Gândesc frumos, deci enervez

asa-da.jpg

asa-nu.jpg

Dedicăm acest articol tuturor celor care nu știu că își fac răul
cu mâna lor

Dacă urâtul voit este o tiranie a ilogicității, logica frumosului tiranizează pe cel care vrea să măture totul în calea lui, să schimbe lumea, pentru că nu e atât de dreaptă pe cât vrea el. Deși tânărul adolescent cu belciug în buză și cu alcoolemie în sânge ridicată crede că lumea e nedreaptă și că el trebuie să se răzbune pe cineva, vrea să consider legitima lui invectivă drept o legitimare a tinereții. Așa arată tinerețea!, îmi spune el, nedându-ne dreptul să avem o tinerețe mai …liniștită decât a lui.

Scumpii mei, nu ați auzit niciodată sloganul, că noi, oamenii Bisericii suntem o turmă ( în sens peiorativ bineînțeles)? Că noi, ca turmă, mergem orbecăind, duși de nas iar omul fără principii și fără logică e mai bun decât noi și cu logică? Nu ați auzit că logica nu e de fapt adevăr, ci e doar maturizare a maimuței care am fi? Iar dacă noi suntem maimuțe și suntem ființe instinctuale și suntem conduși mai mult de sex decât de creier, cine e turmă: mulțimea care crede sau mulțimea care e îndoctrinată?

Eu cred că mulțimea, îndoctrinată în lipsa unui crez, e adevărata turmă. E o turmă prostită la greu. Astăzi o duci la un concert cu Sepultura, poimâine o duci la un meci de fotbal, apoi la alegeri anticipate, o pui să se rujeze cum vrei tu, îi dai să mănânce ce îți place ție, adică tu, cel care o conduci. Și le spui apoi că sunt liberi, că așa e moda, când moda e făcută tocmai de cei care vor să profite de orbecăiala ta.

Gândesc, deci exist. Gândesc, deci mie foame. Gândesc frumos, deci enervez, pentru că gândesc cu sens. De ce să ai minte la cap și noi să avem? De ce să fii mai bun decât noi? De ce nu ești prost și oribil ca noi? Pentru că, așa cum mi-ai spus, prietene, fac parte din turma lui Hristos și privind către El, învăț să nu mai fiu manipulat de rău, ci să fiu îmbibat de bine.

Da, și eu greșesc mult. Asta probabil te bucură. Dar eu îmi asum răul pe când tu te lauzi cu el. Mie îmi e rușine să fiu prost, destrăbălat, curvar, bețiv, să am apetență pentru lucruri infame. Tu te bucuri de ele. Consideri că dacă eu nu beau zece beri și nu mă îmbăt ca tine nu sunt bărbat iar dacă mă vezi rugându-mă crezi că asta e o pierdere de timp. Nu e pierdere de timp, dragul meu! Rugăciunea îmi aduce liniște și pentru acum și pentru veșnicie. Rugăciunea mă împlinește. Dacă beau o bere cu tine și asta îmi face bine. Dar pe a doua sau pe a treia o să o vomit, pentru că nu sunt învățat cu excesul. O să râzi iar?!

Care sunt calitățile lui? Păi una dintre ele e că e un parazit al societății. Doarme mult, fură de pe unde poate, se uită după femei, nu mai știe cu care să se culce, se bate cu toți…e șmecher… Însă eu zic că e un papă lapte în domeniul logicii, un prostovan de duzină care crede că i se cuvin toate lucrurile.

Gândesc, deci enervez. Gândesc bine, deci îmi creez antipatii, îmi adun cortegiu de invidioși. Însă logica e plină de adevăr pe când ilogicitatea e plină de infatuare. Logica trupului și a sufletului, ritmul lor e unul duhovnicesc și dacă faci vreun exces ele se întorc, au recul, cad pe capul tău. Dacă capul gol de acum crezi că nu te afectează, să ne întâlnim peste 20, 40 de ani. Dacă fusta scurtă de acum nu te afecteză om mai trăi și om mai vorbi.

Cred, deci enervez. Am crezuri, deci sunt greu de manipulat. Cred, sunt greu de dus de nas. Am coloană vertebrală deci nu sunt ornitorinc. Știți chestia cu ornitorincilor?!…Înseamnă ăia care sunt duși prin trestii de val sau care intră la apă de atâta înțelepciune.

De ce enervez? Eu am pământ sub picioare și cer deasupra, am inimă pentru oameni și o viziune de viitor și despre veșnicie. Tu?! Îmi invidiezi și urăști stabilitatea. În adâncul tău te recunoști o paiață, un om ordinar, fără nicio vlagă, dar te ții tare, ca aracul uscat de joarda viței. Pleci de lângă mine și mă drăcui copios. Ai devenit mai deștept? Ai devenit mai sensibil? Ai mai multă logică? Nu poți să fii logic dacă nu îmi inspiri nicio liniște, dacă nu mă faci să am stabilitate. Dacă vrei să mă dărâmi, să mă schimbi cu nimicul, cu golul, ce vrei să fac? Să mă las golit de har pentru ca să fiu ca tine o piatră de moară care mă scufund în ocean?

Căutând niște filme astă seară într-un spațiu privat de pe net, am dat peste o fotografie satanistă, în care Satana, un monstru SF cât toate zilele stă deasupra lui Hristos răstignit și doi draci uriași, cu niște țepușe, lovesc mâinile răstignite ale lui Hristos. Probabil cei care au pictat această prostioară monstruoasă au crezut că prin ea schimbă cumva adevărul și că, dacă Îl fac pe Hristos ca vai de om și pe Dracul ca stăpânul inelelor, așa și stau lucrurile. Adică un plici de imagine creat pe nimic, pe fantezie. Un fel de fotografie porno satanistă, în care simulăm femeia perfectă dar ea nu există.

Cam pe asta se bazează turma necredincioșilor: pe fantezie, închipuire de sine și pe cuvinte răsuflate. Dacă noi suntem turma care avem un Păstor, turma necredincioșilor e o haită care urlă la lună și după ce urlă încep să se muște unii pe alții.

Gândesc, deci sunt periculos, dubios, cum mi-a scris o domnișoară care m-a citit pe un blog al nostru. Dacă nu gândeam, filosof rămâneam. Dacă ești prost, te duce valul. Dacă taci, îți merge bine. Dacă ești fraier înseamnă că meriți o medalie. Sunt fraze care umplu capul celor care vor să se prefacă că trăiesc.

Aviz amatorilor: gândesc frumos, deci nu sunt dușmanul vostru. Dacă gândesc frumos nu vreau să vă mușc ci să vă leg rănile pe care vi le-au făcut confrații de mușcat. Între a primi în casă pe un confrate care vrea să vă muște și să mă primiți pe mine care nu vreau să vă mușc și nici să vă fur, cred că e de preferat, să mă alegeți pe mine. Însă, alegerea vă aparține…

Pr. Drd. Picioruș Dorin Octavian.

Un comentariu la „Gândesc frumos, deci enervez”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *