Concilierea din noi
Momentul intim cel mai datator de speranta e acela in care simtim ca trebuie sa ne impacam in noi cu tot ce exista. Ca trebuie sa facem pace cu noi desfiintand lupta interioara. In momentul cand ajungem la aceasta faza a cresterii noastre interioare, intelegem ca toata hartuirea interioara de care suferim, tot acest freamat continuu, toata aceasta detestare, desolidarizare de unul sau altul, nu ne unifica, ci ne scufunda in tot felul de extreme.
Pe cand revenirea la blandetea, la ochii blanzi si inocenti cu care privim lumea, cu care trebuie sa privim lumea sunt uneltele care ne unifica interior, chiar daca nimeni nu crede acest lucru, chiar daca pentru acest lucru suntem ridiculizati in chip si fel.
Traiectoria interioara a oamenilor, cand este o urmare a caii lui Dumnezeu, trece prin acest punct nodal al impacarii cu trecutul tau, cu cei care te-au traumatizat, intelegand pe toti si pe toate, din ce, pentru ce motiv etc., etc…au facut una sau alta. Impacarea, concilierea din noi, adunarea in noi, iesirea noastra din conflictul interior cu altii sau cu ideile ne odineste in linistea lui Dumnezeu.
Trebuie sa respiram odata sincer, calm, cu sfintenie. Nu poti sa fugi mereu dupa umbra ta si sa crezi ca viata e numai zgomot, stress, nervi, tone de nervi. Impacarea cu noi si acceptarea conditiei noastre, de fiinte care merg spre indumnezeire, prin totala golire de sine pentru a fi umpluti de Duhul lui Dumnezeu inseamna sa acceptam linistea lui Dumnezeu.
Nu este atat de greu pe cat pare! Nu e greu nimic atata timp cat experimentam acest lucru in fiinta noastra. Cei pe care i-am intalnit in viata aceasta si au facut acest lucru in ei insisi, sunt fericiti. Am intalnit oameni fericiti in Dumnezeu care nu mai stiau ce e nefericirea. O uitasera aproape deplin, desi fusesera niste mari suferinzi in inima lor.
Insa uiti suferinta, marasmul, iti pierzi pofta de denigrare si de contestare cand te bucuri de slava lui Dumnezeu, cand ierti pentru ca sa fii iertat, cand vezi frumos, pentru ca sa fii vazut frumos.
Merita sa incercam sa fim frumosi si linistiti in inima noastra! Merita din plin, va asigur.
Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.
Pingback: Concilierea din noi | Invitaţie la Ortodoxie