O buna parte din aceasta zi mi-am petrecut-o in compania unui profesor admirabil, foarte intim inimii mele, a domnului profesor Remus Rus, specialist in Istoria Religiilor si am discutat…cu inima. Si noi si dumnealui ne asteptam reciproc sa ne vedem, sa ne intuim inimile, sa aflam ce mai facem, cu ce ne ocupam.

Chintesenta discutiei noastre insa nu a constat in cuvinte si nu despre cuvintele pe care le-am vorbit voi scrie aici, ci despre sentimentul acut ca imi transmite, ca mi-a transmis, ceva din simtul intelepciunii in timp ce vorbeam.

La un moment dat mi-a vorbit despre iremediabilul vietii, despre timpul care ne parcurge si ne imbatraneste, care nu ne iarta ( asta intr-o singura fraza scurta, penetranta), insa in mijlocul a ceea ce imi transmitea, in inima mea ramanea amprenta intelepciunii omului care trece prin viata.

Educatorii nostri de suflet asta ne transmit: drumul intelepciunii lor prin viata in putine cuvinte, gesturi, imagini…Trebuie sa prinzi esentialul, trebuie sa prinzi esentialul cuvintelor si sa crezi in cuvintele care au intelepciune. In momentul cand stai in fata cuvintelor care exprima adevarurile unui om, atunci pe acestea trebuie sa ti le insusesti in mod intim, cu toata forta interioara.

Inainte de a ma intalni cu dumnealui citisem un pasaj important din ultimele insemnari ale Sfantului Ioan de Kronstadt, pe care le-a tradus prietenul nostru Adrian Tanasescu. Era o insemnare a Sfantului Ioan la varsta de 79 de ani, in care acesta spunea ca mila lui Dumnezeu este cea care l-a iertat in orice clipa si l-a invatat ca Dumnezeu e pururea indurator.

Mila lui Dumnezeu este cea care ne da sa ne bucuram de intelepciune. Invatam pe fiecare zi ca lupta fratricida dintre noi nu creaza nimic bun, ci ca stam in mila lui Dumnezeu, ca viata te invata sa accepti, sa crezi, sa te minunezi, sa te cutremuri de frumusetea, de grija si de mila lui Dumnezeu.

La intoarcere, pe stada, m-am intalnit cu parintele profesor Constantin Coman si ne-am salutat reciproc. Mi-am adus aminte de pledoaria sa esentiala, de crezul sau ca trebuie sa vedem conexiunile interioare ale teologiei dogmatice si teologiei biblice. Si noi credem acelasi lucru. Nu putem sa intelegem dezvoltarea discursului dogmatic daca nu intelegem discursul scriptural, pnevmatic al Bisericii.

De ce imi amintesc toate aceste amanunte? Pentru a elogia intelepciunea, experienta de viata, maturitatea si batranetea frumoasa. Am invatat de la bunicii mei, de la familia mea, de la rudele si profesorii mei, de la prietenii si neprietenii mei intelepciunea trecerii prin viata. Fiecare pas este un pas spre intelepciune.

Dar intelepciunea este cu atat mai frumoasa, cu atat mai plina de savoare, cat timp o darui frumos, smerit, cand imbogatesti cu ea si pe altii. De fapt intelepciunea este harul in care te imbogatesti cand intelegi mila lui Dumnezeu si frumusetea adanca a oamenilor.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.

Did you like this? Share it: