Vorbe de cana folosita

Imi consumi prea repede inteligenta,
treci repede peste cuvintele mele
si cauti insecte, goluri, prapastii…
Cine te-a pus inspector peste ganduri sau peste sentimente?
De ce ma inspectezi, asa, toata ziua,
cu nasul tau adulmecand prozaic peste o cana de cuvinte,
de lapte,
de apa?

Pe semne ca nu ai o cana cu cuvinte si tu
sau de zambet.

Cand imi omori linistea simt, ca oricat de cana de apa as fi, oricat de mult mai folosi,
tot am demnitatea mea de cana folosita.

Vad, imi halucinez in minte degetele tale care ma folosesc,
gandurile tale care se dilata in fata mea si vor sa ma sugrume…

Cand visele tale te trec fiorii,
cand inima ta te trece gandul,
cand tot ce trece… trece,
iti amintesti ca ai fost un consumator egoist de apa,
ca ai baut ca un nesatul viata ta de apa
si nu ai dat niciun strop de cana de apa altora.

Tu esti un consumator sau un consumat de curiozitate?
Tu esti un calau sau o victima?

Se presupune ca o cana,
ca orice obiect,
perisabil,
ageamiu… nu stie pana unde duce nelinistea ta de cautator, de cutezant…

Sa presupunem ca acea cana te cunoaste, te stie.
Cum reactionezi fata de ea?!
Te trec fiorii, o mangai pe obraz,
o intrebi de vorba sau, ca un bezmetic, te napustesti asupra ei si o …strivesti.

Cine te mai face vreodata cana?!
De ce esti cana, cititorule, si niciodata nu te transformi in imbratisare,
in coloana sarutului,
in cruce de stejar, de piatra, de aur?

Cine te face sa fii un uliu, o cana, o marfa, cititorule?!
De cine te doare pe tine cand nu te doare?!
De cin’ ma doare pe mine cand te doare pe tine?!

O cana este intotdeauna un obiect pentru cel care o foloseste in graba
si e un prieten mut pentru cel care contempla lumea.

E un prieten mut
care sopteste celui care vede lumea.

E un prieten care vorbeste.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.