De la cazul Banel & comp. …la Infricosata Judecata

Am zis sa o iau de jos in sus ca sa nu obosesc din prima pe cititorul avid de final.

Mondenii ne-au bagat de ceva timp in cap, cazul Banel Nicolita, Gigi Becali, Dan Diaconescu, Andreea Marin…Le stim pe toate. Un umor care ne face sa ne radem putin de noi. Un fel de ras care educa daca tot e sa radem de noi insine. Eu prefer cazul Banel, desi cazul Gigi Becali sau Marian Vanghelie are tot atata savoare ca si celelalte.

Articolul nostru are legatura interioara. Stati linistiti!

Cazul Banel e cazul omului unic fara nicio contributie speciala decat aceea ca vine dintr-o etnie speciala pentru romani. La noi se ataca tiganul, ungurul, tot la fel de bine cum se ataca moldoveanul, transilvaneanul sau olteanul.

Banel e un tigan cam agramat, bun fotbalist in sceneta Mondenilor, desi nu o cam arata niciodata, care are nevoie de piranda sau primeste bani multi de la Gigi Becali si uneori si bucati mari de branza. El isi schimba parul, e pus in situatii penibile, e mai tanar decat magnatul care il plateste si de aceea mai smecher la vorba.

Cazul Banel prinde pentru ca e un om naiv, care are nevoie de ajutorul cuiva. Suntem noi, cei din fata televizorului sau computerului, care la oboseala si la o bere, vrem sa fie cineva simpatic cu noi…si prietenul nostru este Banel. Banel, prietenul nostru, nu e un om greu de inteles, nu are aere de mare mahar, ci doar de gainar. Cand vrea sa isi faca un prieten, omul neonest cu el insusi isi ia drept partener de gluma sau de afaceri pe unul mai bleg decat el, pe unul manipulabil.

Rasul se concetraza asupra celui slab si nu a celui puternic. Este evident ca aici avem de-a face nu numai cu ironie gratuita sau folositoare ci si cu tare nationale. Aversiunea fata de tigani/rromi, fata de prosti, fata de saraci merge mana in mana in scenetele celor de la Mondenii cu supusenia infidela fata de patronul Becali, cu oftica pe ratingul lui Dan Diaconescu sau pe cel al Andreei Marin.

Saradele actorilor au drept principiu rasul de tot ce intereseaza publicul. Un ras interesat. Rasul de om, de defectele lui…ce mai conteaza?!

+

In Evanghelia de maine, de la Mt 25, 31-46, pericopa Infricosatei Judecati are in prim plan grija fata de om, faptele facute fata de om. Pe tronul slavei Sale (Mt. 25, 31) vine Dumnezeu-omul, Hristos Dumnezeu si judeca pe oameni. Faptele sufletesti si trupesti, milosteniile trupesti si sufletesti, cum le denumim noi, sunt cele care se cer in fata Dreptului Judecator.

Biserica nu ironizeaza pe om, ci il amendeaza pentru pacatele lui. Noi nu batjocorim oamenii, nu ii vedem despartiti dupa banii, culoarea pielii, dupa sexul lor sau dupa genealogia lor!

In Evanghelia Judecatii de maine stau fata in fata Dumnezeu-omul si oamenii. Milostenia, inima omului e ceruta de catre Domnul. Cel care e binecuvantat de Dumnezeu e cel care a facut prin Duhul faptele iubirii lui Hristos.

Caci cel care face ceva pentru om face pentru Hristos, pentru Domnul si Mantuitorul nostru, pentru Creatorul si Judecatorul nostru.

Traditia Bisericii a pastrat amanuntul ca Domnul nu a ras niciodata cat a trait pe pamant, ci numai a suras, S-a bucurat dumnezeieste. Sfantul Nicodim Aghioritul aminteste undeva acest amanunt pretios.

Rasul, atunci cand trece limitele decentei, arata ca avem de-a face cu un suflet frivol, rautacios, depravat. Ca sa razi de un altul la modul trivial, scandalos, trebuie sa il invidiezi, sa il urasti, sa il detesti. Ca sa razi in hohote trebuie sa arati ca esti un om gol de cuviinta.

Daca crestinul ortodox ar rade de un om cu hadicap, nu i-ar mai da milostenie, nu? Daca am rade de un cersetor zdrenturos, de un cersetor real si nu inchipuit ca unii de la noi de la Bucuresti, nu am mai face milostenie niciodata? La fel, daca am considera ca cei care sunt in inchisori nu merita binefacerile noastre pentru ca sunt raufacatori nu i-am vizita niciodata iar daca ne-ar fi frica sa nu ne imbolnavim de boala celor din spitale, nu i-am vizita niciodata la spital.

Exista diferite motive frivole si neiubitoare de a refuza pe cineva.

Cei care sunt numiti blestemati de catre Domnul (Mt. 25, 41) si care nu primesc Imparatia Lui, ci locul unde sunt diavolul si ingerii lui, sunt aceia care nu au niciodata inima pentru altii. Nu se vad decat pe ei.

Insa aici nu numai de milostenia trupeasca se vorbeste si nu numai de ea este nevoie pentru mantuirea noastra ci si de cea sufleteasca, de rugaciunea pentru altii, de sfatuirea buna a altora, de grija pentru sanatatea si linistea sufleteasca a fratilor nostri.

Binecuvantatii lui Dumnezeu ( Mt. 25, 34) sunt cei care au in ei pe Duhul si pe Hristos, au in ei Treimea si fac fapte milostive, iubitoare de Dumnezeu si de oameni. Tocmai de aceea ne atentiona Sfantul Ioan Evanghelistul ( I In. 4, 20-21) ca nu poti sa iubesti pe Dumnezeu in separatie fata de oameni, pentru ca iubirea pentru Dumnezeu sau trairea iubirii lui Dumnezeu fata de noi se transforma in iubire si grija pentru fiecare om care intra in viata noastra sau de oriunde de pe aceasta lume.

Daca Banel e mai greu de cap in sceneta Mondenilor, viata Bisericii nu exclude iubirea si grija noastra pentru el. Daca Banel e Gigel sau Ionel si el are hadicap de gradul 1 trebuie ajutat si iubit. Daca Gigi Becali e mai putin erudit decat Andrei Plesu ambii pot sa se spovedeasca si sa se impartaseasca. Daca Andreea Marin este frumoasa si Maria Gheorgovici e urata, in fata lui Dumnezeu consteaza ce fapte bune au facut aceste doua femei.

Nu putem ironiza pe unul si exclude pe altul pentru ca Dumnezeu nu exclude pe nimeni de la Sine, daca fiecare se intoarce prin pocainta si fapte bune spre Dumnezeu si face voia Lui. La Judecata lui Dumnezeu vom merge cu totii si nimeni nu va fi facut mai mare si mai sfant decat este.

Sper ca articolul nostru sa nu fi fost prea lung. Un confrate de blog si-a exprimat indignarea ca facem articole prea lungi. Daca vi se pare prea lung, cititi si dv. cate fraze sau cuvinte vreti. Nu e obligatoriu sa cititi tot. Insa e bine sa intelegi esentialul.

Pr. Drd.  Dorin Octavian Picioruş