verde-de-sensibil.jpg

Nu poți să fii sincer până nu ești penibil în fața celor care nu au aceeași simțire cu tine. Ceea ce pentru tine este un gest tandru, un gest de compasiune sau de duioșie, pentru cel cu ochi rău gestul tău poate fi deplasat, afectat, penibil. Te oprești și privești un copil, o floare, vrei să atingi o frunză sau să miroși pâinea pe care o cumperi…Sunt gesturi firești, la care inima îți dă ghies. Dar pentru altul pot fi gesturi deplasate…

*

Ce înseamnă să fii penibil? Cum poate supăra, jena, enerva cu adevărat pe cineva gesturile firești ale altuia? De ce ar trebui să mă uit la ochii tăi reci, răi, ironici, dacă gestul acela mă umple de bucurie, de sensibilitate, de candoare?

*

Bărbații mândrii se tem să apară în fața femeilor sau a copiilor lor cu lacrimi în ochi. Lacrimile par gesturi de om slab. Însă lacrimile sunt evidența unui bărbat puternic, curat la suflet, dacă ele vin din sentimente adânci, totale. Bărbații duhovnicești își plâng păcatele și plâng în fața lucrurilor duioase, cutremurător de frumoase. E un semn de noblețe sufletească, de mărinimie de suflet. Numai inima tare, plină de întăriturile mândriei în ea nu plânge. E ca o stâncă, aidoma unui metal rece…

*

Nu mă stresează săruturile tinerilor pe stradă sau ale adulților, atâta timp cât ele nu sunt libidinoase. Una e să te săruți și alta e să faci paradă de o dragoste idolatră. E un lucru sensibil, de inimă, să săruți mâna unei femei, să faci un cadou frumos, să spui cuvinte frumoase, să ai o conversație entuziasmantă. Însă pentru cel care are ochi rău gesturile tale sunt penibile…

*

Cât de mult asculți de ce spun cei din jurul tău, atunci când gesturile tale sunt adevărate dar ele par penibile? Eu îmi urmez inima. Ironiile la adresa mea nu vin din cauza că aș fi penibil ci pentru că firescul gesturilor mele a ieșit din uz în viața celor care mă ironizează. Dacă i-aș ironiza și eu, la ce bun?! Sunt un preot sensibil la nedreptăți, atent la dorurile oamenilor dar nu îmi place să le lingușesc păcatele. E penibil să fii sincer cu dreaptă măsură? E penibil să râzi frumos? E penibil să fii sclipitor în conversații și atent la schimbările sufletești ale celor din jurul tău? Pe cei cu inimă nedreaptă s-ar putea să îi cam stresezi…

*

O bunică îi dăruia nepoțelului ei să mănânce dar acela se rușina la culme să fie văzut cu bunica lui pe stradă. Acasă nu se rușina. Cine îl crește pe acest râzgâiat de copil? E penibil gestul lui sau nu? Cred că da. Arată că are o relație duplicitară cu cea care îl crește, că are o falsă iubire, o iubire interesată.

*

Un tânăr se rușinează de părinții lui în public. Îi ironizează, îi drăcuie…Când vine acasă se arată prietenos. Pentru mine e un om penibil.

*

Pentru mine e penibil să ai 60 de ani și să te comporți ca la 20 de ani.Pentru mine e penibil să nu îți asumi vârsta, viața, trupul și mintea pe care le ai, limba pe care o vorbești, neamul și țara ta de origine.

Însă e un lucru sensibil să ocrotești animalele, plantele, mediul în care trăiești, să nu pari prețios în gesturi și cuvinte, să iei aminte la inima oamenilor, să vrei pace și bucurie pentru toți. E sensibil să îți placă lucrurile frumoase, gesturile de întrajutorare, dreptatea pentru toți oamenii…

*

M-am uitat într-o zi, clipe întregi, la apele unui râu. Susurul lui parcă îl simt și acum în inima mea. Multă pace, mult calm, doar mici zgomote în jur. Dacă ar fi început atunci o nebunie de Venom sau de Sepultura se alegea praful de toată amintirea mea. E un lucru sensibil să știi care e momentul când trebuie să taci, când trebui să râzi, când trebuie să plângi, când trebuie să contempli. Amintirile, lucrurile frumoase se și construiesc, nu numai se primesc. Iar dacă vă construiți o amintire frumoasă, să nu vă fie rușine să fiți penibili! Face bine la ten…la tenul inimii.

Pr. Drd. Picioruș Dorin Octavian.

Did you like this? Share it: