suntem-la-inceput.jpg

În spațiul ortodox încă trăim cu multă inconștiență vitala comunicare a ideilor, a trăirilor personale pe căi de acces ultraperformante și la nivel global. Nu am conștientizat încă, în mod eminamente practic și nu doar teoretic, dimensiunea globală fantastică a mediilor alternative de pe net sau a spațiului de emisie prin satelit.

Tocmai de aceea în cadrul Bisericii Ortodoxe, fie ea din Răsărit sau din Apus, media ortodoxă alternativă este la început, e în faza de consolidare și fiecare nouă bază de date este o revoluție mult așteptată, de care beneficiază toată lumea. Și observ cu multă încântare, cu bucurie duhovnicească cum în România, în Grecia, în Rusia, în America, în China, Japonia, Anglia, Spania etc, apar nuclee de webmasteri ortodocși foarte conștienți de rolul lor și care lucrează smerit la răspândirea Tradițiilor, a obiceiurilor și a credinței ortodoxe.

Deși nu se pricepe prea bine acest lucru la noi, internetul este un spațiu de apostolat extraordinar, unde toată lumea ne poate citi și fiecare poate judeca ce spunem, se poate întâlni cu noi în adâncimea lucrurilor care ne caracterizează și poate să își regândească pozițiile. Fiecare articol scris, fiecare imagine ortodoxă prezentată, fiecare replică dată unei întrebări e un folos ecumenic, adică pentru întreaga suflare de oameni care are acces la limba în care scriem.

Pe internet doar limba în care scriem ne desparte și nu distanța. Când motoarele de translare ale paginilor web vor cuprinde cât mai multe limbi în indexul lor, atunci și această barieră va fi trecută. Ne vom putea înțelege și aprecia reciproc mult mai bine și mult mai direct, cum nu o puteam face până acum și ideile pot circula mult mai coerent, mult mai necenzurate.

Știm: există cenzură, se instaurează cenzura în unele state, pe motive politice și economice. Însă în același timp există diverse subterfugii și metode ocolitoare prin care ideile se transmit. Că vorbim de huburi, că vorbim de siteuri cu acees limitat, preferențial, că vorbim de baze de download sau de grupuri de dialog, toate aceste metode de comunicare pot garanta o ajungere facilă la datele postate pe net.

Numai că trebuie să avem adevărurile noastre pe net ca să le putem pune în valoare. De ce universitățile, bibliotecile noastre și din afară, diferite instituții sunt refractare la sistemul web? Pentru că democratizarea ideilor distruge unele locuri de muncă și crează altele, mult mai performante, pentru ca ideile să circule în sistem închis și cercetătorii liber profesioniști să nu poată avea acces la ele până nu se înscriu în sistem, pentru ca să existe un monopol al informației, care, la o adică, să fie cenzurat.

Bibliotecile online sunt văzute cu ochi rău pentru că dau acces oricui la informațiile din ele și informația pentru toți e considerată încă o bombă cu ceas. Însă, mai devreme sau mai târziu, când instituțiile de stat sau private își vor da seama că au făcut un pas greșit, prin a nu-și digitaliza și globaliza informațiile din bibliotecile lor, va începe o cursă a celor care vor face pași cât mai mulți și mai mari spre digitalizarea informației.

Rămânerea în urmă se plătește întotdeauna. Observ în munca de cercetare a tinerilor teologi, colegi cu mine de generație sau mai mici ca vârstă, că au înțeles din mers rostul mediilor alternative și citează în munca lor de cercetare resurse web, platforme de tot felul, care nu apăreau deloc până acum în cărțile noastre teologice. Cei care au reticență în a cita o pagină web credibilă și onestă rămân la ideea preconcepută că foaia de hărtie și textul de pe ea au primatul în lupta cu foaia de pixeli.

Însă important e mesajul, munca de cercetare, enunțul și nu platforma pe care e schițat acesta. E important să vezi un film despre o minune, un interviu, o icoană, o floare nu mai știu de unde, pentru ca să înțelegi că peste tot există frumusețe, că există har, dacă există credință și încredere în comunicare.

De ce comunic? Pentru ca să te cunosc și să mă cunosc. De ce comunici? Pentru că vrei să afli cum se iese din singurătate, cum arată lumea de dincolo de tine, ce poți să înveți din ceea ce nu te caracterizează încă. Iar dacă internetul este spațiul unde ideile rele prind repede, cum se aprind copacii în pădure din cauza focului, de ce să nu se prindă și binele, și frumosul, și mesajul mântuirii?

Bineînțeles internetul nu înlocuie slujbele Bisericii, nu înlocuie asceza noastră, nu înlocuie munca noastră în familia și în societatea unde existăm. Dar el facilitează mărturia mântuirii, el e mediul mult mai vast decât propriul amvon sau decât propriile cărți, unde ideile se împânzesc peste tot.

Eu nu îmi cunosc cititorii ( și mult aș vrea să îi cunosc!) dar ei mă pot simți, îmi pot simți onestitatea și buna intenție. Ei pot înțelege ce simt, ce gândesc, ce vreau. Dacă ei îmi comunică ideile lor, atunci și eu știu ce vor ei, ce gândesc, ce simt. Iar dacă se realizează acest lucru atunci avem un folos reciproc substanțial.

Putem să expunem ideile pe scurt sau în multiple pagini. Noi scriem pe această platformă și pe celelalte pe care le administrăm când putem și cum putem, în mare pripă de multe ori. Însă o facem în paralel cu munca noastră de cercetare, cu cărțile la care lucrăm și care au alt subiect, alt format, altă orientare sau se intersectează cu ideile de aici. Ceea ce putem spune într-o carte putem sintetiza în câteva fraze. Numai să vrem să facem acest lucru.

Dacă știm subiectul, dacă suntem onești cu ceea ce știm putem să spunem în câteva cuvinte esențialul unei cărți, al unui film, al unei întâmplări. Tocmai de aceea nu suntem de acord cu cei care spun că nu au timp să scrie sau nu știu ce să scrie. Dacă ai ceva de spus, dacă ai un crez, o idee, o poți spune în trei fraze. Dacă iubești o poți spune simplu sau complicat: treaba e să iubești. La fel e și cu scrisul: dacă ai experiențe ai și cuvinte.

Nădăjduim ca viitorul să ne fie partener de dialog, ca viitorul să ne ofere și mai multă atenție spre ceea ce ne unește. Eu cred în adevărul care unește pe oameni.

Pr. Drd. Picioruș Dorin Octavian.

Did you like this? Share it: