Duminica încredinţării ( prima după Paşti)

Sf. Apostol Toma nu este Apostolul necredinţei, ci al încredinţării. El a vrut să se încredinţeze,( pentru mântuirea noastră, cum spune apolisul zilei) dacă Hristos cel înviat, dacă Cel care Se arată că este înviat e Învăţătorul său Care fusese răstignit pe cruce,Care murise şi fusese îngropat.

El a vrut certificare şi bine a vrut! Pentru că nu poţi să iubeşti pe cineva foarte mult şi altul să vină să îi ia locul. El a vrut să vadă dacă Hristos înviat este indentic cu Cel răstignit. Şi numai dacă este identic cu Acela atunci este Domnul şi Dumnezeul Său.

Mărturia Sfântului Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” de la In. 20, 28 este identică în esenţă cu cea a Sfântului Petru de la Mt. 16, 16: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”. Apostolul Toma nu era necredincios. Îndoiala sa era legitimă, pentru că era îndoiala iubirii. Dacă nu mai vezi bine şi îţi vine acasă băiatul tău, care a plecat în Spania de 10 ani şi îţi spune că este el, vrei să te asiguri: îl priveşti de aproape, îl ei la întrebări dacă nu mai vezi bine.

Tot aşa şi Toma: el dorea pe Învăţătorul său, numai pe El şi nu un impostor! Adică Toma nu era credul. Nu credea orice. Însă atunci când pune mâna în semnele Domnului, în rănile Sale şi simte în ele slava trupului Său înviat, atunci Îl mărturiseşte drept Dumnezeu şi om.

Şi cântările acestei zile vorbesc de încredinţarea care ne-a venit nouă prin Toma. Hristos înviat vine din slava Sa la Ucenicii Săi, după 8 zile şi nu intră pe uşă. El stă în mijlocul lor şi le reîncredinţează învierea Lui. Tocmai de aceea şi noi reactualizăm Naşterea, Patimile, Învierea, Înălţarea, Pogorârea, toate praznicele pentru ca să nu ieşim din această receptare directă a iconomiei mântuirii.

Pentru aprofundarea subiectului puteţi apela la cuvintele nemuritoare ale Dumnezeiescului Ioan Gură de Aur.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *