Harul iertării

N-am știut niciodată cum se petrec astfel de fapte, ca spre exemplu să te trezești dimineața în minte, ca astăzi, cu melodia și cuvintele de la: ”Ușile pocăinței, deschide-mi mie”… Fără încetare acest tropar mi-a cântat în minte începând de dimineață și m-a însoțit toată ziua. Faptul acesta m-a făcut să mă gândesc la aceea, că iertarea, ca și pocăința, nu este un automatism sau ceva pe care îl putem face în noi sau pentru noi.

Noi avem o nevoie ardentă de a ierta pe cineva și nu găsim pe altcineva să iertăm decât pe noi înșine. Părintele Thomas Hopko spunea, că cel mai bun lucru pe care îl putem face este acela de ”a vrea să ne iertăm pe noi înșine”.

Pentru că pocăința este un firesc al vieții noastre. Noi suntem chemați la pocăință, la una din inimă, la o ”schimbare a minții”, a ceea ce grecul numește nus/ minte, deși pocăința este ceva peste puterea noastră de a ierta. Pentru că acestea sunt cu desăvârșire minuni în viața noastră, lucrări ale harului.

Îmi aduc aminte de o întâmplare cu un tânăr care a vrut să intre în una din Mănăstirile Sfântului Munte Athos pentru a se face monah. În loc să i se deschidă ușa, a fost pus să stea în fața ușilor încuiate. El a rămas și a dormit în fața ușilor până când acestea i s-au deschis.

Așa simt că trebuie să ne pregătim noi pentru această călătorie a postului. ”Ușile pocăinței, deschide-mi mie”… este gândul care trebuie să ne stăpânească și ceea ce putem să facem mai bine este să nu ne împotrivim (lucrurilor care se petrec cu noi și care se cer de la noi) și să așteptăm. Lucrarea noastră în timpul slujbelor postului este acela de a nu ne împotrivi lor. Trebuie să ne punem în fața ușilor pocăinței, până când Dumnezeu ni le va deschide nouă.

Și eu cred cu cea mai mare tărie că El va primi pocăința noastră iar dacă noi ne vom ierta, dacă vom avea puterea să ne iertăm pe noi înșine și El ne va ierta. Căci ambele lucruri sunt cele care marchează, care eșalonează călătoria unirii noastre cu El. Iar dacă nu întotdeauna se dobândește ușor ceea ce noi vrem ( ca să se facă foarte repede), atunci trebuie să rămânem în așteptare, să ciocănim în continuare, să căutăm, să cerem mereu ( lui Dumnezeu iertarea noastră) și cu siguranță că vom primi ceea ce am dorit din toată inima.

Traducerea și adaptarea textului din lb. engl. de

Pr. Drd. Picioruș Dorin Octavian.

Cf. Father Stephen, The Grace of Forgiveness, din locația de aici.