Zi de praznic imparatesc.Ziua aderarii. Ziua bucuriei.

Am simtit in oamenii de azi-noapte de pe strazi si in aer mult har, multa bucurie, o fericire si un har care completeaza si continua bucuria revolutiei romane din 1989.

Am vazut lacrimi, imbratisari, lasere, pocnitori, oameni care se bucurau, care se distrau frumos, care jubilau. Multi dintre crestinii nostri s-au bucurat in Biserici si azi-noapte si astazi dimineata.

Entuziasm frumos. Si entuziasmul, bucuria este un har dumnezeiesc.

Am simtit in toata fiinta mea ca Dumnezeu, nu doar anul nou, e Cel care ne-a dus in alta lume, spre alta perspectiva. Astazi, dupa cum vedeti, a fost un cald de primavara: semn dumnezeiesc ca Dumnezeu vrea sa ne bucuram si ca nu trebuie sa mai lasam pe cineva, presedinte sau nu, care sa ne fure bucuria.

Avem un capital enorm de bucurie, de speranta. Mi-au dat lacrimile astazi cand am vazut cu cata bucurie am trecut, multi dintre noi, doar cu buletinul de roman si de european la fratii nostri in Ungaria sau am zburat astazi cu avionul.

Trebuie sa pastram aceasta bucurie in noi si sa muncim ca ea sa ramana in noi!

Molitvele Sfantului Vasile cel Mare ne-au curatit astazi si au curatit intregul univers de rautate, de demoni. Ne-au curatit de reziduurile non-bucuriei.

Bucuria cere curatie. Se naste din curatie. Taierea imprejur a Domnului inseamna inceputul suferintei Lui pentru noi. Acum incepe sa se rupa faradelegea noastra. Dar astazi incepe sa se stearga si pata pusa peste demnitatea noastra.

Trebuie sa ramanem bucurosi, sa muncim si sa ne veselim in bine!
La multi ani Romania mea, Europa mea, lumea mea, adica lumea lui Dumnezeu!
La multi ani pentru toti si nu uitati sa fiti voi insiva!

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.

Când privesc zilele de-aur a scripturilor române

„Când privesc zilele de-aur a scripturilor române/ Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine”, zicea Eminescu. Noi nu ne vom cufunda însă în vise, nu vom deveni automat nostalgici – deşi e greu să nu te cuprindă duioşia, dacă mai ai vreo urmă de dragoste de ţară în tine – ci vom încrca să privim cu onestitate „scripturile”, adică scrierile româneşti vechi şi vom încerca să demontăm „miturile” foarte persistente ale literaturii române, ale criticii moderniste care a aşezat toată literatura şi cultura românească şi creştină veche pe un pat al lui Procust al gândirii seculariste, moderniste şi anti-creştine.

Vom arăta, pentru început, că teza conform căreia cronicarii noştri au fost profund influenţaţi de Umanism este falsă şi că baterea monedei pe cronicarii moldoveni este o opţiune unilaterală a criticii literare care a dezavuat conţinutul religios al „Cazaniilor” sau „Didahiilor”, precum şi pe cel al cronicii lui Constantin Cantacuzino sau al altor texte având o adâncă substanţă creştină, minimalizându-le în context literar, sau deviind pur şi simplu sensul unor cărţi teologice, aşa cum este „Divanul” lui Dimitrie Cantemir, care a fost şi continuă să fie interpretat, într-un mod aberant, ca filosofic.

A afirma altceva şi a merge împotriva curentului stabilit deja în critica literară românească înseamnă a te lupta cu morile de vânt şi a te auto-exclude din rândurile celor care au o şansă să fie promovaţi, să fie susţinuţi pentru a-şi expune punctul de vedere în revistele literare sau să fie publicaţi.

Datorită rigidităţii sistemului de învăţământ românesc, mase mari de tineri licenţiaţi în filologie duc mai departe aceste teze aberante din literatura noastră, le promovează prin teze de licenţă, de masterat sau de doctorat şi apoi, unii dintre ei, prin cărţi scrise în grabă, prin care unii se susţin în posturi călduţe.

Această situaţie face să prolifereze minciuna şi ignoranţa totală cu privire la trecutul nostru şi la cultura noastră creştin-ortodoxă, cu adevărat milenară.

În cele vor urma, vom scoate în evidenţă unele aspecte ce ni s-au părut relevante şi care au fost cercetate prea puţin sau deloc, din literatura veche şi vă vom propune mai multe articole pe această temă.

Drd. Gianina Picioruş

1 16 17 18