Drept învățând cuvântul adevărului Tău…

jonah.jpg

Când învățăm să citim Scriptura ( și este valabil și pentru noi) întâmpinăm multe greutăți. După cum știți, ne rugăm mereu la Sfânta Liturghie pentru episcopii noștrii, ca Dumnezeu ”să-i dăruiască Sfintelor Tale Biserici …îndelungați în zile, drept învățând cuvântul adevărului Tău”. Dreapta învățare a cuvântului lui Dumnezeu sau o interpretare corectă a Scripturilor este un lucru foarte greu.

Utilizarea modernă a metodei istorico-critice în cercetarea teologică poate fi bună în unele aspecte ale ei, dar ea nu a fost folosită niciodată pentru a crea învățătură receptă. În cele mai multe dintre cazuri, pe care eu le cunosc în Apus, utilizarea așa numitul ”criticim elitist” nu a dus decât la jefuirea oamenilor de credința lor. Cei care nu se mai simt odihniți de ceea ce le spune Scriptura, se declară agnostici sau și mai rău decât atât.

Foarte mulți moderniști sunt dintru început oameni care se bazează doar pe ei înșiși, fiind atașați de Scriptură ca de o carte culturală sau rău famată. De aceea prelegerile acestor cercetători moderni ( nu ortodocși) se arată a fi foarte departe de adevăr.

În acest timp există și fundamentaliști ( care sunt de multe coloraturi) și care insistă pe ”o plenară inspirație verbală” a Scripturilor și care militează pentru o citire literală, în manieră istorică a Scripturii. Aceștia au semănat multă îndoială în rândul celor credincioși și mai ales în tabăra intelectualilor cu moto-ul: ”Dacă ceea ce trebuie să cred mă face să fiu creștin, atunci nu sunt un creștin”.

Cu alte cuvinte modul corect de a citti Scripturilor este aproape necunoscut astăzi. Însă noi auzim vorbindu-se la Liturghie despre această ”învățare dreaptă/corectă” și Scripturile ni se tălmăcesc în acest fel în cadrul Liturghiei.

Într-un articol al meu anterior, dedicat Sinodului al VII-lea Ecumenic am spus că ”Icoanele au culori după cum Scripturile au cuvinte”. Ne întoarcem acum la această afirmație și spunem că Scripturile folosesc cuvintele ca pe niște icoane care au un anume ritm, o anume desfășurare iconică. Când citim Scripturile avem în față mai mult decât o istorie sau o poveste, pentru că noi citim bunele vestiri ale lui Iisus Hristos, Domnul nostru, Care este împreună cu noi ca și în Sfintele Icoane.

Această metodă de citire a Scripturii nu poate fi folosită decât în fața unei comunități care este inițiată deja în citirea Scripturilor, prin ascultare repetată a acelorași adevăruri și prin înțelegerea lor cu adevărat. Punctul inițial al unui asemenea mod de înțelegere stă în ”Învățătura Apostolică” a Sfântului Irineu al Lyonului. Aceasta spune pe scurt învățătura noastră de credință, în ceea ce noi numim ”Crezul Sfinților Apostoli”. Acest rezumat al credinței noastre ne vorbește despre lucrarea de restaurare a lui Hristos, pe care se fundamentează întreg Noul Testament și despre care vorbește întreg Vechiul Testament, dacă e citit în mod corect.

Pentru că, în măsura în care citim Vechiul Testament în mod apriat, în mod corect, atunci vedem în el pe Hristos. Însă există și unele afirmații ale Vechiului Testament care pot fi interesante pentru noi, dar nu au o învățătură mântuitoare. Acelea nu ne conduc la Hristos.*

Trebuie să învățăm să ”citim retroactiv”, adică să vedem Vechiul Testament în lumina ”a ceea ce va veni”. Pentru că Scripturile sunt, ca și Icoanele, eshatologice. Cel care S-a născut la Betleem este Cel ”prin Care toate s-au făcut”. Și tot El este Cel care va veni. Iar dacă Îl cunoaștem pe El ca pe ”Cel care a venit”, atunci începem să învățăm în mod drept cuvântul adevărului.

Comunitățile creștine, când trăiesc într-o asemenea cugetare, mărturisesc și cele ce or să vină. Însă noi trăim adevărul nu în viitor ci în prezent. Fiecare zi pe care o trăim este pentru noi ziua mântuirii. Cei care cunosc sfârșitul tuturor lucrurilor încep să trăiască întru Omega, întru Cel ce e plinirea tuturor, întru Hristos. Pentru că El este Sfârșitul tuturor, eu nu pot trăi decât ca un om al istoriei. Eu nu pot să văd lucrurile ce vor veni. Ceea ce putem să facem noi e să croim o societate dreaptă, cu cei care sunt acum nedrepți.

De aceea pot să întorc și celălalt obraz, și nu mă doare asta, pentru că sunt un om pălmuit pentru Cel ce este Sfârșitului tuturor lucrurilor.

