Despre bunele intentii care sfideaza

Una din bunele intentii pagubitoare este aceea de a incerca sa modifici arealul vietii romanesti printr-o elitizare cu forta a maselor. Nimic mai putin democratic ca aceea de a nu accepta gradul vointei de culturalizare si de specializare al oamenilor si cu totul samavolnic sa vrei sa fii teologul, si maine preotul unei natii, pe care nu o iei ca atare, ci vrei ca toti sa fie tot la fel de specializati ca si tine in domeniul teologiei si al culturii.

Observam in articolul domnului drd. Mihail Neamtu postat pe platforma Gruparii Aproape [ a se vedea aici ], ideea subterana ca nu ne pot reprezenta pe noi ca Biserica, persoane ca domnul George Becali care nu manipuleaza foarte bine terminologia teologica.

Eliminarea mediocrilor din prim planul societatii este o dorinta fundamentata ori pe primatul catar, al nepatarii in istorie, ori pe primatul gnostic, in care numai cel care stie trebuie sa vorbeasca. Insa folosirea domnului George Becali ca brand al discutiei, arata ca domnul Mihail Neamtu nu se poate reprezenta pe sine, ca subiect al discutiei, decat demitizand si inlocuind alura domnului George Becali.

Elitele culturale si teologice ale Romaniei, ca vrem sau ca nu vrem noi, sunt mult mai putin reprezentate sau slab reprezentate la nivelul larg al populatiei si incercarea noastra de a destabiliza pe cei din primul plan, pe cei pe care mass-media i-a facut fotografiile recurente ale mintii noastre, nu ne face sa parem decat niste fiinte searbede, fara vana, care ne castigam gloria nu din ce facem noi, ci din detronarea peste noapte a altora.

Insa domnul Mihail Neamtu, ca si subsemnatul, este un om de teologie si de cultura care se adreseaza unui public specializat si nici dumnealui si nici noi nu facem Biserici, nici nu ridicam case, nici nu avem echipa de fotbal, nici banii si nici relatiile domnului George Becali.

Muncim cu tastele, scriem articole, carti, participam la intruniri si dezbateri teologice, ne zbatem sa fim la curent cu noutatile din domeniul nostru de specializare si nu facem lucruri marete, asa ca domnul Becali, pentru oameni, pentru o masa mare de oameni. Adica nu suntem evidenti pentru omul de rand, neinteresanti, ne ocupam de lucruri care ne intereseaza mai mult pe noi decat pe majoritatea oamenilor si nu avem exercitiul real, zilnic, al imaginii publice ca domnul Becali.

Ca sa dam cu piatra sau ca sa detronam, o stim prea bine, trebuie sa intrecem pe cel pe care vrem il desfiintam din atentia oamenilor.Insa noi doi nu avem cu ce sa-l desfiintam pe domnul Becali, ci, daca vrem sa ne certam cu zidurile, nu avem decat sa radem de dansul intr-un limbaj mai alambicat, pe care dansul nu il poate percepe prea bine, sa ne aratam indignarea ca acesta imbina defectuos perspectiva eshatologica asupra lumii cu un sarac avatar de formule nationaliste si dogmatice, si, in definitiv, sa ne aratam pe fata invidia netrucata, ca noi nu putem sa parem mai interesanti, cu toata stiinta noastra de carte, in comparatie cu rudimentaritatea conceptiei sale despre viata si Biserica.

Amandoi nu probam ca am fi mai buni pentru marele public. Noi vom fi cotati intr-un fel sau altul prin tezele noastre doctorale si prin munca noastra teologica de cercetare, insa nu vom inlocui faptele in lant de milostenie ale domnului Becali.

Nimeni nu spune, si nici macar dumnealui, ca e teolog sau ca le stie pe toate. El e un crestin ortodox care da bani pentru toate punctele sensibile ale romanilor, mai mult decat o face statul roman de cele mai multe ori, vorbeste de Iad si de Judecata finala, de demoni si de pacat, cand noi teologii vorbim mai putin de ele, si care face, din punctul nostru de vedere, foarte multe greseli de exprimare in domeniul credintei, bineinteles, pentru ca nu are o cultura teologica academica.

Insa nu avem nici un drept sa ii cerem domnului George Becali sa fie teolog, cand el este latifundiar, dupa cum nici dumnealui, nu trebuie sa ne ceara noua sa zidim Biserici si sa facem afaceri, cand nu avem nici in clin si nici in maneca cu astfel de demersuri costisitoare.

Trebuie sa acceptam ca avem frati de credinta mai dotati sau mai putin dotati intelectual, mai blegi sau mai curajosi, mai sfinti sau pacatosi pana la exasperare, in Biserica si ca datoria noastra de teologi, care am mancat banii statului, ai Bisericii sau a celor care ne-au mecenat pentru ca sa ne instruim riguros, este de a fi vizibili in mod multiplu in societate si de a lucra pe falia noastra de activitate, cele care tin de noi.

Insa nu avem nici un drept sa descurajam si pe cei foarte putini care mai fac lucruri absolut reprezentative pentru noi, dar nu sunt ei toba de carte dar sunt ortodocsi, atata timp cat acceptam patronajul unui stat roman fara culoare religioasa si la fel a unei Uniuni Europene incolore religios.

Rolul nostru de teologi este acela de a indrepta oamenii si nu de a-i descuraja. Iar teologii care sunt si preoti au rolul de a fi preotii tuturor, fara discriminarea vreunuia pe baze educationale, politice, rasiale sau sexuale.

Pledam in concluzie pentru descurajarea etatizarii fortate a societatii, pentru vizibilitatea onesta a elitelor in societate si Biserica si pentru nesubminarea actiunilor laudabile, chiar daca cu carente, ale tuturor crestinilor nostri.

Altfel avem bune intentii laudabile, care prind bine la cei energici si cu o viata planificata teologic [ il inteleg perfect aici pe colegul nostru, pe domnul Mihail Neamtu, pentru ca am, ca si dumnealui, o viata proiectata teologic, cu proiect teologic in derulare] insa care sfideaza democratia intitiativei, a intiativei vulgare in Biserica, pe care oricat de mult am vrea noi, nu putem sa o eradicam.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.