Entre la théologie et l'appréhension

 flourish.gif

C’est une idée très connue, mais une idée fausse, qu’en théologie on peut appréhendez Dieu comme Il est, sans une relation pleine de grace avec Lui. Beaucoup de théologiens croient infiniment en leur esprit et en leurs raison, et ils croient que Dieu est un objet pour la réflexion mais pas une Déité en trois Personnes, avec qui nous sommes dans un dialogue intime.

Pour cette raison, ces théologiens militent pour une appréhension idéologique de la réalité de Dieu et pas pour une dimension intime de l’amour avec Dieu. Mais dans notre service de l’Eglise, nous sommes en relation très profonde avec Dieu, très intime avec Lui et nous n’avons pas une relation éloignée avec notre Dieu. Entre les théologiens d’universitaire et les théologiens spirituels, il existe un abîme, parce que les premiers croient dans la raison humaine plus que dans l’intimité et les secondes mettent un accent emphatique sur l’expérience, sur une expérience mystique de la grace de Dieu et sur la vue de Dieu.

C’est la pomme de la discorde dans l’Eglise Orthodoxe! Puisque nous avons une théologie universitaire en contradiction, dans beaucoup de problèmes, avec notre culte, avec nos prières, avec notre sensibilité. Dans les livres de notre service il y a une théologie profonde qui n’est pas très bien étudiée et notre sensibilité intérieure est tout d’abord maltraitée par une mentalité post-modern, une mentalité des séparations, des compromis.

De sorte qu’il soit très difficile qu’un prêtre parle de la vérité de la théologie, au sujet de niveau mystique de notre vie, parce que ce niveau est compromis dans notre monde contemporain par beaucoup de subterfuges philosophiques et par d’autres formes de religion, des religions orientales. Dans l’Eglise Orthodoxe de Roumanie le plus grand problème est le travail de la grace en nous même, l’appréhension de cette réalité. Il est très difficile que beaucoup de chrétiens orthodoxes comprennent le fait que la grace est une réalité intérieure de la vie de Dieu et de la plus grande pitié de Dieu pour nous.

Sans cette réalité, sans la grace de Dieu, nous ne sommes rien, parce que dans notre Baptême nous sommes devenus des chrétiens. Et nous éprouvons d’une manière ascétique cette grace de Dieu, dans toutes les prières, dans les Sacrements et nous vivons de la grace. Sans grace de Dieu et sans la Trinité l’Eglise Orthodoxe n’a pas un fondament, parce que la terre de l’Eglise est Dieu en Trinité et notre Dieu est Dieu vivant et Sa vie est l’éclat éternel de Son éloge.

Quand nous disons que nous connaissons Dieu, nous disons que nous communiquons avec Lui, que nous sommes dans Sa gloire, dans Sa grace et par ceci nous sommes vivants. Notre vie est la vie éternelle de Dieu, de celui nous sommes vivants et nous existons. La vérité de la théologie est une expérience directe de la grace de Dieu et le théologien est un scombre de l’éloge de Dieu. Que qui voit Dieu sait comment Dieu est et ce qui est la vraie vie orthodoxe, la vie complètement de la sainteté que Dieu veut.

La théologie comme expérience de réalité de Dieu est la vraie appréhension et la vraie dimension intérieure de la vie orthodoxe. Si nous acceptions cette réalité, alors nous avons une vie d’humilité, parce que Dieu n’est pas une réalité qui peut être comprie complètement et nous sommes limités, parce que nous ne sommes pas Dieu mais des créatures. La théologie comme expérience de la grace est une théologie normale, parce que nous sommes les humains normaux, que nous vivons dans la grace.

La séparation entre le corps et l’âme, entre l’esprit et le coeur, entre créé et non-créé n’existe pas pour une expérience mystique et elle n’existe pas du tout. Quand nous éprouverons la grace non-créé dans notre Eglise Orthodoxe et nous la sentirons dans notre corps, nous saurons la profondeur de la vie orthodoxe, parce que nous aurons cette vie comme notre trésor.

text ecrit par le Père Dorin Octavian Picioruș

et traduction par Gianina Maria Cristina Picioruș

Between Theology and Apprehension

silence-and-furious-waters.jpg

It is a very known idea, and a false idea, that in Theology you can apprehend God like He is, without a graceful relation with Him. Many theologians believe very much in their mind and in their rational possibilities, and they believe that God is an object for reflection but less a Deity in three Persons, with Whom we are in intimate dialogue.

For this reason, this theologians militate for an ideological apprehension of the reality of God and not for an intimate dimension of love with God. But in our service of Church, we are in very deeply relation with God, very intimate with Him and we do not have a distant relation with our God. Between academic theologians and spiritual theologians it exists an abyss, because the firsts believe in human reason more than in intimacy and the seconds put a emphatic accent on experience, on mystic experience of the grace of God and on the sight of God.

This is the apple of discord in the Orthodox Church! Because we have an academic theology in contradiction in many problems with our cult, with our prayers, with our sensibility. In the books of our service it is a profound theology that is not very well studied and our inner sensibility is very much abused by a postmodern mentality, a mentality of separations, of compromises.

So that it is very hard for a priest to talk about the truth of Theology, about mystic level of our life, because this level is compromised in our contemporary world by many philosophical subterfuges and by other forms of religion, oriental religions. In the Orthodox Church from Romania the biggest problem is the work of grace in our being, the apprehension of this reality. It is very hard for many orthodox Christians to understand the fact that the grace is an inner reality from the life of God and the greatest mercy of God for us.

Without this reality, without the grace of God we are nothing, because in our Baptism we became Christians. And in ascetic way we experience this grace of God and in all prayers, in Sacraments and we live from grace. Without the grace of God and without Triune God the Orthodox Church has not a foundation, because the ground of the Church is Triune God and our God is a God alive and His life is eternal brightness of His praise.

When we say that we know God, we say that we communicate with Him, that we are in His glory, in His grace and by this we are alive. Our life is eternal life of God, from that we are alive and we exist. The truth of Theology is a direct experience of the grace of God and the Theologian is a seer of the praise of God. That who sees God knows how is God and what is the real orthodox life, life full of sanctity that God wants.

Theology as experience of reality of God is the real apprehension and the real inner dimension of orthodox life. If we accepted this reality we have a life full of humility, because God is not a reality that can be understand completely and we are limited, because we are not God but creatures. Theology as experience of the uncreated grace is a normal theology, because we are normal humans, that we live in grace.

Separation between body and soul, between mind and heart, between created and uncreated does not exist for a mystic experience and does not exist at all. When we shall experience the uncreated grace in our Orthodox Church and we shall feel it in our body, we shall know the depth of orthodox life, because we shall have this life like our treasure.

Father Dorin Octavian Picioruș

Jurnalul de la ora 5 ( adevăratele știri ale României )

iesiti-din-barlog-la-lumina.jpg

Bună ziua domnilor și doamnelor,

sunt Mădălina Ochișor și vă prezint știrile de la această oră. Începem cu activitatea internă.

Președintele Băsescu a mai zis și astăzi, la ora 12 p.m., o glumă în direct. Nimeni însă nu s-a prins de ea. A urmat o a doua glumă. Iarăși nimeni. Numai domnul Vadim Tudor, într-o engleză românească, get-beget, i-a dat replica și i-a spus: It is not funny, Mr. president! Don’t tell me about Romania… Domnii Văcăroiu, Patriciu și Gică Hagi însă nu au fost de acord cu gluma în direct.

Vaca Stela, de 15 tone, a proprietarului Marin Golanu din satul Pângărații de Deal, este o vacă trăznet. În afară de faptul că are trei ugere și fată câte 5 viței pe an, știe de la doi ani tabla înmulțirii cu 5. Nu mă întrebați de ce tocmai cu 5. Proprietarul ei, nea Marin, ne-a declarat în exclusivitate: Cred că a vrut să fie mai hoață decât celelalte vaci… No comment!

A fost prins în sfârșit agresorul-violator Vintilă Horea din Sprâncenata de Mureș, care în data de 15 septembrie 2004, a violat prin efracție o fată care se întorcea de la discotecă. După violul mârșav, a urmat o beție năucă până mai ieri, când, după ce s-a trezit a mărturisit tot în fața oraganelor de poliție de pe raza comunei respective. Deși nu își mai știe mințile și nici cum se numește, el a mărturisit printre lacrimi, că a necinstit pe zisa Maria Topor, de 18 ani, care făcea fițe la el, dar că e gata să o ia de soție ca să scape de pușcărie. Acum, stăm de vorbă cu domnișoara/ doamna Maria Topor și o întrebăm:
-Cum vă simțiti după atâta timp?…Credeți că s-a făcut dreptate în acest caz?
-Da, s-a făcut…Însă eu am rămas gravidă în urma acelui …și copilul are deja 3 anișori…
( pentru că operatorului i-a căzut camera din mână, finalul interviului nu poate fi redat pe post).

Un bărbat din Ursa Mare, județul Galați, a dat cu toporul în cap propriului tată pentru că nu avea bani de țigări.
-Vă pare rău pentru fapta pe care ați comis-o?
-Îmi pare, dar acum e la pomană, că îi facem de trei zile. După ce m-oi dezmeticii puțin, o să plâng și eu ca tot omul.

O știre de ultimă oră: Gara de Nord din capitală va fi deraiată puțin mai încolo pentru o nouă reorientare a străzilor. Ea va fi mutată cu vreo 2 Km sud-est decât amplasamentul actual.
-Credeți că e oportun să se mute gara cu vreo 2 Km mai încolo?
-Eu știu doamnaă ce să vă zic?! Noi ne învățasem cu gara aici, unde e acum…Dar dacă e să o mute ăștia, vom merge acolo unde o să o pună la loc, nu?!…
Oamenii au dreptate să se întrebe, dacă și gările pleacă de la locul lor peste noapte.

Un incendiu de proporții s-a petrecut aseară pe strada Berzei din București. Inima unui îndrăgostit a luat foc atât de tare încât nu a putut fi stinsă decât cu furtunul de apă rece. Tânărul de numai 10 ani s-a îndrăgostit lulea de colega lui de clasă și a început să îi cânte sub balcon la 12 noaptea. Tatăl fetei, năucit și indignat până peste poate de dragostea tânărului, de parcă uitase că a fost și el odată tânăr, dacă a vâzut că tânărul nu se lasă de cântat, a pus furtunul de apă rece pe acesta, fapt pentru care a luat-o la fugă. De…și dragostea este năucită de intemperii.

O doamnă de pe strada Lujerului a cumpărat cu kilogram de pește din Piața Obor și tare i-a fost mirarea când a ajuns acasă, să vadă că unul dintre pești… cânta o doină de jale. Femeia a înregistrat acest neobișnuit eveniment pe cameră video însă spune că e prea prețios acest clip ca să îl facă public. Numai atâta ne-a mai declarat prin telefon, că peștele cu pricina, după ce și-a cântat cântecul a murit pe loc.

Și acum: știri externe.

În statul Texas din America de Nord s-a născut un pui de barză neagră care, de vreo câteva luni, a învâțat pe de rost imnul Americii și îl zice în la minor armonic. Propietara păsării, o negresă blondă, spune că nu se va despărți deloc de această făptură incredibilă, de această barză neagră cântătoare și crede că ea îi va aduce noroc. Deja a primit rolul principal într-un spot publicitar pentru un Fast food.

Președintele Americii este un om foarte credincios, chiar dacă a omorât mii de tineri defavorizați de soartă, care s-au înrolat în armată. Deviza sa este: Mai bine să nu fim iubiți de nimeni și să conducem toată lumea, decât să ne iubească toți și să fim unii dintre mulți. După niște declarații recente, președintele Bush jr. și-a propus să mai facă câteva trăznăi până la terminarea celui de al doilea mandat prezidențial.

Serviciul de contraspionaj rusesc s-a lovit de un asteroid în timp ce călătorea între Marte și Jupiter. După informațiile de la NASA se pare că asteroidul era de fapt un submarin acvatic american, care se întorcea de pe Pluto și a vrut cu tot dinadinsul să se lovească de naveta rusească. În acest acroșeu de zile mari și-au pierdut viața cele mai mari minți ale Americii și ale Rusiei. Însă mai există minți și de rezervă, ne-a declarat același purtător de cuvânt de la NASA. Din partea Rusiei nu s-a auzit niciun zvon.

O vrăjitoare din Congo a dat pe net un mic filmuleț în care preciza că vom fi atacți de lunatieni, de oamenii din lună, după ce am fost atacați de cei de pe Marte.
-Ce credeți doamna psiholog Aurora Liiceanu despre starea de spirit pe care o vor avea românii când lunatienii vor pătrunde la noi în oraș?
-Eu consider că nu trebuie să ne facem probleme. Psihicul românilor este extrem de scăzut și dacă vor veni lunatienii nici nu ne vom da seama că au venit. Va fi un neprevăzut evident.
-Vă mulțumim pentru precizări.
-Și eu vă mulțumesc.

Și ne întoarcem iarăși la oile noastre, cum zice românul, pentru rubrica meteo.
În această noapte se va petrece un fenomen misterios, prea rar din păcate, care va consta într-o ploaie cu bani. Vor cădea averse de scurtă durată, din păcate, pe alocuri, și banii vor curge din nori ca bombele peste Serbia. Temperatura va fi între plus/ minus 10 grade, pentru ca acolo unde vor cădea banii din nori să îi putem strânge cu precauție.

Vă mulțesc pentru atenție și vă doresc o noapte cu cât mai multă baftă. Aveți grijă de voi!

……………………………….

După ce auzi debitate de-a valma adevăruri dureroase și banalități de duzină e și normal să nu mai ai apetență pentru adevăr și să nu mai vezi nimic profund în tot ce auzi. Pentru că știrile nu ne sunt și traduse și nici nu ne pun pe griji, le îngurgităm ca pe pufarine și nu au niciun rost. Când știrile vor ieși din starea de neutralitate parșivă pe care o au acum și vor fi o vorbire despre adevăr și despre consecințele evenimentelor semnalate, atunci vom resimți profund fiecare știre. Până atunci știrile ne vor obosi și mai mult și ne vor contamina de tot mai multă indiferență față de noi și de problemele grave ale lumii noastre.

Pr. Drd. Picioruș Dorin Octavian.

Vrăjmășia casnică a gândurilor noastre

Stăm de vorbă cu gândurile noastre și nu știm când stăm de vorbă, de fapt, cu demonii înșiși, crezând că gândim noi înșine și că ne sfătuim cu propria cugetare.

Încet-încet, începem să nu mai analizăm realitatea cu luciditate și atenție, ci să ascultăm de ceea ce ne vine prima dată în minte, fiind chiar bucuroși că gândim atât de repede. Devenim instinctivi și nu percepem deloc că luăm decizii sau judecăm oamenii în mare pripă, fără nicio reflecție profundă și serioasă și fără să ne confruntăm ideile și părerile pe care ni le-am format foarte repede în minte, cu ceea ce au să ne comunice confrații noștri despre ei înșiși.

Suntem absolut siguri că nu greșim în judecățile noastre, pentru că ne-am obișnuit prea mult să ascultăm tot ceea ce ne spun gândurile: suntem convinși sută-n mie că cineva greșește, că altcineva ne urăște, că unul e prea prost sau că altul nu e bun de nimic, că numai noi suntem buni și deștepți. Ne zidim imaginea de sine pe dărâmarea aproapelui, pe observarea defectelor lui morale și fizice și pe înălțarea noastră în mintea noastră, fără să ne gândim vreo clipă de unde ne vine această foame de instaurare de sine în gol, exclusiv în detrimentul fratelui, al celui de lângă noi.

Uităm sau nu vrem să ne zidim prin raportare la poruncile lui Dumnezeu, prin comparare cu asemănarea lui Dumnezeu, la care El ne-a poruncit să ajungem, și ne măsurăm în funcție de deficiențele oamenilor pe care îi întâlnim,, iar dacă ni se pare că observăm ceva care ne este superior la vreun frate sau părinte, îl invidiem și îl urâm imediat, aproape fără să ne mai gândim, pentru că ne-am obișnuit cu iubirea de sine care e vrăjmasă însă lui Dumnezeu și mântuirii noastre.

Astfel se nasc dușmăniile, animozitățile, idiosincraziile, de cele mai multe ori fără explicații prea logice și fără să cerem celor care ne devin, brusc sau mai puțin brusc, antipatici, să-și explice atitudinile care pare că nu ne plac sau nu ne convin, pentru ca să ne lămurim. Și facem aceasta tocmai pentru că suntem convinși că avem absolută dreptate, că părerile pe care ni le-am format prin ascultarea de gândurile noastre sunt drepte.

Însă chiar Mântuitorul ne-a avertizat că vrăjmașii cei mai mari ai omului sunt casnicii săi, adică gândurile pe care le primește în casa sufletului său fără să le cerceteze și să le pună în oglinda poruncilor evanghelice, pe care Sfinții Părinți ne învață cum să le ucidem cu rugăciunea lui Iisus.

Ascultând de gânduri, acestea devin din ce în ce mai rele și ne învață tot mai mult la ura și la defăimarea aproapelui, la desconsiderarea lui și la înălțarea de sine. Mulți oameni spun că ei nu sunt răi și că nu fac nici un rău, însă mândria este cea mai mare ură de oameni și cea mai cumplită ucidere a semenilor, din care rezultă și necredința și toate anomaliile păcatelor și ale unei judecăți strâmbe.

Începând cu literatura și cultura umanistă și romantică și până la filmele hollywood-iene din ziua de astăzi, s-a încercat, de către ideologia ateistă, să se acrediteze și să fie instaurată în om ideea că el este bun și dacă păcătuiește, și dacă e necredincios, curvar, homosexual, hoț sau chiar ucigaș. Eroul se întemeiază pe sine și pe puterea lui. Nu există remușcări, neliniști, zvârcoliri ale conștiinței, dureri interioare care să ateste că păcatul, de orice natură, odată intrat în suflet, nu te lasă neschimbat, te întunecată, te face să-ți pierzi liniștea, bucuria și seninătatea existenței.

Tinerii din filme care fac pentru prima dată sex, spre exemplu, se scoală a doua zi perfect identici cu ei înșiși cei de dinainte, glumesc, mănâncă, beau, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. La fel și când fură sau ucid. Însă filmele ne mint, ne mint mult și în același sens în care ne mint și gândurile noastre. Dacă suntem atenți la gândurile din noi înșine, știm să distingem și minciunile din filme și de la televizor. Dar dacă nu suntem atenți la gândurile noastre proprii, atunci avem televizorul în noi înșine și răul făcut de mașinărie aproape că nici nu mai contează, căci noi ne contaminăm direct de la demoni ”cu covârșire și cu sârguință”, cum se spune într-o rugăciune.

Drd. Picioruș Gianina Maria-Cristina