Eu pot să îmi iert vrăjmașii fiindcă prin aceasta Cel ce este Sfârșitul tuturor lucrurilor mă împacă cu Sine.

Viața mea nu este după chipul și asemănarea trecutul meu, în afară de momentele când eu am păcătuit ( căci păcatele îmi aparțin), ci viața mea este după chipul Celui ce va veni. Eu m-am schimbat din slavă în slavă după chipul lui Hristos, a Celui ce va veni.

Evangheliile sunt citite corect dacă sunt citite retroactiv, din trecut spre prezent. În Evanghelii cunoaștem dintru început că Hristos a fost răstignit și prin aceasta s-au împlinit Scripturile. Însă Apostolii Săi nu au cunoscut acest lucru și nici când se va petrece Învierea Lui, pentru că: ”Ei nu cunoșteau Scripturile că El trebuie să învie a treia zi din morți” ( In. 20, 9). Însă Evangheliile cuprind acest amănunt și nu îl țin ca pe un secret. Ele presupun că tu cunoști deja pe Cel care a venit. Astfel ele ne vorbeesc despre Iisus, aidoma unor icoane fidele ale faptelor Sale, și aranjează astfel momentele vieții Sale încât să le înțelegi pentru că le vezi cu ochii sufletului și ai minții tale.

Iar când cineva spunea că Vechiul Testament este o umbră a Noului Testament, acela vorbea prin prisma unei citiri retroactive. Noi citim astfel despre Hristos în cărțile unor oameni care nu L-au cunoscut pe El, în cărțile celor din vechime. Însă acei oameni, Proorocii, nu erau niște oameni obișnuiți, comuni, ci niște oameni care fuseseră aleși să reprezinte cele despre întruparea, răstignirea, înălțarea și șederea lui Hristos de-a dreapta Tatălui și despre trimiterea Sfântului Duh. Însă cei care au scris și au făptuit ceva în Vechiul Testament au înțeles că sunt neîndoielnice scrierile lor. Înțelesul Vechiului Testament nu poate fi găsit în intenția autorului, ci în Hristos Însuși, căci El este înțelesul acelora.

Astfel Iona, în pântecele chitului, despre Hristos a spus următoarele cuvinte: ”Apele m-au învăluit pe mine pe de-antregul, adâncul m-a înconjurat, iarba mării mi-a cuprins capul până la rădăcinile munților. M-am coborât în pâmântul celor zăvorâți și acestea erau trase de-a pururi peste mine. Dar Tu ai scos din stricăciune viața mea, Doamne, Dumnezeul meu! Când sufletul meu se înfricoșa întru mine, eu mi-am adus aminte de Domnul. Iar rugăciunea mea a ajuns la Tine, în templul Tău Cel Sfânt. Cei care slujesc la idoli deșerți disprețuiesc iubirea Ta. Dar eu cu cuvinte de mulțumire Îți voi aduce Ție jertfe și făgăduințele mele le voi împlini. Căci mântuirea vine de la Domnul” (Iona 2, 6-10).

Căci nu Iona s-a rugat în pântecele chitului ci Hristos S-a rugat din pântecele Iadului. Fiindcă Hristos este chipul adevărat al Tatălui și nu Adam. Adam și Eva nu au împlinit chipul lor, adică să-l ducă la asemănarea cu Dumnezeu, ci toate cele făgăduite s-au împlinit în Hristos. Hristos este al doilea Adam, Adam cel adevărat, adică Începutul și Sfârșitul.

Am auzit pe un predicator astăzi la televizor, care spunea că profețiile Vechiului Testament s-au împlinit în proporție de 75%. Era un fundamentalist Darbyte, care citește profețiile biblice conform cu frecvența știrilor din ziare și conchide că pe fiecare zi se mai împlinește câte una.

Însă s-au împlinit mai mult de 75% dintre ele, iar acest om practic nu are nimic de observat, chiar dacă el crede că profețiile se împlinesc zilnic. El așteaptă mai degrabă Armaghedonul decât pe Hristos.

Dumnezeu să ne dea har, ca sub conducerea Sfinților noștri episcopi, să învățăm drept cuvântul adevărului.

Father Stephen Freeman

Traducere și adaptare de Pr. Drd. Picioruș Dorin Octavian, cf. Rightly Dividing the Word of Truth,
http://fatherstephen.wordpress.com/2007/03/19/398/

Mic comentariu

Fragmentul subliniat din traducerea noastră ()*, este un punct de vedere cu care nu suntem de acord. În ceea ce ne privește, credem că fiecare fragment din textul Vechiului Testament are un sens mistic, duhovnicesc, tipologic și simbolic, că fiecare text ne învață cele despre mântuire și că avem nevoie de mult har ca să înțelegem părțile grele ale Scripturii. Vechiul Testament ne conduce în întregime spre Hristos, numai că avem nevoie de multă înțelegere și cunoaștere duhovnicească pentru a pătrunde sensul, rostul și adâncimea Scripturii.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *