Vino și vezi!… Și n-ai să mai pleci dacă ești cinstit cu tine însuți

bucuria-noastra-adanca.jpg

Duminica Ortodoxiei este un ”Vino și vezi!” ( In. 1, 46) pentru fiecare. Daca ți se pare că ai o credință, daca ți se pare că nu ai nicio credință, dacă ești săturat de viața și viața de tine, dacă aștepți OZN-uri sau te închini la șerpi dansatori, în această zi Dumnezeu te îndeamnă să vii să vezi, să intri în Biserica Sa și să guști tu însuși din dulceața harului dumnezeiesc.

Citeam de curând comentariul părintelui profesor Stelian Tofană la episodul întâlnirii Domnului înviat cu cei doi ucenici care mergeau spre Emaus ( cf. Lc. 24, 13-32). Și acesta spune că cei doi ucenici au fost pregătiți prin cuvintele Lui, li s-a aprins inima de focul harului ascultându-L, dar L-au văzut pe Domnul, au înțeles că El este tocmai când S-au împărtășit cu El. Spune profesorul nostru: ”El S-a contopit cu pâinea euharistică pe care le-a oferit-o ucenicilor spre hrană, săvârșind astfel prima Liturghie euharistică după învierea Sa. Astfel, cei doi ucenici sunt primii care se împărtășesc cu trupul lui Hristos euharistic, Cel jertfit, mort, înviat și penetrat de energiile Duhului Sfânt. Așadar, cunoașterea și unirea deplină cu Hristos s-a realizat nu în cuvânt, ci în Hristos Cel euharistic” ( cf. Pr. Prof. Dr. Stelian Tofană, ”Cuvântul lui Dumnezeu într-o lume secularizată. Cauzele nerodirii acestuia”, în ”Ortodoxia” LVII ( 2006), nr. 3-4,. 24).

Cuvântul pregătește pentru împărtășire, pentru unirea cu Domnul. Cei care nu primesc cuvântul lui Dumnezeu nu au fost atinși interior de el. Cum ai putea să convingi pe cineva că tortul e dulce și e bun, dacă el nu a mâncat niciodată tort? Tot la fel, cum poți să convingi pe cineva că Hristos euharistic e împlinirea și desfătarea noastră cea mai mare și veșnică, dacă omul nu a gustat niciodată din Domnul ca să vadă cât de bun este El? Mulți se indignează când aud pe cineva că hulește, că spune aberații. Eu nu mă mir de asta. Mă mir cum mai poate să spună și lucruri bune, raționale, la câtă iraționalitate a patimilor este în fiecare dintre noi.

Și de aceea Dumnezeiescul Filip i-a spus Dumnezeiescului Natanel: Vino și vezi! ( In. 1, 46), pentru că credința este încredințare de ceea ce te împărtășești. În Biserică te întâlnești cu El și vezi cum strălucește slava Lui aici, unde toate gândurile omului sunt copleșite de minunile ce se petrec. Când vezi ceea ce este Dumnezeu, când simți cum este Dumnezeu, ce face Dumnezeu pentru tine, nu mai pleci, nu mai vrei să pleci.

Cei care nu percep nimic sfânt în Biserica lui Dumnezeu, în Biserica Ortodoxă, se pare că nu au avut privilegiul să vadă. Patimile lor le-au obturat vederea cu totul și nu au putut să fie apți, niciodată, să vadă cum e Domnul. Și când necredincioșii spun că nu cred în Dumnezeu, ei au dreptate, pentru că a crede înseamnă a te împărtăși, a fi cu Dumnezeu, a trăi în slava Lui.

Credința e vedere, este experiență, este o realitate palpabilă pentru sufletul nostru. Când crezi în Dumnezeu Îl cauți mereu, ca să fii și mai propriu Lui sau să fii și mai deplin cu El. Noi căutăm mereu să ne afundăm în simțirea slavei Lui și de aceea a veni și a vedea înseamnă mereu a veni pentru a vedea și mai mult.

Vine vara și vrei să pleci la mare, la munte…Vrei să vezi ce ai mai văzut, unde ai mai fost și anii trecuți pentru ca să vezi și mai bine. Ce? Munți, apă, vânt, relaxare, odihnă…Vrei să fie bine și mai bine. Vrei tot mai mult bine. Tocmai de aceea eu vin mereu la Biserică și la Domnul ca să Îl văd și mai bine, să Îl simt și mai bine, dar nu numai atât ci vreau să fie mereu cu mine. E o dragoste fără sațiu, cum spunea Emil Botta, un dor fără sațiu dorul meu pentru El.

Când ai un prieten vrei să îl vezi chiar și când e peste oceane și mări sau chiar dacă de el te desparte o veșnicie. Vrei să îl vezi. Vederea e cea care te concentrează asupra lui cu totul dar care îl focalizează și pe el în inima ta. Vrei să-l vezi și îl vezi. Dar vederea e fără sațiu. Ea te aprinde și mai mult. Dacă L-ai văzut pe El nu mai vrei să fii fără El. Dacă L-ai văzut, toate grandorile lumii au pălit în fața prezenței Lui deodată. Când L-ai văzut pe El nu ai niciun termen de comparație pentru că totul e fad, e prea puțin, e minor.

Duminica Ortodoxiei nu este victoria noastra, ci a lui Dumnezeu pentru noi. Praznicul de astăzi inseamnă biruința Întrupării Fiului lui Dumnezeu asupra iconoclasmului și biruința îndumnezeirii asupra extistenței căzute. Fiind restaurate Sfintele Icoane în Biserică, Dumnezeu a mărturisit pentru noi Întruparea Fiului Său și consecințele sale. Dacă Hristos S-a făcut om pentru noi și a îndumnezeit trupul și sufletul Său omenesc, atunci sfințenia tuturor e posibilă prin împărtășirea de El. Chipul iconizat al Domnului, al Prea Curatei Sale Maici, al Sfinților și Îngerilor vorbesc despre sfințenie, despre îndumnezeierea făpturii raționale a lui Dumnezeu.

Iar când noi vedem Icoane vedem cum arată frumusețea noastră adevărată. Vedem chipul lui Dumnezeu plin de mărirea slavei Sale. Vedem oameni plini de lumina cerească, vedem adevărații oameni ai lumii, pe ei, pe cei de care lumea nu este vrednică, cf. Evrei 11, 38. Bucuria noastră de astăzi este bucuria adevărului, a demnității noastre. Pentru că demnitatea noastră este aceea de chipuri ale lui Dumnezeu care suntem menite spre asemănarea cu El, spre îndumnezeirea noastră.

Noi cinstim astăzi Icoana în locul afișului, al tabloului și al posterului. Icoana îmi arată ce sunt menit să fiu eu. Ea mă îndeamnă să văd, să privesc departe și să nu dau cu nasul de pereți. Icoana mă face să străvăd ceea ce se află în cer, bucuria mea din cer. Dacă mă uit la poster, la reclamă, la afiș, la tablou văd ceva de aici. Dar dacă sunt cu inima pironită în dulceața bucuriei de El, atunci privesc prin icoana Lui pe El, pe Domnul meu și mă împărtășesc cu El, ca El să fie cu mine și eu, nevrednicul, cu Măritul Împărat al făpturii, și citesc cuvântul Lui, ca El să fie mereu cu mine și să mă adăp tot timpul și să mă satur dumnezeiește de frumusețea iubirii Sale.

Vino și vezi, prietene! Vino și vezi și nu ai să mai pleci, dacă vrei să fii frumos și bucuros o viață și o veșnicie! Vei avea multă bucurie dar și multă tristețe când vei găsi adevărul, pentru că el te va face liber de trecut, iar ca să te lepezi de trecut trebuie să te arați brav, cu inimă vitează. Vino și vezi, ca să rămâi fără glas! Vino și vezi, ca să mărturisești minunile lui Dumnezeu cu glas de bucurie! Vino și vezi cât de gol ești tu, prietene, vino să vezi cât de gol ești tu fără El și cât de fadă e concepția ta despre viață!

Pr. Drd. Picioruș Dorin Octavian.

2 comentarii la „Vino și vezi!… Și n-ai să mai pleci dacă ești cinstit cu tine însuți”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *