Zi: 17 ianuarie 2007

Dupa intoarcerea lui Doc, urmeaza pledoaria pentru femeia depravata, care crede ca ramane datoare cuiva, daca acela are incredere in ea (p. 68). Scriitorul este atentionat de catre Holly ca nu trebuie sa se indragosteasca de o salbaticiune, adica de o femeie care nu poate fi statornica si care pleaca de acasa cand ti-e lumea mai draga.

Dar Holly, ea insasi, e o salbaticiune. Prima hula nervoasa apare in pagina 69, unde Holly crede ca „e mai bine sa te uiti la cer, decat sa traiesti acolo”.

Pledoaria pentru depravare merge mana in mana cu pledoaria pentru experimentul straniu. Se repeta ostentativ expresia draci rosii insa nu ni se da nici o explicatie. Gelozia capata acuitate in expresia fetus absurd , dupa cum isi numeste Holly pretendentul la maritis (p. 70).

Holly incearca sa ne convinga ca dragostea e cea care produce gelozia ( p. 71). Are o cadere nervoasa cand aude ca fratele ei a murit pe front si sparge totul din casa ( p. 73). Dupa ceva timp ramane insarcinata dar va pierde copilul dupa ce va merge la calarie intr-o zi, si isi va provoca fara sa vrea un avort.

Este interesanta urmatoarea descriere a starilor interioare ale celor doi :”ma simteam furios si abandonat – ca un remorcher tras la mal, in vreme ce ea, calatoare stralucitoare spre o destinatie sigura, iesea cu vaporul din port, in suier de sirene si ploaie de confeti” (p. 78).

Insa ea nu era o fiinta stabila. Dragostea lui pentru ea o facea sa para mai mult decat era, decat era ea in realitate. Dragostea asundea realitatea, o facea sa fie mai frumoasa, cand ea era o suma de extremisme.

Ce spune autorul despre aceasta dragoste, care revede trecutul, ce a fost? El spune: ” am iubit-o destul [de mult] ca sa uit de mine, de disperarea si de mila fata de mine insumi, si sa fiu fericit ca ceva avea sa se intample, ceva care pentru ea inseamna o fericire” (p. 80).

Tocmai in pagina 82 aflam ca Holly are doar 20 de ani, ca e actrita la Hollywood si ca a fost prinsa ca lucra, colabora cu un clan mafiot. Femeia de acum era aceea care la 13 ani deja avusese cateva raporturi sexuale si in 4 ani avusese 11 amanti (p.76).

Mitul femeii usoare se imbina in acest mini-roman cu cel al scriitorului pasionat de viata, care este prezent acolo unde este pulsul vietii. Aceste doua mituri sunt la fel de incitante ca si mitul distractiei si cel al calatoriilor inopinante.

Scrisoarea de la Jose de despartire ( vezi p. 90), ii aduce caracterizarea de „incuiat si constipat”. Ea l-a iubit pe el, adica pe jigodie. Chiar daca e curva, totusi ea a iubit cu inima buna pe fiecare in parte. Cand e vorba sa se dezica de O.J., mafiotul, aceasta spune: „Ma rog, poate c-oi fi eu depravata pana-n fundul sufletului, dar de venit ca martor impotriva unui prieten, n-am sa vin. Nici daca mi s-ar demonstra c-a otravit o manastire intreaga. Eu masor oamenii dupa felul cum s-au purtat cu mine…” (p. 93).

Modul egosit in care trateaza relatiile cu oamenii ascunde in subsidiar singuratea si neiubirea de care sufera. Ea se dezice de cei care o parasesc imediat, pentru ca sa isi poata trai viata in continuare. Viata utilitarista suta la suta respira in tot romanul. Dedesubturile vietii petrecarete miros urat. Ele sunt necredinta, egoismul, singuratatea rautacioasa, orgoliul, nesimtirea…

Se bea coniacul de despartire ( p. 96) si Holly fuge in Rio, din mijlocul anchetei pentru trafic de droguri. Prima scrisoare care ii parvine scriitorului de la ea, il anunta ca si-a gasit un altul, ceea ce autorul numeste „si-a gasit locul ei” ( p. 100).

Insa ea nu si-a gasit locul, ci doar si l-a schimbat.

Romanul acesta de 100 de pagini ne vinde drama provocata de ea insasi a unei femei care nu vrea sa iubeasca, sa fie fidela unei iubiri. Despartiri si reveniri, betii si depravare, avorturi si acte trasnite, toate pentru a-ti dovedi ca viata are consistenta numai daca te lasi dus de val .

Insa viata asta, de continuu dezmat, nu are nici o bucurie reala. E o continua omorare de sine, care se termina prost, foarte prost. Romanele care elogiaza tot felul de patimi, care mai de care mai meschine, nu sunt decat laude demonice aduse decadentei, mortii spirituale.

E un fel de laudare perpetua a stricaciunii, a mortii, a parasirii lui Dumnezeu. Dincolo de cuvinte, de cuvintele acestor texte, stau sufletele ravasite de pacat ale autorilor lor. Ele sunt mostrele fidele ale urateniei autorilor si apoi ale urateniei noastre.

Ne contaminam de rau citind si ne contaminam scriindu-le. Insa, cititul lor nu e nefolositor, daca stii sa convertesti raul din ele intr-o intelegere duhovniceasca a textelor. Trebuie sa vedem raul, acest rau facut cu abnegatie si sa luam aminte la el.

In ce masura am vrea sa urmam acestor fictiuni? Un gest, un act al nostru, o fapta a noastra are urmari. Urmari grele de multe ori. Viata ca in filme sau ca in carti nu are prea multe in comun cu viata ta, cu viata ta reala, sociala.

A te intoxica de vise inseamna a lasa viata sa treaca pe langa tine. Chiar daca nu ai o viata de roman, viata simpla, care te implineste e mai valoroasa decat viata aceasta care te dezmembreaza interior.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.