Cu capul spart de emotie

Promitea intotdeauna ca o sa se razbune el cumva,
ca o sa cante la toti copacii de pe strada un cantec de zaduh si voie buna,
un fel de rock alternativ si de black gospel,
pe care tineretul renascentist sau retro-anvangardist nu il cantase.

Miezul discutie, in care cazuse discutia si tindea sa se anuleze de la sine, era aceea ca cine are capul spart are si mintea bulversata sau ahtiata.
Discutia se crapa in multe
piese,
poate in prea multe pentru un singur muritor,
cand era vorba sa isi asume si el,
un fel de serviciu din care sa aiba pofta de mancare.

El avea pofta de mancare dar nu avea si pofta de munca.
I se taia pofta cand se gandea ca are capul spart de emotie,
inima bulversata de emotie,
vreo doua-trei pardesie pline de emotie,
carti de vizita patate cu emotie,
ca emotia ii cuprindea glasul si cand mintea
si cand spunea adevarul.

Se oprise sa mai rasufle chiar cand emotia vitezei il coplesise.
Privea plin de curiozitate la lipsa de curiozitate din jur.
Nu era bolnav de lehamite.
El nu cunoaste aceasta otrava nesimtita,
adica lenea,
sa stea ca proasta in targ adica,
si sa se uite asa,
suschiu.

Pune mana si face.
Cand face se vede.
Cand se vede toti zic ca emotia e o arta.
Ca arta e un fel de gong,
de tunet,
de minge de pin-pong,
de raspapir pentru nervi,
de insomnie…

Intr-o cascada de vorbe si de subintelesuri,
chiar ca toate au o dialectica,
cum si foamea sau iubirea au si ele o dialectica,
care te fac sa vezi cand nu ai timp,
sa te amuzi cand vrei sa razi de tine,
sa te cauti,
sa te cauti toata ziua ca un zalud,
fata in fata cu o nemernica si
oneroasa idee de sprijin.

Nu se mai termina fericirea lui.
E un suvoi de emotie fericirea.
Cand ai un bilet ca sa te duci la film vezi fericirea cu ochii.
Sau cand bei o bere iti pierzi fericirea pe drum,pentru
ca te imbeti de iluzii.

El avea sigur capul spart.
La ultimul concert se batusera pana la epuizare cu muzica care iesea din ei,
incercand sa le peticeasca toate accesele de normalitate
sau normalitatea abuzase de mintea lor
pana ii epuizase.

La capatul filmului un film real: cineva trecea pe langa cineva care murea.
Toate cuvintele erau, intr-un anume fel boante, ca sa reclame acest incident.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.

Un comentariu la „Cu capul spart de emotie”

  1. Ieri am inregistrat un numar de 345 de vizitatori iar pana la aceasta ora ne-au vizitat aproape 200 de oameni.
    A comunica inseamna a ne tine minte.
    Va multumim frumos!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *