De ziua indragostitilor si de ziua discursului prezidential

de-dragoste-in-multe-feluri.jpg

De ziua indragostitilor am vazut pe un site vecin cum cadeau inimi rosii din…cer, presupun, si cum, daca nu ai o valentina, poti sa te indragostesti de ea. In plina dragoste, vom avea un presedinte al Romaniei care va fi huiduit?, va fi incisiv?, fa fi calm?, va fi umil?…sau ne va speria din nou cu cine stie ce replica?

Insa pana la orele 17, cand vom da nas in nas cu realitatea parlamentara, ne vom trai dragostea cum vom putea, nu?, sau ne vom agata de dragostea pierduta pe undeva, prin cotloanele inimii. Interesant e ca majoritatea se raliaza imediat la o zi anume unde sa se consume… in dragoste.

Nu, nu incerc sa banalizez bucuria oamenilor! Daca iubim pe cineva, astazi si toata viata ii vom arata dragostea noastra. Numai ca nu poti sa fii de acord cu campania pentru dragoste sau cu heirupismul in dragoste, in care fiecare cuplu vrea sa dovedeasca altor cupluri ca dragostea e numai picanterie.

In traditia recenta a zilei indragostitilor ceea ce enerveaza este idealismul ei precar, efeminarea si caricaturizarea adancimii sentimentelor pentru cineva iar in al doilea rand privatizarea si comercializarea excesiva a ideii de dragoste.

Dragostea idealizata e numai saruturi si sex, fara responsabilitatile care decurg de aici. Indragostirea si sexul cu cine se nimereste nu ramane fara urmari dureroase in fiinta celor in cauza si ea afecteaza si familiile lor, prietenii, cunoscutii. Daca ziua indragostitilor ar insemna doar declaratii de dragoste si confidente, cunoastere de sine, plimbari, versuri, declaratii de dragoste, as prefera ca in fiecare saptamana sa fie o zi a indragostitilor unde tinerii sau mai putin tinerii sa isi manifeste sentimentele si sa se gandeasca serios la drgostea lor, la finalitatea dragostei lor.

Insa ziua indragostitilor, tare ma tem, ca e perceputa mai degraba ca ziua orgiilor sexuale, a sexului platit, a violului daca nu ai pe nimeni sau a libertinajului de joasa speta. Dragostea nu mai implineste, nu se transforma in familie, nu aduce copii sau nu vizeaza sporirea interioara ci se transforma doar in pofta, in coit, in, vorba cantecului, una mica fara lovele.

Dragostea nu inseamna sex, nu duce neaparat la sex, ci inseamna mai intai de toate cunoastere a celuilalt, incredere in el, certitudine, sprijin, implinire interioara, bucurie, pretuire a celuilalt. Nu cred ca te simti demn terfelindu-ti trupul si dufletul. O faci din diverse motive: ai nevoie de bani, vrei sa parvii, vrei sa iti pastrezi jobul sau vrei bani rapizi…insa nu cred ca te poti simti implinit injosindu-te.

Dragostea reala, autentica, profunda tine toata viata si toata vesnicia. E o dragoste care are foame de celalalt, pentru ca are bucurie de el, pentru ca vede in celalalt o bucurie de la Dumnezeu in viata lui. Insa cand dragostea e considerata o stare de spirit care scoate pe gura numai cuvinte libidinoase si ofera cadouri ca sa ajunga mai repede cu tine in pat, dragostea aceasta se numeste patima desfranarii si nu o virtute.

Observ de multe ori cum tineri, tinere, se rusineaza sa se inchine, sa stea in genunchi, sa se roage in Biserica, considerand asta o injosire a lor, dar nu considera o injosire si perversiunile sexuale, dezumanizarea profunda a avortului, a betiei, a drogurilor, a epuizarii pe cine stie ce sporturi extreme sau aventuri riscante. Cand ceva te injoseste te injoseste real, te face sa fii si sa te simti degradat, sa te simti rau, apasat sufleteste.

Sufletul nostru, care se dezmeticeste putin din minciuna simturilor, intelege ca toate abuzurile fata de sanatatea noastra ne costa, ne vor costa. Cei care au avut o viata depravata de foarte tineri, pe la 30-40 de ani se simt deja batrani, prea batrani, indispusi, rusinati de ceea ce sunt. Si nu pentru ca ar dori sa se simt asa, ci pentru ca epuizarea de prea de tineri, din prima sau a doua adolescenta sau in prima maturitate, i-a costat mult.

Privatizarea dragostei, manifestata ca egoism de cuplu heterosexual sau transferata in cupluri gay este exploatata serios de comerciantii care vor sa vanda simboluri ale dragostei. De la inimi de plus, la cine romantice, de la sprayuri si parfumuri la vinuri scumpe si nopi la hotel, toate vor sa te scoata din realitate, sa te catapulteze intr-un miraj ambiguu si sa te faca sa crezi ca dragostea nu poate exista decat in spatii artificiale, intretinute si nu in locurile comune, alaturi de parinti, frati, copii, rude, prieteni.

Insa dragostea nu are nevoie de spatii si cadouri in primul rand ci de inima, de incredere, de experienta comunicationala, de maturitate. Un cuplu care stie sa vorbeasca, sa discute, sa isi spuna totul nu are nevoie de daruri, de flori, de inimioare. Cadourile nu trebuie sa inlocuie comunicarea si realismul dragostei ci ele sunt inca un fel de a sublinia frumusetea interioara a cuplului.

Daca cumparam modele de dragoste sau retete de dragoste e semn ca nu am ajuns inca la dragostea reala. Dragostea reala, binecuvantata de Dumnezeu, care duce la casatorie sau este o admiratie uluitoare pentru cineva stie ce sa spuna, cum sa se comporte, ce sa daruie ca sa se exprime. Si nu va da cadouri in serie celui/celei pe care o iubeste, ci dragostea da intotdeauna cadouri unice, cadouri simple si prin asta esentiale, cadouri care nu pot fi decredibilizate de vorbe, pentru ca prin ele insele aceste cadouri sunt semne ale unei mari constiinte si mari increderi.

Ca sa schimbam registrul, presedintele Basescu este pentru o parte a populatiei un om providential , pe cand pentru o alta parte este un infractor de duzina. Cadourile pe care i le-ar face o grupare sau cealalta sunt diferite. Si cadourile dumnealui sunt surprize pentru noi, dupa cum domnul Vadim a spus ca ii va face din nou surprize, probabil tot la fel de dementiale ca si primele.

Doamna Macovei a fost si dansa surprinsa de surpriza de ieri, de la votul din senat, dupa cum si noi am fost surprinsi ca aliatii contra ministrului Macovei erau atat de bucurosi aseara. Era un entuziasm al revansei care mirosea urat si copilaresc. Citind actul PSD-ului de propunere de demitere a presedintelui si ascultand-o pe doamna Macovei ieri, am avut impresia ca PSD-ul a dat un act foarte detaliat si bine justificat din punct de vedere juridic, dar si ca doamna Macovei a raspuns punctual la intrebari. Atat ce s-a spus impotriva ei parea credibil, cat si apararea dansei. Numai specialistii in Drept pot decide cum si cat a gresit, pentru ca disputa de ieri a depasit sfera cetateanului de rand.

Poate ca si actul PSD are hibele lui, dar si acesta depaseste cugetarea nespecialista a poporului. Sunt surprize, cu alte cuvinte, pe care le inteleg numai unii si care trebuie sa ni se decodifice intelesul lor. Alte surprize sunt
dezamagitoare inainte ca ele sa se consume.

Intre dragoste si politica, asteptam sa vedem cata dragoste pentru noi va fi in politica presedintelui Basescu si cata acalmie sau bulversare va produce si declaratia de astazi. Dam prea mult credit lucrurilor perisabile in detrimentul celor statornice? Cautam prea multa dragoste si prea mult adevar peste tot? Nu cred. Noi asteptam sa se faca mult mai respirabila viata noastra politica si sociala, mult mai ferma, mai deschisa, mai eleganta, pentru ca sa avem sentimente mult mai pozitive.

Nu degeaba zicea domnul Mircea Badea aseara, ca dragostea e un sentiment slab intre noi, ci ura, razbunarea sunt sentimente solide, devoratoare. Pentru ca dragostea reala, fiind putina si discreta, se impartaseste cu eleganta, pe cand ura, resentimentele, badarania se tipa de la parlament si pana la usa cortului.

De aceea asteptam bucurii de la clasa conducatoare, bucurii de la noi, pentru ca si cei care vin dupa noi au nevoie sa vada ce bucurii stim sa facem. Daca o dam la nesfarsit cu dezamagirea, cu iubirea fara fond, cu faptul ca la noi nu e nimic bun, ce vor invata de la noi, in afara de resentimente si nihilism, copiii nostri? Nu avem dreptul sa viciem la nesfarsit sentimentele si pamantul, bogatiile vii de langa noi. Daca ne pastram si le pastram cat se poate mai bine, vom avea ce darui altora.

Si cred ca cel mai mare dar dat celor iubiti si urmasilor, este dreapta credinta, numele bun, un mediu ambiant unde poti sa respiri, cultura, munca, simtul recunostintei si al prieteniei, dovezile multiple ca am stiut sa invatam trecand prin viata si sa fim profunzi si frumosi la suflet.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *