Zi: 25 ianuarie 2007

Cristian Gava remarca aseara, la Nasu (cu Radu Moraru), ca exista o lipsa de respect fata de elite exhibata ca atitudine de viata a tinerelor generatii. Marturisea si ca el a invatat din cartile scrise intr-o alta epoca a Romaniei, despre o alta Romanie, si ca realitatea pare mai neverosimila decat perspectiva livresca din care a invatat sa-si iubeasca propria tara.

Sentimentul acesta vine atunci cand nu avem o perspectiva unitara asupra istoriei unui popor, cand nu cunoastem in aceeasi masura trecutul lui mai indepartat, ca si pe cel mai apropiat. Integralitatea viziunii ne salveaza intotdeauna de la esuarea intr-o nostalgie care poate sa ne faca rau, cand de fapt noi vrem sa ne improspateze tonsul moral si intelectual.

Insa, ca orice om care a citit mult, care a invatat realmente din carti, s-a lasat educat si format de ele, d-l Gava are reverenta pentru elite si critica atitudinea indiferentista pana la dispret a tinerelor generatii fata de acestea.

Orice om care citeste mult si cu nesat, care simte cu toate fibrele fiintei lui ca a foat imbogatit prin aceasta, ca i s-a daruit foarte mult si cu multa generozitate de catre autorii pe care ii citeste, se simte ucenicul lor, are profunde sentimente de recunostinta, altminteri ignorate de cei care lectureaza cartile numai pentru ca sunt in bibliografia obligatorie sau pentru ca s-ar putea sa le faciliteze un job mai bun.

La ultima editie a show-ului de pe TVR1, Intre bine si rau, moderat cam cu superbie de Liviu Mihaiu, Mihaela Radulescu ii propunea cu destula indrazneala nesanatoasa, lui Stefan Agopian sa-si mai ia un al doilea job, daca o duce prost cu banii, la care acesta i-a replicat ca o singura pagina scrisa il epuizeaza indeajuns incat sa nu fie in stare de un asemenea efort suplimentar.

Multi dintre cei care presteaza munca dura, dar care nu presupune alpinism intelectual, efort mental prelungit, nu ajung aproape niciodata sa inteleaga ce inseamna sa muncesti cu creierii. Ajungi sa pari ca nu faci nimic in ochii celor din jur, care te vad cramponat de o masa la care citesti si scrii sau sihastrit in casa in care locuiesti, dar daca nu intotdeauna contemporanii au indemnul interior de a-ti deveni ucenici, prin simplul fapt ca nu deslusesc ceea ce faci toata ziua la masa de scris, in schimb Dumnezeu ii naste intotdeauna, daca nu in prezent, in viitor, pe ucenicii avizi de adevar, de galgaiala de viata din carti, pe cei care nu sunt sedusi numai de savoarea vietii traita la nivel senzual, epidermic.

Lipsa de respect fata de elite, obraznicia in fata celor care te depasesc cu mult din punct de vedere intelectual-moral, este insa, din nefericire, un microb la moda in societatea de astazi si nu numai romaneasca, pentru ca, in avantul politicienilor dupa voturi, al mass-mediei dupa rating, al publicitatii dupa cumparatori fideli, al multora dintre indivizi dupa adepti sau oameni care sa le incuviinteze faptele, nu s-a mai pus problema cui se da dreptul la exprimare sau daca mai trebuie sa judecam cele afirmate, ci s-a pus problema numai daca reprezinta punctul de vedere care se doreste impus.

Intr-o lume in care se urmareste afirmarea de sine egoista, zarva multor glasuri e menita nu atat sa ne sa deprinda cu democratizarea opiniei, cat sa acopere glasul adevarului, al responsabilitatii, al intelepciunii, al bunului-simt, al fumusetii interioare. Prostia, nesimtirea, rautatea sunt legitimate de dreptul la exprimarea libera, in timp ce eliminarea elitelor din prim plan si inercarea de plafonare a tuturor valorilor e justificata de virtutea iconoclasmului postmodern.

Insa cei care tintesc numai avantaje imediate n-au luat in calcul si faptul ca aceasta contagiere se face nu numai dinspre rau spre bine, dar mai ales invers si ca si ne-elitele invata cel putin ca elitele exista. Iar autenticitatea si sinceritatea adevarului se impune si se deosebeste imediat de ipocrizia infatuata si calpa.

Drd. Piciorus Gianina Maria-Cristina