Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Un discurs subtil, elegant si de mare toleranta… ( despre discursul care iti intrerupe nesimtirea)

Titlul articolului nostru este redarea remarcei laudative facuta de un domn la senectute unui tanar licean, domnului Cristian Gava.

Unde? La emisiunea talk-show Intre bine si rau de la TVR 1, pe data de 9 ianuarie 2007.

In centrul atentiei, domnul Emil Moise, initiatorul scoaterii Sfintelor Icoane din clasele de curs. Invitati centrali: domnul Dan Puric, domnul Horia Patapievici, domnul Adrian Lemeni si tanarul nostru, domnul Cristian Gava, licean si deja scriitor, cu un limbaj si cu o tehnica a redarii ideilor cuceritoare.

In public se face remarcat domnul Florin Iaru, cu multe gesticulatii si cu confesiunea directa ca este ateu si doamna Tatoiu, care ii aminteste ca pedeapsa pentru negarea lui Dumnezeu va fi groaznica.

Ies in evidenta doua glasuri, timp de 70 de minute, care nu numai ca spun adevaruri, ci spun experiente, se golesc in fata noastra de ei insisi, spunandu-ne, uluitor de bine, pozitia lor personala: domnul Gava, tanarul si domnul Puric, tatal unui adolescent de seama domnului Gava, care ii vorbeste in mod intim ( Puiule din gura sa m-a atins la inima) si care m-a uluit pur si simplu.

Domnul Gava spune ca nu poate fi lezat de insemnele religioase, oricare ar fi ele, si ca, daca noi le-am scoate din scoli, daca e sa existe inamicitie intre noi, va exista si cu ele si fara ele.

Domnul Puric face insa ca toata asistenta sa amuteasca. In aceasta seara am descoperit nu numai un om, nu numai un credincios ortodox autentic in persoana domnului Dan Puric, ci o constiinta delicata si profunda, care m-a facut sa amutesc. Mi-au incetat gandurile in cuvintele sale. Asistenta a tacut, cand el, simplu si didacticist, delicat si sobru, in mod raspicat dar cu atentie, ne-a impartasit tuturor teologia icoanei, care e prezenta care ne face sa trecem spre Dumnezeu si care ne vede pe masura ce noi o vedem.

Un artist ne-a dat lectii de teologie care m-au amutit. Batrana de la tara, spunea el, traieste cu icoana, ea o poarta si vorbeste cu ea in mod fiintial. Daca ne luam radacinile, daca ne taiem radacinile putem sa mai fim oameni, ramanem oameni dar niste oameni dezaxati, niste anxiosi, care nu mai stim nici sa spunem te iubesc, nici sa iubim si nici sa ne privim cuvios, ci numai prin lentile mercantile sau autoritare.

Am fost binecuvantat de Dumnezeu ca sa particip la evenimentul de inima al acestei seri. Acesti doi domni si atmosfera integrala a emisiunii, cu toata aroganta moderatorului ( uneori rezervata, e drept) mi-au facut un nespus bine, m-au facut mai profund si cu mai multa speranta in viitorul nostru.

Domnul Dan Puric este un om aproape de a doua maturitate care a invatat sa fie crestin si sa isi vada radacinile fiintei sale in neamul sau, dupa revolutia romana din decembrie. A marturisit-o deschis, cu bucurie, in aceasta seara.

Domnul Cristian Gava, e un tanar de nici 18 ani, un licean cu o eminenta destul de frumoasa ca sa nu il mai uiti in rugaciunile tale, care a invatat tot in 17 ani cum e sa te redescoperi prin credinta si cultura si sa te vezi frumos.

Domnul Puric, domnul Gava, domnul Patapievici si domnul Lemeni au invatat sa fie toleranti si sa fie profunzi prin credinta lor ortodoxa, prin staruinta lor in contactul cu radacinile credintei si ale natiei lor.

Cum sa nu imi fie bine, mie, unui preot, care doresc pacea lumii, care ma rog pentru ea, ca toti preotii si crestinii de altfel si care iubim sa vedem oameni destepti, frumos, sfinti printre noi, care sa ne faca sa traim bucuria adancimilor fiintei umane, a comuniunii umane?

Domnul Puric si domnul Gava au primit instantaneu acceptarea in inima celor din platou ( emisiune live, cu public), dar si a multora din fata televizoarelor. Cuvintele lor raman. Sunt o marturie subtila, eleganta, de mare toleranta, ca sa parafrazez pe domnul din public, respectabil, caruia nu i-am retinut numele dar pe care il felicit pentru prestanta sa.

Domnul Emil Moise a invatat si dumnealui cate ceva, sunt convins, din toate acestea dupa cum si noi am invatat cate ceva de la dumnealui. Dansul a invatat de la noi ca nu suntem o masa amorfa de ortodocsi, ca nu suntem toti inapoiati, ca nu manipulam constiinte si nici nu punem la gard, imediat, pe cei care nu ne plac. Stim sa rabdam, sa fim toleranti, sa acceptam minoritatea, cu durere, e clar, dar sa o acceptam.

Nu stim daca noi i-am injura mama sau sotia sau le-am bate ( ca sa fie corelativ, intru catva, cu durerea noastra cand vedem pe Sfintii lui Dumnezeu batjocoriti, ultragiati), dumnealui ar afisa, tot la fel de non-violent, toleranta pe fata? Cred ca a invatat ca nu suntem atat de pagani si nici atat de nesimiti cu totul incat sa nu mai avem nici un Dumnezeu si sa ni-L vindem, daca tot vrea cineva sa Il cumpere.

Si noi am aflat insa ceva important de la dumnealui: ca sa avem opinii mult mai transante, daca exista libertati lejere tot mai multe. Insa sa nu o facem cu bata, ci cu calm, cu toleranta, cu smerenie, pentru ca sa aratam cine suntem, nu cine nu suntem.

Domnul Iaru s-a arata enervat, desi, ar trebui ca ateismul, daca ti-l inoculezi in inima, tu, de unul singur, nu cu forta, sa te faca sa te simti bine si implinit. Am auzit nu de mult, sper sa va amintiti, confesiunea domnului Paler sau a domnului Cristian Tudor Popescu referitoare la regretul dumnealor ca sunt atei. Intr-un moment de sinceritate frusta, ambii au marturisit ca le pare rau ca nu pot avea organe pentru credinta, ca nu pot avea bucuria asta de a se simti despovarati de ei insisi de catre Cineva, de Cineva in care sa isi gaseasca scaparea.

Nu, nu fac apologia trecerii cu forta la credinta, si cu atat mai mult, la credinta mea! Consider ca a deveni cineva ortodox cu forta este o sfidare la adresa credintei ortodoxe, pentru ca Dumnezeu Se iubeste cu toata fiinta, din cea mai mare convingere si simtindu-L prezent, mai mult decat prezent, in viata ta.

Insa, cred ca e just ceea ce spun acum, ca daca ai o credinta sau o necredinta, ea ar trebui sa te implineasca, sa te umple, si sa te faca sa fii …subtil, elegant si cu o mare toleranta…

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.

Did you like this? Share it:

Previous

Comentariu teologic la Amos 6, 6

Next

Maxima noptii

6 Comments

  1. Toti patru, va asiguram, domnule Marius Parciu, sunt niste crestini ortodocsi autentici, pe masura lor si in modul lor personal de a trai credinta.

  2. De Dan Puric stiam ca este un crestin (marturisitor, practicant), de restul (Liiceanu et comp.) nu bag mana in foc.

  3. Dan Puric m-a amuţit pur şi simplu, nu de surpriză, de încântare.
    Biserica ce dă naştere unor asemenea mireni este plină de duh.

  4. Cred si eu acelasi lucru, domnul meu.

  5. Altcineva care a girat cu foarte bine emisiunea pe care am prezentat-o aici:
    http://www.cotidianul.ro/index.php?id=8748&art=22751&cHash=7c1793efbo

  6. Andreea

    Desi i s-au adus destule contraargumente, d-nul Moise continua sa lupte, in speranta ca pe parcursul intregului demers cei care apara icoanele vor obosi sa mai lupte, vazand ca el nu se da batut. Insa poporul roman, care este crestin, trebuie sa lupte pentru dreptul la democratie castigat. Iar majoritatea cetatenilor sunt impotriva dorintelor acestui om.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén