Zi: 7 februarie 2007

Daca nici acum, prin intrarea ideaticilor, a intelectualilor in falsa dilema a nelinistii nationale provocata din orgoliu personal, nu am inteles cine e cu cine si de ce, am pierdut tot sirul logic al evenimentelor. Scrisoarea deschisa din Cotidianul de astazi a intelectualilor ( cf. aici), fiind idealizanta in esenta, vede numai trei lucruri pozitive in cei doi ani de mandat ai presedintelui Basescu:

1. razboiul impotriva coruptiei
2. desecretizarea arhivelor securiste
3. condamnarea comunismului printr-un discurs extraordinar ( am remarcat si noi asta;dar care masca imperfectiunile documentului Tismaneanu); insa nu vorbeste nimic despre genetica scandalului national artificial provocat de presedintele Basescu si nici despre derapajele sale a-constitutionale.

Ca si alte speech-uri particulare ale multora din semnatarii scrisorii fobia PSD, complexul PSD emana din textul scrisorii deschise si semnatarii se agata de persoana presedintelui Basescu pentru a nu mai avea de-a face cu stanga PSD-ista sau cu extrema PRM-ista.

Lucrul deranjant din aceasta scrisoare e acela ca se acuza acuzatorii si nu tartorul nelinistii nationale. Pentru ce sa acuzi pe premier, PNL, PSD, PRM, PC de dorinta de a suspenda pe presedinte, cand presedintele si-o face cu mana lui si ceea ce a facut bun, nu il scuza, in fata opiniei publice si nici a normelor de drept, pentru ce face aiurea?

Presedintele Basescu a recunoscut public, foarte recent, ca alegerile din 2004 au fost castigate de PSD, dar ca poporul a dorit Alianta. De ce ne-ar fi frica sa mai intrebam odata poporul daca mai vrea Alianta, doar e democratic sa facem asta, nu?

Motive reale pentru demiterea presedintelui sunt cu duiumul, atata timp cat presedintele ar sta, ca orice cetatean in fata Justitiei si ar fi intrebat daca a respectat legile statului. Presedintelui ii e frica sa stea in fata propriilor sale fapte, cu toata alura de biruitor asupra tuturor impertinentilor.

De ce vor toti acesti domni si doamne:

Sorin Alexandrescu, Vlad Alexandrescu, Dragos Paul Aligica, Stefan Andreescu, Vasile Astarasfoaie, Adriana Babeti, Hannelore Baier, Alexandru Beldiman, Magdalena Boiangiu, Lidia Gheorghiu Bradley, Corin Braga, Alexandru Calinescu, Mircea Cartarescu, Magda Carneci, Ruxandra Cesereanu, Livius Ciocarlie, Eugen Ciurtin, Andrei Cornea, Aurelian Craiutu, Dorin Dobrincu, Vasile Docea, Sabina Fati, Iulian Fruntasu, Florin Gabrea, Tom Gallagher, Armand Gosu, Stere Gulea, Sorin Iliesiu, Alexandru Lazescu, Gabriel Liiceanu, Viorel Marineasa, Mircea Mihaies, Dan C. Mihailescu, Mihail Neamtu, Virgil Nemoianu, Vlad Niculescu, Andrei Oisteanu, Dumitru Oprea, Anca Oroveanu, Rodica Palade, Serban Papacostea, Horia Roman-Patapievici, Horatiu Pepine, Dan Perjovschi, Lucian Petrescu, Ileana Pintilie, Andrei Pippidi, Valentina Pop, Tania Radu, Victor Rebengiuc, Lavinia Stan, Dan Tapalaga, Vladimir Tismaneanu, Gelu Trandafir, Florin Turcanu, Traian Ungureanu, Daniel Vighi, Sever Voinescu, Smaranda Vultur, Serban Radulescu-Zoner, Alexandru Zub,

ca presedintele Basescu sa ramana la putere, daca razboiul impotriva coruptiei n-a aratat deloc corupti, coruptii majori, nu plevusca, daca desecretizarea nu s-a facut nici ea deplin si dosarele au fost epurate iar discursul de condamnare a comunismului, merge vorba, nu ar fi fost al presedintelui, ci al domnului Teodor Baconski ?

Cele trei idei puse pe seama presedintelui Basescu de catre grupul de intelectuali romani apartin intelectualilor mai degraba decat presedintelui, pentru ca acestia s-au zbatut pentru ele de vreo 17 ani incoace si de aceea le si apara.

Grupul de intelectuali, cu siguranta, ca stie si minusurile presedintelui Basescu, multi au posturi de conducere primite de la noua guvernare si facilitati care ii fac sa prospere, multi au luat atitudine fata de unele din derapajale sale, insa mai stiu ceva important, pe care il stim si noi, ca daca il scoatem pe presedintele Basescu din paine nu avem cu cine sa-l inlocuim. Pepiniera politica a fost atat de bine oprimata, incat varfuri politice nu prea avem, ci abia gasim ministri, secretari de stat, dupa premier dam cu tunul pana il gasim iar pentru presedinte avem numai oameni care deja s-au dat in stamba.

Criza actuala, daca imi dau voie domnii si doamnele din acest grup intelectualist, nu sta in aceea ca poporul vrea una si politicienii merg pe miriste in corpore, ci in aceea ca instinctul politic al electoratului roman nu are pe cine viza, daca a vazut ca presedintele Basescu are aceleasi apucaturi comuniste, o doza enorma de badaranie si incultura, prin care i-a intrecut cu mult pe antecesorii sai.

Problema nu e numai aceea ca poporul se simte pentru a nu stiu cata oara inselat, nu e numai aceea ca odata intrati in UE am fost imediat aruncati in bratele dezamagirii, ci ca nici nu ne mai place ce presedinte avem si nici nu mai avem vreunul mai acatarii cu care sa-l inlocuim.

Domnul Liiceanu a avut o scrisoare deschisa, extrem de patetica, anul trecut, prin care deplangea ca ultimul reper moral al Romaniei, doamna Musca i-a inselat si ne-a inselat asteptarile, fiind securista si apoi l-a deplans intru a doua pe parintele Iustin Marchis pentru aceeasi problema. Cand in spatele domnului presedinte stau securitismul, flota, imixtiunile repetate in treburile subsecventilor si iesirile violente, cat patetism ne-ar trebui sa avem, ca sa ne manifestam dezamagirea fata de primul om al statului?

Daca doamna Mona Musca nu mai e nepatata, pentru ca a fost odata o informatoare de trei note, si la fel parintele Iustin, cat de imaculat poate fi presedintele? Insa grupul intelectualilor care vrea stabilitate politica in Romania ( si noi vrem asta), nu spune deschis ca vor o stabilitate pentru ei si nu o stabilitate pentru toti.

Daca ne-ar durea de Romania ar trebui sa il tragem la rost pe presedintele Romaniei de toate neimplinirile mandatului sau si apoi sa il elogiem pentru rezultatele sale pozitive. Ar trebui sa il intrebam despre agricultura, mediul, industria, salariile, somajul, saracia, incultura, sanatatea precara a poporului si despre multe altele daca vrem o Romanie pentru toti si o Romanie a fiecaruia.

Insa grupul intelectualilor vede in presedintele Basescu nu un genial om politic cum spun multi ci unul care le-a insusit unele axiome si prin care intelectualii isi gasesc aderenta, oarecum tangentiala, la politica actuala a statului. Este evident ca putem scrie, publica, ne putem manifesta ideile, dar nu din cauza presedintelui Basescu sau pentru ca dansul ne da voie sau ne invita sa vorbim, ci pentru ca am intrat intr-un sistem social care nu ne mai permite sa ne intoarcem decat gandirist spre trecut.

Presedintele trebuie sa dea testul Parlamentului si al referendumului si cum l-am ales pe el presedinte, ca un compromis al istoriei, daca nu va fi acesta, va fi altul, adica un alt compromis al istoriei. Numai ca grandomania actualului presedinte si orgoliul sau ne-au adus la situatia de astazi si e normal sa revolte pe multi. Pentru Romania nu e nicio afacere referendumul, pentru ca acesta costa bani si nicio bucurie enorma, atata timp cat pionul lipsa va fi si el o solutie in extremis.

Presedintele sucomba nu din cauza Romaniei ci din cauza atacului la linistea ei, la bucuria ei de tara europeana iar scrisoarea intelectualilor nu va dinamiza Romania, intreaga Romanie, ci va interesa numai casta noastra, a intelectualilor, pe care ne preocupa stabilitatea noastra in cadrul stabilitatii poporului nostru.

Pe scurt, eu cred ca intelectualii l-au mintit pe presedinte prin scrisoare, elogiindu-l fara a-i spune si defectele pe care i le dispretuiesc, pentru ca sa isi gaseasca confortul propriu. Daca intelectualii s-au dat cu fostul regim comunist, au laudat regimul iliescian, l-au incurajat pe cel constantinian dar el s-a dovedit prin Conventie o apa de ploaie, cum vor privi apa de ploaie a Aliantei dupa inmormantarea ei finala?

Oare, pentru versatilitatea noasta, nu ne va considera poporul, pe noi, intelectualii, niste prostituate morale, dupa cum considera clasa politica? Mie mi-e teama ca grupul de intelectuali semnatari ai scrisorii de fata au intrat intr-o cursa de soareci, din cauza careia vor fi considerati nostalgici basescieni pentru cei care se vor ralia la viitoarea putere politica romaneasca.

Insa unii s-ar putea sa nu aiba nimic de-a face cu presedintele Basescu si sa fi semnat pentru ca au semnat si altii, si asa, avem pe cei care il lauda si pe cei care il denigreaza pe presedinte, iar intre ei sunt cei care privesc spectacolul palpitant cu ochi echidistant sau indiferent.

Eu unul sunt la mijloc. Incerc sa fiu cat se poate de echidistant. Vad si bunele si relele presedintelui, nu elogiez trecutul si nici viitorul in integrum, ci vad binele deopotriva cu raul stand la masa. Pana la urma toti vom vedea acest lucru, cand istoria se sedimenteaza in noi si pasiunile noastre nu se mai leaga organic de interesele noastre sociale.

Oricum avem nevoie de un presedinte si de intelectuali, cum avem nevoie de intreaga tara pentru a fi Romania. Numai ca fiecare din Romania are dreptul sa se simta al Romaniei neimbatandu-se nici de iluzii si nici numai de teroare. Cand stam cu frica sa nu moara Romania pentru ca il schimbam pe presedintele Basescu sau cand credem ca fara noi lumea intra in neant, am inceput sa ne vedem supradimensionat existenta si devenim penibili. Exista o mare doza de penibil atat in manifestarile presedintelui cat si in pozitia semnatarilor scrisorii.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.