Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 23 martie 2007

Gândesc frumos, deci enervez

asa-da.jpg

asa-nu.jpg

Dedicăm acest articol tuturor celor care nu știu că își fac răul
cu mâna lor

Dacă urâtul voit este o tiranie a ilogicității, logica frumosului tiranizează pe cel care vrea să măture totul în calea lui, să schimbe lumea, pentru că nu e atât de dreaptă pe cât vrea el. Deși tânărul adolescent cu belciug în buză și cu alcoolemie în sânge ridicată crede că lumea e nedreaptă și că el trebuie să se răzbune pe cineva, vrea să consider legitima lui invectivă drept o legitimare a tinereții. Așa arată tinerețea!, îmi spune el, nedându-ne dreptul să avem o tinerețe mai …liniștită decât a lui.

Scumpii mei, nu ați auzit niciodată sloganul, că noi, oamenii Bisericii suntem o turmă ( în sens peiorativ bineînțeles)? Că noi, ca turmă, mergem orbecăind, duși de nas iar omul fără principii și fără logică e mai bun decât noi și cu logică? Nu ați auzit că logica nu e de fapt adevăr, ci e doar maturizare a maimuței care am fi? Iar dacă noi suntem maimuțe și suntem ființe instinctuale și suntem conduși mai mult de sex decât de creier, cine e turmă: mulțimea care crede sau mulțimea care e îndoctrinată?

Eu cred că mulțimea, îndoctrinată în lipsa unui crez, e adevărata turmă. E o turmă prostită la greu. Astăzi o duci la un concert cu Sepultura, poimâine o duci la un meci de fotbal, apoi la alegeri anticipate, o pui să se rujeze cum vrei tu, îi dai să mănânce ce îți place ție, adică tu, cel care o conduci. Și le spui apoi că sunt liberi, că așa e moda, când moda e făcută tocmai de cei care vor să profite de orbecăiala ta.

Gândesc, deci exist. Gândesc, deci mie foame. Gândesc frumos, deci enervez, pentru că gândesc cu sens. De ce să ai minte la cap și noi să avem? De ce să fii mai bun decât noi? De ce nu ești prost și oribil ca noi? Pentru că, așa cum mi-ai spus, prietene, fac parte din turma lui Hristos și privind către El, învăț să nu mai fiu manipulat de rău, ci să fiu îmbibat de bine.

Da, și eu greșesc mult. Asta probabil te bucură. Dar eu îmi asum răul pe când tu te lauzi cu el. Mie îmi e rușine să fiu prost, destrăbălat, curvar, bețiv, să am apetență pentru lucruri infame. Tu te bucuri de ele. Consideri că dacă eu nu beau zece beri și nu mă îmbăt ca tine nu sunt bărbat iar dacă mă vezi rugându-mă crezi că asta e o pierdere de timp. Nu e pierdere de timp, dragul meu! Rugăciunea îmi aduce liniște și pentru acum și pentru veșnicie. Rugăciunea mă împlinește. Dacă beau o bere cu tine și asta îmi face bine. Dar pe a doua sau pe a treia o să o vomit, pentru că nu sunt învățat cu excesul. O să râzi iar?!

Care sunt calitățile lui? Păi una dintre ele e că e un parazit al societății. Doarme mult, fură de pe unde poate, se uită după femei, nu mai știe cu care să se culce, se bate cu toți…e șmecher… Însă eu zic că e un papă lapte în domeniul logicii, un prostovan de duzină care crede că i se cuvin toate lucrurile.

Gândesc, deci enervez. Gândesc bine, deci îmi creez antipatii, îmi adun cortegiu de invidioși. Însă logica e plină de adevăr pe când ilogicitatea e plină de infatuare. Logica trupului și a sufletului, ritmul lor e unul duhovnicesc și dacă faci vreun exces ele se întorc, au recul, cad pe capul tău. Dacă capul gol de acum crezi că nu te afectează, să ne întâlnim peste 20, 40 de ani. Dacă fusta scurtă de acum nu te afecteză om mai trăi și om mai vorbi.

Cred, deci enervez. Am crezuri, deci sunt greu de manipulat. Cred, sunt greu de dus de nas. Am coloană vertebrală deci nu sunt ornitorinc. Știți chestia cu ornitorincilor?!…Înseamnă ăia care sunt duși prin trestii de val sau care intră la apă de atâta înțelepciune.

De ce enervez? Eu am pământ sub picioare și cer deasupra, am inimă pentru oameni și o viziune de viitor și despre veșnicie. Tu?! Îmi invidiezi și urăști stabilitatea. În adâncul tău te recunoști o paiață, un om ordinar, fără nicio vlagă, dar te ții tare, ca aracul uscat de joarda viței. Pleci de lângă mine și mă drăcui copios. Ai devenit mai deștept? Ai devenit mai sensibil? Ai mai multă logică? Nu poți să fii logic dacă nu îmi inspiri nicio liniște, dacă nu mă faci să am stabilitate. Dacă vrei să mă dărâmi, să mă schimbi cu nimicul, cu golul, ce vrei să fac? Să mă las golit de har pentru ca să fiu ca tine o piatră de moară care mă scufund în ocean?

Căutând niște filme astă seară într-un spațiu privat de pe net, am dat peste o fotografie satanistă, în care Satana, un monstru SF cât toate zilele stă deasupra lui Hristos răstignit și doi draci uriași, cu niște țepușe, lovesc mâinile răstignite ale lui Hristos. Probabil cei care au pictat această prostioară monstruoasă au crezut că prin ea schimbă cumva adevărul și că, dacă Îl fac pe Hristos ca vai de om și pe Dracul ca stăpânul inelelor, așa și stau lucrurile. Adică un plici de imagine creat pe nimic, pe fantezie. Un fel de fotografie porno satanistă, în care simulăm femeia perfectă dar ea nu există.

Cam pe asta se bazează turma necredincioșilor: pe fantezie, închipuire de sine și pe cuvinte răsuflate. Dacă noi suntem turma care avem un Păstor, turma necredincioșilor e o haită care urlă la lună și după ce urlă încep să se muște unii pe alții.

Gândesc, deci sunt periculos, dubios, cum mi-a scris o domnișoară care m-a citit pe un blog al nostru. Dacă nu gândeam, filosof rămâneam. Dacă ești prost, te duce valul. Dacă taci, îți merge bine. Dacă ești fraier înseamnă că meriți o medalie. Sunt fraze care umplu capul celor care vor să se prefacă că trăiesc.

Aviz amatorilor: gândesc frumos, deci nu sunt dușmanul vostru. Dacă gândesc frumos nu vreau să vă mușc ci să vă leg rănile pe care vi le-au făcut confrații de mușcat. Între a primi în casă pe un confrate care vrea să vă muște și să mă primiți pe mine care nu vreau să vă mușc și nici să vă fur, cred că e de preferat, să mă alegeți pe mine. Însă, alegerea vă aparține…

Pr. Drd. Picioruș Dorin Octavian.

Subevaluarea internetului ca mediu de comunicare ne costă

suntem-la-inceput.jpg

În spațiul ortodox încă trăim cu multă inconștiență vitala comunicare a ideilor, a trăirilor personale pe căi de acces ultraperformante și la nivel global. Nu am conștientizat încă, în mod eminamente practic și nu doar teoretic, dimensiunea globală fantastică a mediilor alternative de pe net sau a spațiului de emisie prin satelit.

Tocmai de aceea în cadrul Bisericii Ortodoxe, fie ea din Răsărit sau din Apus, media ortodoxă alternativă este la început, e în faza de consolidare și fiecare nouă bază de date este o revoluție mult așteptată, de care beneficiază toată lumea. Și observ cu multă încântare, cu bucurie duhovnicească cum în România, în Grecia, în Rusia, în America, în China, Japonia, Anglia, Spania etc, apar nuclee de webmasteri ortodocși foarte conștienți de rolul lor și care lucrează smerit la răspândirea Tradițiilor, a obiceiurilor și a credinței ortodoxe.

Deși nu se pricepe prea bine acest lucru la noi, internetul este un spațiu de apostolat extraordinar, unde toată lumea ne poate citi și fiecare poate judeca ce spunem, se poate întâlni cu noi în adâncimea lucrurilor care ne caracterizează și poate să își regândească pozițiile. Fiecare articol scris, fiecare imagine ortodoxă prezentată, fiecare replică dată unei întrebări e un folos ecumenic, adică pentru întreaga suflare de oameni care are acces la limba în care scriem.

Pe internet doar limba în care scriem ne desparte și nu distanța. Când motoarele de translare ale paginilor web vor cuprinde cât mai multe limbi în indexul lor, atunci și această barieră va fi trecută. Ne vom putea înțelege și aprecia reciproc mult mai bine și mult mai direct, cum nu o puteam face până acum și ideile pot circula mult mai coerent, mult mai necenzurate.

