„El era ca un sfant. Era pentru prima data cand eram in contact cu un astfel de om.
– Ne puteti spune mai multe despre el? Cum va invata si va intarea?

El nu vorbea mult. Ne vorbea in fiecare zi in jur de una-doua ore, deoarece nu putea sa vorbeasca foarte mult. Dar fiecare cuvant care iesea din gura lui era un cuvant sfant – numai despre Hristos, numai despre dragoste, numai despre iertare.

El isi rostea rugaciunile, si auzindu-l cum spune aceste rugaciuni, stiind cat de mult suferea, eram profund impresionati. Nu era deloc usor. Pe langa delicatetea lui sufleteasca, el incerca sa ne protejeze – sa nu expectoreze prea mult ca sa nu imprastie bacili in atmosfera. Era ca un sfant in celula cu noi. Simteam prezenta Duhului Sfant in jurul lui; il simteam pe el. Chiar si in timpul ultimelor sale zile cand nu mai era in stare sa vorbeasca, el niciodata nu si-a pierdut bunatatea fata de noi. Puteam citi in ochii sai lumina spirituala si dragoste. Fata lui era ca o revarsare de dragoste.”

Acesta este numai un fragment din mărturia Fericitului Părintelui nostru Gheorghe Calciu despre sfințenia vieții și martiriul Fericitului Constantin Oprișan, un alt mare Martir al închisorilor comuniste, alături de Valeriu Gafencu. Interviul din care am citat se regăsește în locația:

http://hystria.tripod.com/alte_texte/coprisan.html

Fer. Gheorghe Calciu este cel care l-a îngrijit cu multă abnegație în închisoare, când era grav bolnav, și i-a vegheat ultimele clipe ale vieții.

Psa. Gianina

Did you like this? Share it: