declarat.

Insa miscarea feminista, care a creat curentul gay, fiind o miscare sociala, care revendica drepturi sociale si nu religioase, nu se poate tine de planul ei orizontal si va ataca in continuare abordarea divino-umana a vietii omului promovata de Biserica, pentru ca, daca renunta la lupta pentru pluralitatea sexuala, miscarea gay isi pierde cu totul platforma program, fundamentele.

Biserica Ortodoxa Romana nu are planuri speciale de eliminare a minoritatilor sexuale, religioase, etnice din spatiul romanesc si nici nu considera problematica deviationista a minoritatii gay sau altele religii si culte, drept elemente de destabilizare fundamentale a vietii Bisericii.

Noi consideram, pe baze revelationale si nu sociologice, ca sexualitatea pluralista si libertina este un sumum de pacate grave, care denatureaza fiinta omului si care nu au nimic de-a face cu viata de sfintenie spre care tinde orice crestin ortodox. Membrii comunitatii gay stiu si dumnealor acest lucru si stiu ca orientarile lor sexuale sunt alegeri personale si nu realitati constitutive ale omului.

Din literatura oferita de comunitatea gay romaneasca si internationala cunoastem ca dumnealor abordeaza o religiozitate compozita, edulcorata, ca au o intelegere a Scripturii care incurajeaza sexualitatea plurala si ca minoritatea ca atare este foarte recenta. Din punctul nostru de vedere si al statului roman au dreptul sa creada ce vor si sa se comporte cum vor in intimitatea dumnealor, nu insa in detrimentul celor care nu le impartasesc convingerile.

La fel, cei care vor sa slujeasca demonilor, sa se inchine la stele sau la obiecte zburatoare, sa faca altare sexualitatii sau stiintei tehnologice au toata libertatea garantata de statul roman ca sa o faca, numai ca aceste manifestari sa se faca intre adepti, in locuri private, in locatii pentru care platesc taxe catre statul roman si intr-un mod in care nu atenteaza la morala majoritara si la libertatile celorlalti.

Intelepciunea si echilibrul Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane s-a vazut in 17 ani prin aceea, ca nu a militat niciodata pentru un anti-protest impotriva unei minoritati sexuale, religioase, culturale sau financiare. Noi nu am folosit inca dreptul legal, dat de statul roman, de a protesta impotriva lezarii imaginii Bisericii, a denigrarii cultului si de minimalizare si bagatelizare a vocatiei si a personalitatii clerului roman ortodox.

Nici alte culte din Romania sau religii nu le-am auzit protestand legal impotriva abuzurilor la adresa imaginii lor.

In concluzie, cerem din partea tuturor o schimbare de paradigma, de mentalitate si nu acuzam pe cei care nu inteleg interiorul Bisericii, atata timp cat nu stiu cat de bun e Domnul, cat de frumoasa e viata duhovniceasca si sfintenia si cat de normali devenim, daca urmam unei Traditii dumnezeisti, creata nu de oameni, ci de Duhul lui Dumnezeu prin oameni. Viata Bisericii este personalizata cu adevarat in cei care sunt memebrii vii ai ei, care isi sfintesc viata in ea si care stiu sa priveasca frumos pe adversarii declarati, pentru ca noi nu avem adversari pe nimeni.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.