Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Fiecare gând e dragoste…

singuratate.jpg

Te oprești la fiecare gând,
ca să îți amintești de mine…
Merită, oare?!
Tu crezi că da,
pentru că de aceea m-ai crescut,
de aceea
mi-ai purtat pașii pe fiecare zi.
Mă aștepți să vin ca pe un mare dar,
ca pe o bucurie.
Ce bucurie îți fac eu?!
Tu îmi spui că sunt bucuria ta.
Eu mă simt mic pe lângă bunătatea ta,
pe lângă imensa ta dragoste pentru mine.
Pe fiecare zi învăț că nu te merit,
că nu te merit nici pe tine și nici pe bunicul meu,
soțul tău,
căruia astăzi i-am făcut pomenirea de trei ani.
Nu știu ce înseamnă să fii văduv.
Tu știi.
Și mă înveți și pe mine ce înseamnă să stărui,
să plâng ca să merg mai departe,
să vreu să merg mai departe frumos.
Viața ta e cel mai autentic poem,
pe care nu știu să-l scriu
ci doar să-l contemplu.
Știu că privind la tine,
văd un om care și-a sfințit viața
prin plâns
și
prin dor.

Pr. Drd. Dorin Octavian Picioruş

Did you like this? Share it:

Previous

Icoane pe sticlă din Banat

Next

Între penibil și sensibil

1 Comment

  1. Camelia

    …se stie ca datoria copiilor fata de parinti,nu va putea fi achitata niciodata…

    …decat fata de propriii tai copii…prin darul primit pe care-l imparti cu ei…

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén