Mereu incercau sa treaca mai departe. Cumparau ziarul de dimineata, mai discutau la o cafea, vorbeau ore in sir despre mici lucuri pe care ei le considerau cele mai importante si se odihneau…Se odihneau in timp ce vorbeau sirte margarite, in timp ce el isi amintea despre tineretea lor iar ea, mai atenta la timp, ii repeta intr-una ca trebuie sa mai faca si piata.

*

 In chilia sa, parintele N. isi impartea timpul intre asteptarea rugaciunii de seara si cartea pe care trebuia sa o termine. O pasarea se auzea pe un ram, cantand…in timp ce rugaciunea inimii lui era ca susurul unui rau incet, de munte… Nu puteai sa ii strivesti rugaciunea….

*

Sunase telefonul de mai multe ori. Comenzile de alimente pentru a doua zi trebuiau sa soseasca, alaturi de nota de plata la gaze. Doamna Cecilia nu incercase sa il sune pana la aceasta data pe V. pentru ca nu stia in ce ape o sa-l gaseasca. Avea un tremur interior care simteai ca o sa dea pe afara, ca o sa izbunceasca in plans, sau, ca si de alte dati, o sa ridice telefonul si o sa-l sune.

Nu l-a sunat in acea zi. A asteptat de fapt pana seara, cand toti angajatii firmei au plecat si apoi l-a sunat, ca o adolescenta care spune primul te iubesc din viata ei.

*

Isi numara banii pe care ii castigase in acea zi. Statuse pe caldaram de la ora 9 dimineata pana la ora 16, cand a gonit-o de acolo ploaia. Acum, uda pana la piele, se aciuase langa un copac, si incercand sa nu o vada nimeni (desi ploua torential) femeia isi numara banii uitandu-se in toate partile. Instinctul atentiei…Frica de a nu fi furata…Acum doua saptamani mi se plansese ca i-au fost furati banii, de un capcaun care venise si i-i smulsese din mana. Am crezut-o, desi eram sigur ca imi poate insira minciuni cu ghiotura si eu tot am s-o cred. Nu din credulitate, ci din simtul ca nu puteai sa nu o crezi pe E. Ea te mintea intotdeauna foarte credibil.

*

Trecu indiferenta pe langa chioscul de ziare, se indrepta spre el (el o astepta) si se sarutara. Intalnirea lor avea de departe ceva erotic si indiferent in acelasi timp, un fel de prins al mainii care iti da de inteles, dar in acelasi timp si multa indiferenta a asteptarii. Jocul de culise era usor interceptabil. Simteai ca nu sunt casatoriti si ca aventura e pusa la punct, in cele mai mici detalii, dar in acelasi timp ca ceva funest ii asteapta. O iubire unde nimeni nu se gaseste si nu se intalneste cu nimeni ci numai trupurile se cauta intr-o febrilitate nauca.

*

M-am intors acasa binedispus, cu un fel de bucurie pe care nu mi-o pot ascunde. I-am povestit ce am facut. Sotia mea se astepta ca sa mearga astfel lucrurile. Am baut putina apa rece si m-am uitat la linistea din camera, la linistea care imi facea bine. Dupa atatea cuvinte, unde obosisem din plin, intalnirea cu tine in tacere, in impacarea inimii nu e resimtita decat ca o binecuvantare imensa.

*

Unde nu erau ei? Unde nici noi nu eram. Nu eram in noi, ci aiurea. Treceam de la una la alta. Ne imbatam de iluzii, aveam capul plin de planuri, care mai de care mai marete si nu incercam sa ne protejam cumva sanatatea. Munceam prea mult. Ne dureau ochii dupa ore intregi de citit, incat nu mai puteam sa-i inchidem. Citeam tot ce ne cadea in mana, citeam cu o nespusa graba, cu graba de a nu putea sa terminam toate cartile. Bineinteles ca nu aveam sa citim toate cartile. Stiam cu totii ca planul nostru de a introduce cu forta zeci de pagini, de ganduri in noi, nu inseamna o achizitie ci o tortura interioara, atata timp cat nu vine totul de la sine. Citeam si dincolo de puterea normala a adolescentilor care eram, pana cand creierele incepeau sa gandeasca excedentar, sa ia foc si sa ne miscam ochii de la pagina la pagina uluitor de repede.

*

Uitam. Ce ne aducem aminte e de fapt ce am uitat si ne-am readus aminte. Efortul nostru nu e acela de a inmagazina ci de a ne cladi mereu, de a ne simti niste locasuri de Biserica. Cu toate caderile noastre zilnice, ceea ce este in fata noastra e bucuria iertarii lui Dumnezeu.

Did you like this? Share it: