Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Omul: ființă împlinită numai în Dumnezeu

marea-involburata-a-sufletului-asteapta-pe-dumnezeu.jpg

„Adânc pe adânc cheamă” (Ps. 41, 9). Adâncul sufletului nostru cheamă adâncul iubirii lui Dumnezeu. Dumnezeul nostru a făcut sufletul ca pe un ocean, care nu se umple decât cu iubirea Lui. Un singur suflet, dacă ar câștiga toată lumea și dacă și-ar face prieteni toți oamenii, nu ar fi fericit din destul și tot ar fi neîndestulat, neîmplinit, tot s-ar simți gol.

Sufletului îi e dor de Dumnezeul lui, de Părintele său, căci „Mai mult decât zbuciumul neasemuit al mării, minunat este întru cele înalte, Domnul” (Ps. 92, 6) și sufletul tânjește după El, după cum spune Sfântul Siluan. „Adânc pe adânc cheamă”. Dumnezeu ne-a făcut un suflet adânc, atât de adânc, încât să încapă El înăuntru, adâncul iubirii Lui dumnezeiești. E un adânc necuprins și infinit, de negândit.

Și dacă omul pe pământ este o „făptură așa de minunată” (Ps. 138, 14), iar alergarea lui după împlinire se aseamănă cu zbuciumul neasemuit al mării”, totuși Dumnezeu este mai mult decât toată această neliniște căutătoare, pacea lui Dumnezeu și odihna Lui și întru El, sunt cu mult mai mult și cu mult mai frumoase decât orice neliniște. Dumnezeu este țărmul, limanul, liniștirea, odihna, pacea, împlinirea acestei mări foșnitoare care este sufletul, alinarea tuturor durerilor și a tuturor dorurilor omenești. Chiar și atunci când nu știe ce caută, când se lasă măcinat de patimi distrugătoare, sufletul îl caută pe Domnul și suferă pentru că nu Îl găsește.

Cât de frumos vorbește, în Sfânta Scriptură, Dumnezeu despre om! Cât de mult nu îl înjosește, ci îl laudă și îi dă îndrăzneală ca să creadă în El! Sfânta Scriptură e cartea nădejdii, a mărturiilor nenumărate ale iubirii lui Dumnezeu de oameni. Sfânta Scriptură e o carte a iubirii, numai că trebuie să învățăm să punem suișuri în inima noastră, ca să ne izbăvim din valea plângerii (Ps. 83, 6-7), urcându-ne la înălțimea înțelegerii și a iubirii de Dumnezeu.

Căutările omenești sfârșesc în Dumnezeu, ca niște valuri care se sparg de țărm: cei ce L-au căutat pe El se bucură că au găsit limanul veșnic al inimii lor, iar cei care nu-L doresc, nu își mai găsesc liniștea veșnic, pentru că altă liniște nu mai există.

Drd. Picioruș Gianina Maria-Cristina

Did you like this? Share it:

Previous

Barbarie postmodernă: fabrica de plastifiat cadavre

Next

Protest de apă de ploaie

1 Comment

  1. smaranda

    „Pot să fiu uitat, pentru că
    nu ţin la braţe, pot să-mi lipsească.

    Pot fi părăsit, pentru că
    nu-mi iubesc picioarele, pot merge
    şi cu aerul.

    Pot fi lăsat singur, pentru că
    sangele meu se varsă în mare
    oricum.

    E loc. Toate coastele s-au ridicat
    ca nişte bariere.

    E lumină destulă. Privirile mele
    nu văd decât o singură mască.

    Dar ea nu exista încă,
    aşa ca e loc, e loc, este.”

    (Nichita Stănescu – Edict)

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén