Timpul e o sabie goală

Timpul e o sabie goală
scoasă din teacă
și căreia îi simți
fierul rece pe gât.

Cu cât aleargă mai repede,
cu atât se oprește.
Timpul care ne jupoaie de lacrimi
care ne smulge inimile
atât de repede și de sfâșietor
încât nu mai are timp să ne doară.

Timpul acesta
pe care îl depășești privindu-l,
pe care îl fixezi în ochi
și niciodată nu îl iei cu tine mai departe.

Fiindcă nu vrei să te desparți de nimic,
de aceea nu îți mai amintești nimic
și în fiecare zi ești cu totul nou.
Tot trecutul e un absent prezent
și tot prezentul e și mai prezent,
în care prezența lui Dumnezeu e totul.

Când vezi cum zboară vremea
înțelegi că și tu ești o absență
dacă n-ar fi mâna lui Dumnezeu
să te treacă prin apele timpului
la limanul nedestrămării.

Drd.  Gianina Maria-Cristina Picioruş