Parabola Beethoven
Spre sfârșitul vieții marele compozitor german ajunsese atât de mult să nu mai aibe încredere în oameni, încât avea un copac preferat, cu care se ducea să vorbească. În însemnările sale ( mi-am adus aminte astăzi, într-un mod paradoxal, pe când vedeam cum cresc în cuptor mucenicii pentru mâine ai doamnei preotese) și-a notat faptul că poți vorbi mai degrabă cu copacii decât cu oamenii. Pentru mine a rămas această expresie o paradigmă a singurătății noastre teribile. Pentru că nu au cine să-i iubească oamenii cresc câini și pisici, ajung să vorbească de unii singuri pe stradă, ajung să plătească persoane cu care să facă sex sau trăiesc cele mai ciudate relații de prietenie.
Cei care nu se pot dezlipi de copilărie dorm și la maturitate cu păpuși sau mașini în pat, fac tot posibilul să se simtă tineri când au 60-70 de ani, maschează timorarea și frica cu tot felul de extravaganțe sau preocupări ridicole. Asumarea momentului, a vieții în mod personal pare un adevărat chin pentru mulți. De aceea primează în societatea actuală divertismentul, deliciosul, perversitatea și mai puțin munca, asceza, efortul dureros. Însă numai durerea și efortul susținut, efortul duhovnicesc ne face să ne curățim de patimi și să scoatem urmările plăcerii, cum spunea Sfântul Maxim Mărturisitorul, prin durere.
Durerea curățitoare a postului. Durerea curățitoare a rugăciunii, a răbdării, a neînfricării în ispite și încercări. Durerea e cea care ne reclădește ca ființe duhovnicești, pline de Duhul. Iar dacă suntem plini de Duhul nu mai vorbim cu copacii, nu ne mai simțim singuri, pentru că știm să vorbim atunci cu Dumnezeu și cu oamenii.
Dacă sunteți singuri nu încercați să înlocuiți pe oameni cu obiecte și animale! Dacă nu puteți relaționa cu oamenii înseamnă că suntem grav bolnavi de egoism. Iar rețeta anti-egoism e aceea să vedem că avem nevoie de experiența și prietenia oamenilor, să înțelegem că prin ei ne luminăm și ne înțelepțim și că mântuirea înseamnă bucurie și viață împreună cu toți și nu bucurie mâncată sub masă, ca pe un os.
Pr. Drd. Picioruș Dorin Octavian.