In memoriam lui Mihail Eminescu

Pentru prietenul meu, fratele meu din inima mea,
pentru cel la care am aprins lumanare,
dar ea nu s-a stins,
chiar si cand nu mai era ceara.

Pentru cel de care ma leaga zile de nesomn si zile de dor,
zile de singuratate
sau de amintire.

Poemul este o tinere de minte.

Si Nichita il iubea, si m-a invatat si pe mine sa il iubesc.

Era un fel de a iubi pe Mihai in care iti regaseai tot dorul, tot aleanul
si toata singuratatea in cateva cuvinte,
in toate cuvintele.

Era o unitate interioara intre noi care te facea sa te simti regasit
si neamintit,
neinteles
sau cuceritor.

Astazi, Mihail, cand am slujit parastas pentru tine am simti ca noi doi
comunicam ca si atunci…pe vremuri…
cand veneam la mormantul tau si stam de vorba.

Cum poti sta de vorba cu un mormant?!
Cum sa nu stai de vorba cu un prieten?!

Daca poemele tale nu trec dincolo de mormant, la ce bun sa mai scrii, nu?!

Insa poemele tale, dragul meu, au un ceva unic al lor
care par vii si cand tu nu mai esti
sau cand tu
ai devenit si mai profund in noi

sau cand noi ne-am vazut si mai adanc prin tine.

Nu, nu te-am uitat!
Numai ca m-am maturizat privind la tine,
iubirea mea s-a maturizat.

Te privesc tot la fel,
poate
tot mai tandru,
mai candid,
ca pe un prieten,

ca pe cineva pe care il cunosc din mine si nu din afara mea.

Si atunci cand ma rog pentru tine,
ca in aceasta seara,
te simt frumos
in inima mea, te simt lin…

Stiu cum arata pacea ta si a mea in slava lui Dumnezeu.

De aceea nu pot sa fiu trist daca tu esti viu
iar eu iti scriu poeme si rostesc rugaciuni
pentru tine.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.

Pentru date despre viata lui:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu

Pentru opera integrala eminesciana, intrati in magistrala locatie:

http://eminescu.petar.ro/opera_completa/index.html

Eminescu in mai multe limbi de circulatie si in latina:
http://www.estcomp.ro/eminescu/

Pentru poeme dedicate lui, scrieti dv. poeme!