Cărţi, reviste, siteuri, bloguri, articole

1. Pentru cei care vor să se iniţieze în credinţa ortodoxă găsiţi aici Catehismul ortodox şi cartea părintelui Eugen Drăgoi despre înmormântare şi pomenirile pentru cei adormiţi.

2. Rev. Akademia, rev. de cultură şi filosofie.
O revistă gălăţeană.

3. Site dedicat Fericitului Ilarion Argatu.

4. Blogul Bizanţ după Bizanţ

5. Un blog dedicat Sfântului Siluan Athonitul

6. O pagină dedicată webmasterilor unde găsiţi diferite mijloace de masterizare

7. Nicolae Pascal, Lumina de la Ierusalim

Pr. Dorin.

The Paschal Homily of St. John Chrysostom (Read Each Year at Pascha)

pogorarea-la-iad-a-domnului.jpg

Is there anyone who is a devout lover of God? Let them enjoy this beautiful bright festival! Is there anyone who is a grateful servant? Let them rejoice and enter into the joy of their Lord!

Are there any weary with fasting? Let them now receive their wages! If any have toiled from the first hour, let them receive their due reward; If any have come after the third hour, let him with gratitude join in the Feast! And he that arrived after the sixth hour, let him not doubt; for he too shall sustain no loss. And if any delayed until the ninth hour, let him not hesitate; but let him come too. And he who arrived only at the eleventh hour, let him not be afraid by reason of his delay.

For the Lord is gracious and receives the last even as the first. He gives rest to him that comes at the eleventh hour, as well as to him that toiled from the first. To this one He gives, and upon another He bestows. He accepts the works as He greets the endeavor. The deed He honors and the intention He commends.

Let us all enter into the joy of the Lord! First and last alike receive your reward; rich and poor, rejoice together! Sober and slothful, celebrate the day!

You that have kept the fast, and you that have not, rejoice today for the Table is richly laden! Feast royally on it, the calf is a fatted one. Let no one go away hungry. Partake, all, of the cup of faith. Enjoy all the riches of His goodness!

Let no one grieve at his poverty, for the universal kingdom has been revealed. Let no one mourn that he has fallen again and again; for forgiveness has risen from the grave. Let no one fear death, for the Death of our Savior has set us free.
He has destroyed it by enduring it.

He destroyed Hades when He descended into it. He put it into an uproar even as it tasted of His flesh. Isaiah foretold this when he said, „You, O Hell, have been troubled by encountering Him below.”

Hell was in an uproar because it was done away with. It was in an uproar because it is mocked. It was in an uproar, for it is destroyed. It is in an uproar, for it is annihilated. It is in an uproar, for it is now made captive. Hell took a body, and discovered God. It took earth, and encountered Heaven. It took what it saw, and was overcome by what it did not see.

O death, where is thy sting? O Hades, where is thy victory?

Christ is Risen, and you, O death, are annihilated! Christ is Risen, and the evil ones are cast down! Christ is Risen, and the angels rejoice! Christ is Risen, and life is liberated! Christ is Risen, and the tomb is emptied of its dead; for Christ having risen from the dead, is become the first-fruits of those who have fallen asleep.

To Him be Glory and Power forever and ever. Amen!

Cf. sursa.

Pr. Dorin.

Pastorala pascală a ÎPS Teofan al Olteniei ( 2007)

Scrisoare Pastorala la Invierea Domnului

+ TEOFAN

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL CRAIOVEI SI MITROPOLIT AL OLTENIEI

IUBITULUI NOSTRU CLER SI POPOR:
HAR, PACE, AJUTOR SI MILA DE LA DUMNEZEU,
IAR DE LA NOI, ARHIEREASCA BINECUVANTARE!

Fiti „partasi ai Invierii” lui Hristos!
(Rom. 6, 5)

Iubiti frati si surori intru
Hristos Cel inviat din morti,

Suntem din nou in fata sfintelor biserici, acum in miez de noapte, pentru a ne bucura impreuna de marea sarbatoare a Invierii Domnului Hristos. Am venit aici, la biserica, pentru a marturisi ca „Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le”.

Cantam, in aceasta perioada, de nenumarate ori imnul: „Hristos a inviat din morti…”. Ne dam binete unii altora in viitoarele 40 de zile cu salutul pascal: „Hristos a inviat!” si primim raspunsul: „Adevarat a inviat!”. Duhul Sfintelor Pasti se prelungeste in toate zilele de duminica, de-a lungul intregului an, Biserica marturisind cu insistenta adevarul cel mare al Invierii. Iar ori de cate ori se slujeste sfanta si dumnezeiasca Liturghie, crestinii patrund in taina Mortii si Invierii lui Hristos. Aceasta patrundere se realizeaza, mai ales, prin impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, Cel mort si inviat a treia zi din mormant.

Totul in aceasta lume si in eternitate este, asadar, centrat pe adevarul Invierii. „Si cerul si pamantul si cele de dedesupt” . Totul: viata si moartea, pamantul si intreg universul, bucuria si lacrima, totul apartine Invierii si numai Invierii.

Invierea este, prin urmare, lumina si sensul vietii omului si a tot ceea ce exista in univers.

Iubiti credinciosi,
Invierea lui Hristos este adevarul cel mai de pret al crestinilor. Fiind tezaurul cel mai de valoare al Bisericii, Invierea este si realitatea cea mai contestata de catre dusmanii acesteia. Invatatura crestina cuprinde foarte multe elemente esentiale. Niciunul insa n-a fost intampinat cu mai multa ostilitate de uratorii de adevar precum Invierea lui Hristos. Spre acest Adevar – Hristos cel mort si inviat – s-au indreptat, de-a lungul veacurilor, cele mai dusmanoase atitudini si calomnii.

Toata aceasta avalansa de minciuna a inceput in chiar noaptea Invierii si n-a incetat pana astazi. Pentru a intelege mai bine, pe de o parte, faptul Invierii si, pe de alta parte, amploarea minciunii indreptata impotriva ei, redam, in cele ce urmeaza, un text din Evanghelia scrisa de Sfantul Apostol Matei. Acest text se citeste in noaptea de Pasti in toate bisericile ortodoxe din intreaga lume:

„Dupa ce a trecut sambata, cand se lumina de ziua intai a saptamanii, au venit Maria Magdalena si cealalta Marie, ca sa vada mormantul. Si iata s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului, coborand din cer si venind, a pravalit piatra si sedea deasupra ei. Si infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada. Si de frica lui s-au cutremurat cei ce pazeau si s-au facut ca morti. Iar ingerul, raspunzand, a zis femeilor: Nu va temeti, ca stiu ca pe Iisus cel rastignit Il cautati. Nu este aici; caci S-a sculat precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut. Si degraba mergand, spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti si iata va merge inaintea voastra in Galileea; acolo Il veti vedea.

Iata v-am spus voua. Iar plecand ele in graba de la mormant, cu frica si cu bucurie mare au alergat sa vesteasca ucenicilor Lui. Dar cand mergeau ele sa vesteasca ucenicilor, iata Iisus le-a intampinat, zicand: Bucurati-va! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui si I s-au inchinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu va temeti. Duceti-va si vestiti fratilor Mei, ca sa mearga in Galileea si acolo Ma vor vedea” (Matei 28, 1-10).

Acestea sunt, dupa marturia Evangheliei, momentele care au insotit faptul Invierii. De fapt, in aceeasi noapte, a fost nascocita prima minciuna prin care se voia anulata realitatea Invierii. Iata ceea ce ne relateaza acelasi apostol si evanghelist Matei:

„Si plecand ele (adica femeile mironosite de la mormant n.n.), iata unii din straja, venind in cetate, au vestit arhiereilor toate cele intamplate. Si, adunandu-se ei impreuna cu batranii si tinand sfat, au dat bani multi ostasilor, zicand: Spuneti ca ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe cand noi dormeam; si de se va auzi aceasta la dregatorul, noi il vom indupleca si pe voi fara grija va vom face. Iar ei, luand argintii, au facut precum au fost invatati. Si s-a raspandit cuvantul acesta intre Iudei, pana in ziua de azi” (Matei 28, 11-15).

A fost, astfel, inaugurat un intreg sir de intrigi la adresa adevarului Invierii. Mai intai au fost mai marii iudeilor care au facut tot ceea ce le-a stat in putere pentru a ascunde adevarul ca Hristos a inviat din morti. Demersul unora dintre ei continua pana in ziua de azi. Au urmat autoritatile lumii pagane din vremea aceea si din secolele urmatoare care au luptat cu o inversunare de nedescris impotriva marturisitorilor Invierii lui Hristos.

Erezii de tot felul au aparut, de asemenea, de-a lungul timpului, a caror tinta directa a fost tot Invierea lui Hristos, Dumnezeirea Lui. Lumea ultimelor veacuri a adus cu sine noi si noi inventii pentru a zdruncina credinta crestinilor in ceea ce-i defineste mai mult, si anume credinta in Inviere. Ideologiile celor fara de Dumnezeu, care au pus stapanire pe pamantul Romaniei si al altor neamuri din aceasta parte a Europei in cea de-a doua jumatate a veacului trecut, si-au creat si ele un intreg arsenal de lupta impotriva credintei crestinilor in Inviere.

Astazi, in vreme de libertate, atacurile la adresa Invierii n-au incetat. Dimpotriva, ele s-au intensificat, imbracand haine din ce in ce mai sofisticate si subtile pentru a insela pe cat mai multi. Peisajul romanesc de dupa 1989 n-a fost nici el lipsit de atitudini mincinoase si calomnioase la adresa adevarurilor de credinta ale Bisericii. Romanii se arata insa, in majoritatea lor, atasati invataturii si vietii Bisericii. Prezenta atator persoane la slujba de Pasti, din aceasta noapte, arata faptul ca adevarul Invierii face parte, in mod constient sau nu, din viata romanilor. Acest fapt ne bucura si ne obliga, in acelasi timp, la o lucrare mai intensa pentru constientizarea de catre cat mai multi a impreuna patimirii si invierii noastre cu Hristos. Ne-am rastignit impreuna cu Hristos ca sa si inviem impreuna cu El , zice sfantul apostol Pavel.

Iubiti fii si fiice intru Hristos,

De-a lungul a aproape doua milenii de viata crestina, adevarul Invierii a fost si este considerat bunul cel mai de pret al celor ce cred in Hristos si in Biserica Lui. Apostolii mai intai si apoi martirii, vietuitorii sfintelor manastiri si crestinii din mijlocul lumii au marturisit si aparat invatatura despre Inviere cu toata fiinta lor, uneori chiar cu pretul vietii lor. Pentru sfantul apostol Pavel credinta si propovaduirea crestina se identificau cu Invierea insasi. „Daca Hristos n-a inviat, scria el corintenilor, zadarnica este atunci propova-duirea noastra, zadarnica si credinta voastra” .

De ce, oare, crestinii acorda o asemenea atentie adevarului despre Inviere? Raspunsul este cat se poate de simplu. Fara Inviere nu exista Hristos, nu exista Biserica, nu exista vesnicie.

Invierea constituie fundamentul a tot ceea ce este adevar, lumina si sens in existenta umana si in cea a universului. Totul este legat de Inviere. Pentru ca daca Hristos a inviat, fiind inceput (al invierii) celor adormiti , atunci vom invia si noi. Iar daca vom invia, viata noastra are un sens. Tragedia mortii si bezna mormantului nu-si mai pun definitiv pecetea asupra existentei umane. Relatiile dintre oameni, iubirea mai ales, dar si suferinta, pot fi traite intr-o alta lumina prin prisma Invierii.

Iata pentru ce noi crestinii consideram Invierea ca inima si suflet ale credintei noastre.
Datoria noastra, in acest context, este aceea de a fi martori, aparatori si marturisitori ai Invierii lui Hristos, ai propriei noastre invieri si ai innoirii, prin Inviere, a tot ceea ce exista.

Veniti de luati lumina!, – aceasta este chemarea Bisericii in noaptea de Pasti, chemare adresata tuturor celor botezati in numele Sfintei Treimi, precum si acelora care n-au cunoscut inca lumina adevarului.

Veniti de luati lumina, voi cei credinciosi, pentru a se intari credinta, nadejdea si iubirea noastra! Fiti purtatori de lumina intr-o lume in care intunericul necredintei, al urii, al pacatului si al dusmaniilor de tot felul incearca sa zdruncine temeliile cele mai adanci ale existentei!

Veniti de luati lumina, voi cei osteniti si impovarati cu atatea greutati si suferinte in sufletul si in trupul vostru! Nu va lasati coplesiti de intunericul deznadejdii, caci Hristos a inviat! si, prin El, poate invia si sufletul vostru cuprins de moarte, confuzie si deruta!

Veniti de luati lumina din lumina Invierii lui Hristos, voi stapanitorii acestei lumi! „Cei puternici plecati-va, caci cu noi este Dumnezeu” . Puterea stapanirii voastre exercitati-o in slujirea celui neajutorat, plapand si singur! Faceti dreptate celui sarman, vaduvei si orfanului! Inspirati-va din Evanghelie atunci cand faceti legi pentru tara si nu veti gresi!

Veniti de luati lumina! „Lumina lui Hristos lumineaza tuturor! Fiti fii ai Invierii!” Fiti „partasi ai Invierii lui Hristos” in credinta, in generozitate, in iertare si mai ales in iubire fata de cei bolnavi, singuri, nedreptatiti sau indoielnici!

FITI LUMINA!
Aceasta-mi este urarea adresata voua, fii si fiice ai Mitropoliei Olteniei in noaptea cea sfanta a Pastilor.

FITI LUMINA! Fiti purtatori de Lumina, crezand, aparand si marturisind in tot ceasul, in tot locul si catre toti ca:
HRISTOS A INVIAT!

Al vostru frate si parinte intru slujirea Bisericii si catre Hristos rugator,

+ Teofan
Mitropolitul Olteniei

Hristos a înviat! Bucuria noastră este cu noi

inviere_00011_rs.gif

În atmosfera preafrumoasă a nopţii trecute, când am dat şi am primit lumina bucuriei şi a păcii, ne-am dat de fapt unii pe alţii lui Hristos, Care ne luminează cu pacea Sa. Bucuria noastră a fost imensă. Zeci, sute, mii de oameni au umplut Bisericile şi curţile Bisericilor. Toţi au avut în inimă bucuria şi nădejdea lor. Venirea pentru a lua lumină, pentru a participa la slujba învierii Domnului a fost o mărturie că învierea lui Hristos e netrecătoare şi că ea este vie în ei.

Oboseală plăcută, odihnitoare şi bucurie: aşa a fost noaptea trecută, această noapte plină de lumină, această noapte zi, în care străzile şi uliţele şi casele şi întreaga natură s-au umplut de bucurie. Soarele de afară ne invită să ne bucurăm de primăvara duhovnicească a acestor zile sfinte ale Săptămânii luminate, ale săptămânii pline de lumină cerească.

După cum aţi avăzut ne-am schimbat veşmintele preoţeşti. Ele sunt albe. Ele sunt simbolul luminii divine pe care trebuie să o vedem şi să o trăim în viaţa noastră. Uşile împărăteşti şi diaconale vor sta deschise. Credincioşii vor privi înăuntru în această săptămână, acolo unde este Domnul iar în mănăstirile noastre începe să se citească tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur la cartea Faptele Apostolilor.

Am ascultat aseară prologul Evangheliei Sfântului Ioan, cap 1, 1-17 şi începutul cărţii Faptelor Apostolilor şi am văzut că Biserica ne vorbeşte în zilele învierii despre începuturi: despre Treimea fără început şi despre începuturile Bisericii. Pentru că toate sunt noi şi toate sunt pline de slava lui Hristos Cel înviat.

Am venit acasă şi am sfinţit masa de Paşti, am mâncat sărbătoreşte şi ne-am culcat, pentru a ne trezi în bucuria sărbătorii. Cine ne va lua această bucurie? Dacă Hristos e cu noi cine este împotriva noastră? Vecernia luminată de astăzi ne pune în faţă bucuria de a rosti Evanghelia primei întâlniri dintre Hristos înviat şi Sfinţii Apostoli în mai multe limbi.

De ce rostim această Evanghelie într-o multitudine de limbi? Pentru a preciza că Învierea este a tuturor şi că toţi sunt chemaţi să se bucure de învierea Sa din morţi. În vechime, de învierea Domnului, se botezau catehumenii, cei care se pregătiseră prin învăţătură, pocăinţă şi exorcizare să primească luminarea Sfântului Botez. Bucuria era dublă: înviau la viaţă şi se bucurau de Cel înviat Care îi învia din moartea păcatului.

Paştele Domnului, Paştele cel preaslăvit însă e trăit astăzi descărnat de substanţa lui, de bucuria lui, de cei care nu mai înţeleg că sensul învierii e schimbarea, schimbarea noastră deplină. Ciocnim ouă, ne salutăm cu saluturile pascale, dar nu mulţi le mai simt ca pe mărturisiri de credinţă ci ele s-au transformat în saluturi formale.

Mesajul învierii însă nu e formal dacă e bucurie în noi şi har. Dacă trăim în noi bucuria învierii atunci acest dialog binecuvântat: Hristos a înviat! – Adevărat a înviat! este o mărturisire de credinţă şi nu o amabilitate oarecare. Cei care au în ei bucuria învierii au bucuria că sunt alţii, că au renăscut, că sunt capabili de fapte care să arate o schimbare fundamentală în viaţa lor.

Mă gândeam în aceaste zile la trecutul, prezentul şi viitorul Bisericii, la ce se întâmplă cu noi şi lăudam bunătatea lui Dumnezeu pentru modul cum El Se acomodează continuu cu mintea noastră slabă şi ne dă har din belşug, deşi noi nu avem viaţa şi sfinţenia Părinţilor şi a Maicilor din vechime, faţă de care ne simţim ca nişte prunci. Deşi viaţa noastră e lejeră, laxă, cu tabieturi şi pogorăminte multe, totuşi El este cu noi şi Îl simţim pe Domnul tot la fel de viu şi de prezent ca şi Părinţii şi Maicile din orice timp şi veac.

Perenitatea Bisericii, cea atât de veche şi mereu nouă, constă în aceea că Hristos nu se învecheşte niciodată ci El este noutatea care ne umple şi pe noi de noutatea prezentului, de ceea ce trebuie să fim noi, astăzi, în lumea noastră. Schimbările din societatea noastră, secularizarea ei galopantă, modul intelectualist sau hedonist prin care percepem viaţa deşi am crede că secătuiesc Biserica, dimpotrivă o fortifică.

Cu cât suntem mai strânşi, mai strâmtoraţi în societate de noile tendinţe anticlericale, antibisericeşti, anticreştine cu atât Domnul ne luminează mintea să găsim noi soluţii de ripostă autentic creştină, ortodoxă. Prigoana credinţei, relativismul, ateismul nu distrug Biserica ci o fac şi mai întărită, pentru că ne întărim cu toţii, suntem întăriţi de către Domnul şi luminaţi cum să ne bucurăm, cum să vorbim, cum să trăim ca nişte fii ai învierii şi nu ai morţii.

Dacă noi am slujit Domnului azi-noapte, alternativele la slujbă au fost şi ele imense. Dacă unii au vrut dans, beţie, destrăbălare, noi am vrut pace, bucurie şi sfinţenie şi cred că cei ca noi au venit împliniţi şi bucuroşi acasă, cu adevărat bucuroşi deşi osteniţi. Ne-am întors acasă cu bucurie în suflet şi aş vrea astăzi să scriu de zeci, de sute de ori cuvântul bucurie, atât în inimi cât şi pe garduri, pe frunze, pe mii de lucruri pentru ca să mărturisesc şi să mărturisim adevăratul calapod, adevărata albie a vieţii noastre în această zi.

Aceasta este ziua bucuriei, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa! Aceasta e ziua pe care a făcut-o Domnul, avanpremiera zilei celei veşnice, în care cu toţii vom sta în lumina Lui, întru Împărăţia Sa. Pentru că ziua aceasta, împărăteasă şi doamnă, este icoană a eshatonului, a celor ce vor să fie şi de aceea o trăim ca şi când am fi intrat deja în bucuria cea veşnică şi deplină.

Mulţumim din nou tuturor celor care n-au trimis emailuri, mesaje pe telefonul mobil, care ne-au sunat şi ne-au felicitat sau care s-au rugat în inimile lor pentru noi. Mulţumim şi celor care ne-au înjurat, poate, copios şi care nu sunt de acord să se bucure, ci vor să se întristeze şi să plângă. Din partea noastră toată iertarea şi bucuria, pentru că trebuie să iertăm toate pentru învierea Sa din morţi şi să ne îmbrăţişăm cu dragoste unii pe alţii, cântând:

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte/mormânturi viaţă dăruindu-le!

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian