Ziua femeii: o zi a celor slabi sau o revanșă?

unde-sunt-sufletele-din-trupuri.jpg

Ca orice zi seculară specială, Ziua femeii seamănă frapant de bine cu Ziua copilului sau cu Ziua muncii. De Ziua muncii lumea nu muncește ci doar se distrează, foarte mulți pe baza muncii altora. De Ziua copilului se desenează pe asfalt, se mănâncă dulciuri, se scot în evidență copiii cu însușiri speciale, fără a se intra însă în dezbateri speciale despre nevoile și aspirațiile reale ale copiilor.

Ziua femeii , odinioară o zi a mamei, a surorilor, a florilor și a cadourilor, tinde să fie astăzi o zi cu precădere a strip tease-ului pe bani grei sau a întâlnirilor libidinale. De la respectul pentru maternitate și pentru frățietatea de sânge s-a trecut, treptat dar sigur, spre o zi a manifestărilor bolnăvicoase, a exceselor și a subminării credibilității femeii.

Feminismul, pus în practică ca răzbunare de clan a femeilor, a reușit să înjosească femeia ori printr-o poziție nefirească și a-tradițională, în contratimp cu rolul bărbatului în familie și societate, ori să o vulgarizeze prin depravarea ei morală. Femeia muncitoare, femeia lider, femeia macho, femeia vampă: sunt tot atâtea poze sociale degradante ale femeii, care tinde să fie din ce în ce mai masculizată și fals entuziastă.

Femeia muncitoare, care se întrece cu bărbatul în muncă sau femeia lider nu fac altceva decât să schimbe dictatura de facto sau presupusă a bărbatului cu dictatura femeii iar în profilul femeii macho, a femeii actriță sau a femeii vampă, care nu înseamnă că e prostituată neapărat dar e una care știe să profite de sexualitatea ei, vedem utilizarea slăbiciunii ca armă de supraviețuire.

Mitul fascinației feminine, a eternului feminin , creat din nimic și din iarbă verde a fost transformat într-o emblemă a puterii feminine. Supremația feminină născută tocmai din dezintimizarea sexualității și din banalizarea trupului a devenit paravanul sub care femeia a decăzut de la poziția de mamă la aceea de femeie sexualizată, singură, care știe să se ferească de sarcină pentru că are pastile contraceptive dar care se poate bucura de avantajele sexului; care vrea mai mult carieră și o viață mondenă decât fericire în cuplu și împlinire interioară sau care își poate schimba sexul sau poate intra în conjuncții cu partenere de același sex.

Iar dacă așa stau lucrurile, dacă femeia este scoasă din familie și singularizată, dacă este atomizată sau a devenit numai o etichetă socială, Ziua femeii nu este cumva numai o distincție pentru cei slabi, în care femeile își iau revanșa în fața unui număr de strip tease?

Conceptul femeii tari e o chestiune de marketing, ca și mitul bărbatului care nu are nicio teamă, niciun conflict interior, nicio povară pe suflet. Femeia postmodernă este o femeie abțibild pentru un bărbat de carton. Femeia abțibild are nevoie să i se spună că e frumoasă pentru ca să nu îl creadă nicidecum pe bărbat iar bărbatul de carton are nevoie să i se spună că e viril și puternic pentru ca să se mintă că e capabil de o relație. Însă ambii sunt infantilizați, dezaxați, scoși din normalitatea unei relații, unde nu trebuie să conteze neapărat aspectul fizic ci resursele interioare ale celor doi.

Dezamăgirea e marca zilei de 8 martie. Atâta timp cât pentru profesoara căreia îi dădeam o floare în clasa a doua nu mai avem niciun pic de respect când ajungem în clasa a zecea și privim sexual pe toate femeile iar femeia acceptă să fie privită ca un obiect sexual și nu ca un partener egal și credibil, atunci femeia nu mai are nicio demnitate iar bărbatul care o vede astfel cu atât mai mult.

Femeia zilei se lasă etichetată ușor, se lasă trivializată cu un zânbet ambiguu în colțul gurii iar bărbatul nu face altceva decât să își transforme viitoarea familie, dacă o va avea, într-o bezmetică adunătură de oameni, în care niciunul nu știe de ce sunt împreună sau de ce apar copiii pe lângă ei, pentru că nu le mai văd sensul, rostul lor lăsat de Dumnezeu.

Trivializând femeia bărbatul își denaturează viitorii copii, transformându-i în victime ale propriei sale nesăbuințe. Dacă pentru tine ca bărbat femeia e o curvă, o prăpădită, o femeie care doar îți toacă banii dar nu e demnă de încredere, copiii tăi vor fi niște oameni care nu se vor simți bine în pielea lor, pentru că ori vor fi misogini ori curvari de profesie. Dacă pentru femeie bărbatul este doar un profitor, un leneș și un animal în călduri, fata ei va ajunge ori prostituată ori dereglată mintal.

Ce sărbătorim? O zi pe care bărbații o alocă pentru sexul slab , dar tot în beneficiul lor sau transformăm pe mai departe Ziua femeii într-o zi a revanșei femeii asupra bărbatului?

Soluția este să terminăm odată cu presupusa rivalitate congenitală între bărbat și femeie și să vedem împlinirea amândurora în căsătoria binecuvântată de Dumnzeu, în dragoste și ascultare reciprocă. Nu există împlinire reală la nivelul relației dintre bărbați și femei decât prin iubirea ca asceză, ca înțelegere, ca dăruire și ascultare reciprocă.

Pr. Drd. Picioruș Dorin Octavian.

Did you like this? Share it:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *