Zi: 13 februarie 2007

A citi la viitor

Leave a comment

ceai-informatic.jpg

Paradigma culturii personale a viitorului cred ca va fi aceea a standardului personal. Fiecare va avea o cultura personala formata dupa criteri proprii in mod majoritar, dupa interese proprii, dupa inclinatii proprii. Vom avea din ce in ce mai putine carti in comun, in comparatie cu cartile pe care nu le vom stii la nivel majoritar.

Presupun ca viitorul ne va transforma in oameni cu biblioteci virtuale imense, unde fiecare isi va lua ce ii place si ce ii convine si informatia nu va mai fi o problema inchisa in biblioteci cu lacate. Sper. Vreau sa cred ca asa va fi.

Insa, pe de alta parte, trebuie sa ne invatam cu o mentalitate de oameni care intelegem ca istoria cartii nu poate fi parcursa integral si ca trebuie sa avem in fata cartilor nu sentimentul ca ne cocoseaza vastitatea lor ci sa le privim selectiv, sa le privim in folosul a cat ne fac sa fim si sa avem o anume orientare realista a vietii.

Capacitatea de selectie si de adancire a unor probleme anume care ne framanta ne va face sa fructificam imensa informatie, o parte din imensa informatie de care dispunem. Fuga dupa carti, sper, se va transforma in atentia la selectarea cartilor, fara ca asta sa insemne ca cele pe care nu le pretuim noi trebuie sa le anulam, sa le desfiintam.

Intotdeauna povatuiesc pe cei care imi cer parerea in domeniul cititului si a modului cum trebuie sa privim informatia sa nu se teama de carti, de oricare carte ar fi vorba. Cititul mult educa. Cititul mult te invata sa vorbesti cu tine, sa te problematizezi, sa te clarifici. Iar cartea, oricat de demonica, eretica, nastrusnica, hulitoare sau pornografica ar fi te face sa tragi o concluzie, concluzii duhovnicesti despre modul, starea sufleteasca, scopul, animozitatile si placerile celui care a scris-o, daca citesti ca sa te luminezi asupra patimilor omului si nu sa te imbibi de ele.

Personal citesc carti dupa cum privesc oamenii. Citesc cartile contemplandu-le, mirosindu-le seva, respirandu-le. E adevarat multe mi se par foarte gretoase. Unele nu le mai pot suporta pe cand altele ma cutremura prin frumusetea si sfintenia lor. Cartile sunt ca oamenii care le-au scris. Poarta amprenta lor.

Tot ceea ce noi scriem in plan virtual, pe net, reprezinta literatura, o amprenta a vietii noastre. Si cei care au o anume configuratie interioara vor cauta sa citeasca intotdeauna ceea ce li se potriveste. Ne abonam la cei care ne plac si ii savuram zilnic, de oricate ori putem sa ajungem la scrierile lor.

Vom avea in continuare carti in foaie, ne vor placea cartile de colectie dar vom avea din ce in ce mai multe carti virtuale. Probabil scoala viitorului va include lectii si prelegeri online in paralel cu cele tete a tete. Nadajduiesc la o democratizare cat mai mare a informatiei pe masura ce asistam la o profesionalizare mult mai mare a celor care gireaza informatia ce se include in sistemul conexiunii mondiale a internetului sau in oricare alt sistem ce se va impune la un moment dat.

Cu siguranta ca vom citi tot la fel de mult si pe viitor. Dar vom citi lucruri din ce in ce mai diverse, disparate, pentru ca avem si vom avea o informatie din ce in ce mai specializata, mult mai punctuala.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.

Ochii lui Dumnezeu în Psalmi

One comment

ochiul-cerului.jpg

„Domnul este in Biserica cea Sfanta a Lui, Domnul in cer are scaunul Sau. Ochii Lui spre sarac privesc, genele Lui cerceteaza pe fiii oamenilor”. (Ps. 10, 4). Ca si cum Dumnezeu ar privi printre gene, ca si cum S-ar face ca nu vede, dar El „cerceteaza pe cel drept si pe cel necredincios” (Ps. 10, 5). Dumnezeu e plin de blandete si indelung rabda si Se face ca nu vede pacatele noastre, asteptand pocainta noastra.

Domnul e in cer si Domnul e in Biserica, dar El ne vede pe noi pretutindeni. Nu avem unde sa ne ascundem de ochii Lui. Genele Lui sunt ca niste raze care ne ajung pe fiecare in parte si toate lucrurile pe care noi le facem sunt vazute de El, chiar daca noi credem ca pe unele le facem in ascuns si nestiuti de nimeni. Stam sub genele Lui si in lumina ochilor Lui in toata vremea si nu exista umbra a pacatului care sa ne poata ascunda de vederea Lui.

Ni se spune ca „Ochii Lui spre sarac privesc” (Ps. 10, 4) si „Ochii Domnului spre cei drepti” (Ps. 33, 14), „spre cei ce se tem de Dansul” (Ps. 32, 18), ca sa rasplateasca pe cel smerit si pe cel drept si pe cel cu frica de Dumnezeu, si iarasi ca „Ochii Lui spre neamuri privesc” (Ps. 65, 6). Dumnezeu priveste pe fiecare in parte, dar si toate neamurile. Domnul priveste pe cei ce nadajduiesc in El, ca sa-i ajute pe ei. Privirea Domnului nu se intrerupe niciodata, Dumnezeu nu priveste nicio clipa in alta parte, nu ne lasa nevazuti, iar cei Drepti isi afla in aceasta nadejdea lor, bucuria lor necurmata, faptul ca Dumnezeu ii vede intotdeauna si ca nu ii va lasa fara sprijin si fara mila Sa.

Dar Duhul Sfant prin gura Sfantului Proroc David ne spune ca Dumnezeu nu priveste numai spre cei Sfinti, ci si spre cei pacatosi, ca sa-i avertizeze si sa-i smereasca si sa-i pedepseasca vremelnic si vesnic, daca nu se intorc de la rautate. „Din cer a privit Domnul, vazut-a pe toti fiii oamenilor. Din locasul Sau cel gata, privit-a spre toti cei ce locuiesc pamantul. Cel ce a zidit indeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor.” (Ps. 32, 13-15) „Ochii Domnului spre cei drepti si urechile Lui spre rugaciunea lor. Iar fata Domnului spre cei ce fac rele, ca sa piara de pe pamant pomenirea lor.” (Ps. 33, 14-15) Fata Domnului priveste atat pe cel drept („Ca drept este Domnul si dreptatea a iubit si fata Lui spre cel drept priveste.” – Ps. 10, 7), cat si pe cel pacatos, fiind unuia spre bucurie vesnica si altuia spre pierzare vesnica.

Ni se spune mereu ca Dumnezeu Se uita la noi din cer, din Biserica Sa, din „locasul Sau cel gata”, ca sa ni se descopere ca Dumnezeu este intru Sfintii Lui si ca priveste pe pamant ca sa rasplateasca prin acelasi Rai al Sfintilor si celor ce se pregatesc in prezent pentru el si ca sa-i alunge din el pe cei care nu cred in rasplatirea vesnica a faptelor lor sau nu tin seama de ea.

Cercetarea si privirea lui Dumnezeu neintrerupta asupra noastra ne face o nemasurata cinste, ca Dumnezeu Se uita la noi sa vada ceea ce facem, fara incetare. Ele sunt o bucurie pentru noi, cand nadajduim in Dumnezeu, pentru ca dumnezeiescul psalmist ne transmite ca El nu ne uita nici o secunda si ne vede chiar si cand noi dormim sau nu mai stim ce facem, in timp ce pentru cei ce nu vor sa asculte de Dumnezeu este o cutremurare plina de frica vinovata, faptul ca Dumnezeu ii priveste.

Ochii lui Dumnezeu indreptati asupra noastra in mod neobosit sunt o dovada a Atotputerniciei Sale, dar si a iubirii nesfarsite cu care ne priveste Dumnezeu in fiecare clipa a vietii si ne ajuta pasii in aceasta existenta.