Știm: există cenzură, se instaurează cenzura în unele state, pe motive politice și economice. Însă în același timp există diverse subterfugii și metode ocolitoare prin care ideile se transmit. Că vorbim de huburi, că vorbim de siteuri cu acees limitat, preferențial, că vorbim de baze de download sau de grupuri de dialog, toate aceste metode de comunicare pot garanta o ajungere facilă la datele postate pe net.

Numai că trebuie să avem adevărurile noastre pe net ca să le putem pune în valoare. De ce universitățile, bibliotecile noastre și din afară, diferite instituții sunt refractare la sistemul web? Pentru că democratizarea ideilor distruge unele locuri de muncă și crează altele, mult mai performante, pentru ca ideile să circule în sistem închis și cercetătorii liber profesioniști să nu poată avea acces la ele până nu se înscriu în sistem, pentru ca să existe un monopol al informației, care, la o adică, să fie cenzurat.

Bibliotecile online sunt văzute cu ochi rău pentru că dau acces oricui la informațiile din ele și informația pentru toți e considerată încă o bombă cu ceas. Însă, mai devreme sau mai târziu, când instituțiile de stat sau private își vor da seama că au făcut un pas greșit, prin a nu-și digitaliza și globaliza informațiile din bibliotecile lor, va începe o cursă a celor care vor face pași cât mai mulți și mai mari spre digitalizarea informației.

Rămânerea în urmă se plătește întotdeauna. Observ în munca de cercetare a tinerilor teologi, colegi cu mine de generație sau mai mici ca vârstă, că au înțeles din mers rostul mediilor alternative și citează în munca lor de cercetare resurse web, platforme de tot felul, care nu apăreau deloc până acum în cărțile noastre teologice. Cei care au reticență în a cita o pagină web credibilă și onestă rămân la ideea preconcepută că foaia de hărtie și textul de pe ea au primatul în lupta cu foaia de pixeli.

Însă important e mesajul, munca de cercetare, enunțul și nu platforma pe care e schițat acesta. E important să vezi un film despre o minune, un interviu, o icoană, o floare nu mai știu de unde, pentru ca să înțelegi că peste tot există frumusețe, că există har, dacă există credință și încredere în comunicare.

De ce comunic? Pentru ca să te cunosc și să mă cunosc. De ce comunici? Pentru că vrei să afli cum se iese din singurătate, cum arată lumea de dincolo de tine, ce poți să înveți din ceea ce nu te caracterizează încă. Iar dacă internetul este spațiul unde ideile rele prind repede, cum se aprind copacii în pădure din cauza focului, de ce să nu se prindă și binele, și frumosul, și mesajul mântuirii?

Bineînțeles internetul nu înlocuie slujbele Bisericii, nu înlocuie asceza noastră, nu înlocuie munca noastră în familia și în societatea unde existăm. Dar el facilitează mărturia mântuirii, el e mediul mult mai vast decât propriul amvon sau decât propriile cărți, unde ideile se împânzesc peste tot.

Eu nu îmi cunosc cititorii ( și mult aș vrea să îi cunosc!) dar ei mă pot simți, îmi pot simți onestitatea și buna intenție. Ei pot înțelege ce simt, ce gândesc, ce vreau. Dacă ei îmi comunică ideile lor, atunci și eu știu ce vor ei, ce gândesc, ce simt. Iar dacă se realizează acest lucru atunci avem un folos reciproc substanțial.

Putem să expunem ideile pe scurt sau în multiple pagini. Noi scriem pe această platformă și pe celelalte pe care le administrăm când putem și cum putem, în mare pripă de multe ori. Însă o facem în paralel cu munca noastră de cercetare, cu cărțile la care lucrăm și care au alt subiect, alt format, altă orientare sau se intersectează cu ideile de aici. Ceea ce putem spune într-o carte putem sintetiza în câteva fraze. Numai să vrem să facem acest lucru.

Dacă știm subiectul, dacă suntem onești cu ceea ce știm putem să spunem în câteva cuvinte esențialul unei cărți, al unui film, al unei întâmplări. Tocmai de aceea nu suntem de acord cu cei care spun că nu au timp să scrie sau nu știu ce să scrie. Dacă ai ceva de spus, dacă ai un crez, o idee, o poți spune în trei fraze. Dacă iubești o poți spune simplu sau complicat: treaba e să iubești. La fel e și cu scrisul: dacă ai experiențe ai și cuvinte.

Nădăjduim ca viitorul să ne fie partener de dialog, ca viitorul să ne ofere și mai multă atenție spre ceea ce ne unește. Eu cred în adevărul care unește pe oameni.

Pr. Drd. Picioruș Dorin Octavian.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno